De ce familia tradiţională e o idee proastă

Înainte să sară trei-patru hateri, ţin să precizez: prin familie tradiţională nu înţeleg uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Dimpotrivă, dacă eşti cititor al acestui blog, ştii că eu am promovat mereu ideea de “trăieşte-ţi viaţa aşa cum îţi place”, şi o relaţie fericită e un lucru folositor la casa omului.

Prin familia tradiţională înţeleg acel model de cuplu unde bărbatul deţine toată puterea de decizie şi e ca un mic şef de trib, femeia e o remorcă servilă, iar copiii sunt la bunul plac al părinţilor.

Familia tradiţională e modelul ăla care se întâlnea peste tot când eram eu copil şi, de obicei, la o căsătorie întâmplător fericită, şi fericită taman pentru că omul nu abuza de presupusa putere şi îşi trata cu gingăşie nevasta, erau nouă absolut sinistre, unde ei le insultau, le băteau, le umileau, sau cel puţin, le lăsau să facă singure toată treaba din casă, în timp ce ele sufereau bocind pe la prietene, şi câte o babă le sfătuia ceva de genul: “Suportă, dragă, că asta e menirea ta de nevastă.”

Inclusiv la articolul cu soţia bătută, de acum câteva luni, au venit câţiva cu comentarii de genul: “Dacă ar fi fost o nevastă bună, ar fi înghiţit în tăcere şi ar fi ţinut de casă.”

Exact mentalitatea asta, lipsa completă de respect pentru integritatea, demnitatea şi, până la urmă, drepturile elementare umane ale unuia dintre membrii familiei face ca familia tradiţională să fie o idee foarte, foarte proastă.

Orice situaţie care, prin context, dă unui om putere asupra altuia, fără pârghia responsabilităţii, este pepinieră de abuzuri, în măsura în care cel aflat în poziţie de forţă e predispus spre ele.

Acum câteva zile remarcam cum, de câte ori scriu ceva mai edgy, se înfiinţează pe loc un ciumete, sau doi, sau trei, care încep să mă frece la icre că, dacă aş avea un iubit, sigur n-aş face asta. În primii ani de internet, mai şi aveam impresia că ăia vor să-mi propună ceva. Când colo, ce încercau ei să-mi spună că libertatea mea interioară e un lucru rău, şi că ar trebui să îmi asum naibii condiţia de remorcă. Evident, lol. Un om liber poate fi hărţuit, agresat, bătut, ameninţat cu moartea, şi aşa mai departe. Dar un om liber nu poate fi injectat cu mentalitate de sclav. Poţi să înfiinţezi o închisoare specială pentru gânditori cu capul lor, şi să-l condamni pe viaţă. Chiar şi într-o celulă de detenţie, o minte liberă va continua să fie ea însăşi.

Şi pentru copii, familia tradiţională e un dezastru, şi o pot dovedi făcând un nou sondaj în care-i pun pe cititorii de 30 şi 40 de ani să-şi povestească bătăile îndurate în copilărie. Când nu conta ca un copil să fie fericit, ci ASCULTĂTOR. Submisiv. Să facă ce i se spune, fără să se întrebe de ce. “Pentru că aşa zic eu.”

Genul acesta de educaţie, desigur, e destinat să formeze sclavi şi idioţi utili, nu oameni.

Dar modelul de familie tradiţională e dăunător şi pentru bărbaţi, chiar dacă într-un mod mai subtil şi parşiv.

Ideea că “au o familie grea”, că atât soţia, cât şi copiii, sunt 100% dependenţi de ei, şi că sunt singurii aducători de venit, a făcut posibilă subordonarea economică a omului simplu de către aristocraţi, apoi de burghezia bogată, şi aşa mai departe. Faptul că nu vedeai în soţie un potenţial partener pe care să te poţi sprijini, ci încă o povară de dus în spinare, te făcea extrem de dependent de monopolul de slujbe al satului respectiv (boierul locului) sau al oraşului respectiv (fabrici, mine etc.)

De aceea, în orice societate tradiţională, şi mai ales una religioasă, care descurajează contracepţia şi planningul familial, să-l facă pe sărac şi mai împovărat, cu un număr de copii cărora nu le poate garanta niciun viitor, e o societate definită de mari dezechilibre sociale. Pe de o parte, bogatul care, în mod miraculos, nu are mai mult de doi – trei copii, pe de alta, amărâtul care trebuie să îndure abuz infinit la muncă, doar pentru că acasă are o familie de întreţinut, şi asta îl pune într-o poziţie în care nu poate negocia. Apoi, vine acasă şi-şi descarcă frustrările pe cei care-l împovărează.

Ca să nu spun că modelul de familie tradiţională îşi dovedeşte ineficienţa exact în secunda în care “stăpânul” păţeşte ceva. Se îmbolnăveşte grav şi devine incapabil de muncă, sau moare. Văduva şi copiii erau efectiv la mila societăţii, pentru că nivelul de dependenţă cu care fuseseră inoculaţi le dădea opţiuni extrem de limitate.

Foto: Shutterstock.