De ce nu cred că Vulpescu se califică să dea sfaturi de dating

Sunt în follow reciproc pe Instagram cu bloggerul, expertul în dating și personalitatea de televiziune Andrei Bogdan Vulpescu. E unul dintre acei bloggeri pe care televiziunile adoră să-i prezinte pe sticlă, pentru că e coerent, știe să vorbească în public și să creeze o imagine favorabilă.

De asemenea, l-am cunoscut personal, și e un om politicos, civilizat, nu am nimic să-i reproșez pă persoană fizică, vorba ilustrului Vanghelie.

E un om agreabil și o apariție ok pe sticlă. În schimb, în materie de dating are o viziune complet greșită și ar trebui evitat de la doi metri, stil carantină.

Această discuție a avut loc pe Facebook și am șters-o de cum s-a terminat, pentru că Facebook mă are pe lista neagră și mă banează de cum dau un comment mai riscant, drept care, nu îmi permit să las nimic raportabil în urmă. Dar o țin minte ca și cum a avut loc ieri. Pentru că mi se pare incredibil ca un om care se dă expert în dating să creadă lucrurile pe care urmează să vi le prezint mai jos. OK, poate că un om care se branduiește ca pickup artist poate vinde bărbaților brașoave de genul: “pe simplă deținere de penis, aveți dreptul să fiți cât de mârlani vreți voi și vi se datorează supunere necondiționată”, deși acest set de așteptări nu va face decât să-l seteze pe numitul individ la un șir interminabil de mui și blocks când se va apuca să deranjeze femei cu genul ăsta de atitudine.

Dar ca un dating coach, adică un om care are grijă ca viaţa ta amoroasă să fie ok şi satisfăcătoare, să transmiţi femeilor un astfel de mesaj, e la fel de grav ca îndemnul la violenţă domestică al croitoresei de dame Dana Budeanu. Habar n-am de ce aceşti oameni îşi minimalizează şi umilesc exact publicul target, dar nu e treaba mea, că nu eu le fac strategia de comunicare. Eu sunt aici să prezint rezultatele ei.

Vineri, maestrul în dating Vulpescu a postat la el pe Instagram fraza preferată a manosferei şi a alt tightului, şi anume, că feminismul e cancer şi duşmanul feminităţii.

Ce e manosfera? O adunătură de cei mai siniştri şi egoişti mârlani, care au impresia că femeile universului le datorează timp, atenţie şi păsărică aşa, pur şi simplu, şi dacă te comporţi suficient de “autoritar”, le faci să cedeze în faţa masculinităţii tale. De ce pun termenul autoritar în ghilimele? Pentru că în nici un secol trecut, masculinitatea nu a constat în a te da mare cu zero merite. Dimpotrivă, în comedia clasică italiană şi franceză, fanfaronul era cel mai ilar personaj. Autoritatea a constat din: a fi calm, responsabil, cu capul pe umeri, a găsi soluţii practice dacă apar probleme şi din a pune o pâine pe masa familiei tale, dimineaţa, la prânz şi seara. Aşa se obţinea acea “dăruire necondiţionată”, nu prin dick pics şi mârlănii de doi lei.

Okay. Numai că nu toţi bărbaţii puneau acea pâine pe masă, şi nu toţi bărbaţii erau responsabili, şi mulţi abuzau de autoritatea lor istorică, în sensul că-şi băteau nevestele şi copiii ca hobby, şi mai erau şi ăia care plecau în războaie, şi lăsau o văduvă cu orfani, care neavând dreptul la un loc respectabil de muncă, ajungea să facă menaj sau să vândă sex, şi tot ea era de vină.

De aceea, încet – încet, femeile au început să se deştepte. Acest sistem, în care ăla are toate resursele şi face din noi ce vrea, şi mai şi moare şi ne lasă în voia elementelor, nu e cel mai ok. Avem nevoie de propriile noastre resurse, de propriul nostru capital de imagine şi de propriul nostru drum în viaţă.

Aşa a apărut feminismul.

Aşa cum a apărut şi eliberarea sclavilor, respectiv renegocierea iobăgiei sau a condiţiilor umilitoare de muncă din primele fabrici, şi, cu revoltele şi grevele muncitorilor, crearea condiţiilor decente de lucru.

Să spui că feminismul e opusul feminităţii e ca şi cum ai spune că drepturile salariaţilor sunt opusul performanţei sau că libertatea omului negru e opusul şarmului lui irezistibil.

Evident că, în sclavie, persoana de culoare era infinit mai supusă, sau muncitorul lipsit de drepturi băga 12 ore de muncă şapte ore pe săptămână şi murea de epuizare la treizeci de ani. Tot la treizeci de ani, bunicile noastre arătau deja uzate, îşi pierdeau orice vibe tineresc, pentru că naşterea copiilor de pe la optsprezece – douăzeci de ani şi traiul fără vise şi ambiţii personale, doar ca menajera şi bucătăreasa gratis a lui Cutărescu, au aceste efecte. Nu ai la ce visa? Te usuci şi cazi.

Şi atunci, care e problema manosferei, a alt – rightului şi a lui Vulpescu?

Faptul că în acele condiţii, fără resurse de sine stătătoare, fără dreptul de a-şi urma visele, silite social să devină neveste şi mame sau umilite cu titulatura de fete bătrâne, femeile aveau tot interesul să se falsifice, să mimeze drăgălăşenie, să se dea drăguţe şi, ce-ţi ordonă mereu lăbarul din comentarii: să zâmbească. Să zâmbească mult şi fals.

Aşa, erau mult mai uşor manipulabile şi manageriabile, şi mult mai uşor de trecut la catastiful de fwtute. Că te plictiseai de la atâta muncă domestică şi rutină şi ajungeai să-ţi înşeli bărbatul ca să simţi şi tu că trăieşti.

Faptul că manosfera şi alt – rightul sunt duşmanii feminismului e cumva de înţeles. Masculi egoişti şi fără resurse care vor să fwtă şi ei ceva şi se zgârcesc să angajeze o lucrătoare sexuală, ce să ceri de la ei. Dar faptul că un coach de dating se opune feminismului ar trebui să ducă la boicot generalizat din partea întregii clientele de sex feminin.

Am postat indignarea mea, fără să-i dau numele, şi Vulpescu a ales să îmi comenteze. A început prin cea mai oripilantă şi cutremurătoare aberaţie. Că femeile erau mai fericite înainte de feminism. Says who? Nişte studii făcute de cercetători englezi nenumiţi şi probabil experţi în masturbatologie din manosferă.

Evident că se declarau mai fericite, pentru că dacă-l supărai pe deţinător, poate te arunca în drum şi mureai naibii de foame, că, recapitulăm, nu aveai opţiuni de job sau drepturi umane basic. Era şi mentalitatea aia, că rufele se spală în familie (aka ţine pentru tine abuzul, umilinţa, violenţa domestică şi gaslightingul, să trăieşti toată viaţa cu demnitatea făcută cioburi şi cu o faţadă de falsitate şi ipocrizie sub care îţi mascai n forme de dramă.

Încă şi acum, dacă tu ca femeie exprimi o nemulţumire sau nişte nervi pe Facebook, repede sar nişte înapoiaţi să te jignească în fel şi chip, pentru că, istoric, femeia nu avea dreptul la reacţii umane, cum ar fi nervii sau proasta dispoziţie, şi oricum, dacă le avea, nimeni n-o lua în serios, sau nu căuta să verifice dacă nu sunt legitime. “Are ea o zi proastă”.

O doamnă era mereu zâmbitoare, soft şi dulce. Cu toată lumea. Iar pentru persoane ca Vulpescu, manosfera şi alt-right, asta înseamnă că era automat mai fericită.

OK, dacă ai o înţelegere atât de redusă asupra psihicului omenesc, şi pretinzi să reduci femeia la o maşină de zâmbete cu ton egal şi la o eternă negare de sine, NU te califici să dai sfaturi de dating.

Simplul fapt că, azi, o bună parte dintre femei optează să fie sincere, să-şi descrie ziua, ce le înfurie şi ce le bucură, e o dovadă mult mai mare de fericire decât minciuna continuă în care s-a trăit înainte. Pentru că primul pas spre fericire este sinceritatea.

Apoi:

Sunt destule feministe care sunt extrem de feminine. Moi, delicate, politicoase, dulci. Dar nu politicoase şi dulci cu tot ţăranul mârlan. Pentru că ţăranul mârlan a rămas ţăran mârlan de-a lungul mileniilor pentru că femeia a fost educată greşit, să “ignore”. Să ignore, adică să nu-l confrunte, să nu-i spună de la obraz că are un comportament iritant şi detestabil şi să-l lase să-şi facă mendrele în continuare.

Realitatea e că nu schimbi lucruri, oameni şi mentalităţi decât dacă înfrunţi şi confrunţi. Şi din acest punct de vedere, dulceaţa e o formă de enabling.

La care, autointitulatul expert în coaching îmi spune că feminitatea ar trebui să fie necondiţionată. Adică, indiferent de cât de prost şi de agresiv e interlocutorul. Că asta fac doamnele.

OK, mulţumesc, dar nu. DE CE AR FACE UN OM SĂNĂTOS CU CAPUL ŞI CUNOSCĂTOR AL PROPRIULUI INTERES UNA CA ASTA? De ce să oferi tratament optim necondiţionat oricărui talpa ţării, indiferent ce primeşte la schimb?

Că asta, spune Vulpescu, e adevărata feminitate.

Cu alte cuvinte, după concepția lui Vulpescu, adevărata feminitate e negarea până la patologic a propriilor nevoi şi risipirea orzului pe toate gâştele.

Să ai viziunea asta dubioasă despre femei pe persoană fizică e una; dar s-o ai ca expert în dating e ca şi cum lupul s-ar da expert în ciobănie.

Wait. It gets better.

Şi se apucă să-mi citeze cum a trăit el optsprezece ani cu o doamnă (probabil, mama) în casă.

OK, dar se prezintă trei probleme.

  1. Maică-ta te-a iubit necondiţionat şi ţi-a făcut toate poftele necondiţionat pentru că erai copilul ei. Probabil că n-a oferit nici unui alt om din lume chestia asta la aceeaşi intensitate, deci să pretinzi aşa ceva e o dovadă de neinteligenţă emoţională crasă.
  2. Maică-ta te-a iubit necondiţionat şi ţi-a făcut toate poftele necondiţionat pentru că erai copilul ei. Nici o altă femeie din lume nu are, doar datorită “feminităţii” obligaţia să renunţe la sine în halul ăla pentru tine, şi e complet patologic din partea ta să aştepţi aşa ceva de la ele, mai ales necondiţionat. Nevoile unei partenere de cuplu sunt la fel de importante ca ale tale, iar dacă tu nu le împlineşti pe ale ei, ea nu are de ce să le împlinească pe ale tale. Plain and simple.
  3. Privind-o strict prin prisma utilităţii şi a nevoilor tale filiale, habar nu ai cum e maică-ta ca om şi care au fost aspiraţiile ei reale, şi la câte dintre ele a renunţat să-ţi ofere ţie o copilărie. Probabil, dacă e o finuţă, nici n-o să-ţi spună vreodată. Dar e o dovadă de obtuzitate şi de uriaşă neinteligenţă să trăieşti cu impresia că maică-ta, ca om, nu e altceva decât răspunsul naturii la nevoile tale. Pariez că nu te-ai întrebat niciodată dacă a fost sau este cu adevărat fericită, pentru că în misecuvenismul tău de mascul egocentric, ai presupus că este şi gata.

 

Iar acest om, doamnelor şi domnilor, se dă expert în dating şi sfaturi de iubire.

 

Mbun. Când am ajuns cu discuţia aici, mi le-a citat pe prietenele maică-sii, care erau doamne şi ele. Şi categoric fericite.

Cât de bine le-ai cunoscut tu pe acele femei?

Le-am văzut lunar.

Deci, un aşa-numit expert în dating spune că ştie sigur despre nişte femei pe care le-a văzut lunar şi cu care a avut doar conversaţii de tip “Ce faci, mititelule? Uite, ţi-a adus tanti o acadea” că erau fericite.

Vă dau un singur exemplu.

Una dintre cele mai bune prietene ale maică-mii. Cea mai veselă, mai drăguţă, mai generoasă femeie. Mima fericirea ca nimeni altcineva, deşi toate mamele noastre erau experte în mimat fericirea. Unele în mascat urme de bătăi, vânătăi, umflături, altele, ca mama, experte în mascat nepăsarea şi neglijenţa unui mascul perpetuu absent din căsătorie. Lasă, soro, măcar nu te bate.

Vi se pare că îndemnul “măcar nu te bate” e o reflectare a fericirii individuale şi colective?

OK, aveam cam 20 de ani când prietena asta bună a maică-mii s-a spânzurat. Nu mai ştiu ce ceartă avusese cu bărbatul şi a cedat nervos.

“Mvai, câte divorţuri sunt azi”.

OK. Măcar un divorţ include şansa unui nou început şi o posibilitate de fericire. Căsătoriile trecutului erau însă temniţe pe viaţă.

Ăştia care o tot împingeţi că “ce fericite erau femeile înainte” ar trebui să vă întrebaţi mamele, dacă sunteţi mai spre a doua tinereţe, şi bunicile, dacă încă aveţi douăzeci de ani.

“Cât de fericite aţi fost de fapt”.

Dar să vă şi intereseze răspunsul.

OK, o să fie şi un procent de fericite. Cele care au avut noroc cu bărbaţi ok. Cele care n-au avut vise personale şi s-au mulţumit să fie pe locul doi.

*

Şi încheierea apoteotică a fost când acest “expert în dating” a spus că eu şi cele ca mine suferim de penis envy.

Ceee?

Munceşte careva din noi cu penisul, dacă nu optează specific pentru sex work? Nope. Muncim cu creierul, cu imaginaţia, cu logica, cu spontaneitatea, cu disponibilitatea de a inova, cu experienţa şi cu tot ce am studiat. Iar acestea sunt unisex.

Penisul e exclusiv un organ folosit pentru pipi şi pentru sex, iar eu am şi pe unde să fac pipi, şi cu ce să fac sex, iar dacă am penis envy în pat, pot oricând să comand de pe net un strap on de 35 de cm şi să te peg de să-ţi iasă ochii din cap cât mingile de fotbal.

Dar faptul că un aşa-numit expert în dating foloseşte termenul de penis envy dovedeşte că nu înţelege nimic din femei şi ar trebui boicotat de clientela feminină cu totul.

Să lăsăm termeni ca penis envy în manosferă şi la alt right, la toţi acei bărbaţi care n-au fwtut nimic din mezozoic, pentru că nu au nimic real de oferit şi sunt nuli ca parteneri, şi pentru că simpla deţinere de penis nu impresionează pe nimeni cu nimic. Pariez că fac treabă mai bună în pat cu mai sus citatul strap on, nici nu ejaculez timpuriu şi nici nu vin cu băşini de superioritate la pachet.

Revenind la punctul de început.

Vă spuneam că, atunci când ne-am intersectat în viaţa reală, Vulpescu m-a tratat întotdeauna civilizat şi respectuos.

A fost un respect de faţadă, un “spune bună ziua la doamne, Andreiuţ!”. Nedublat nici o secundă de ideea că femeia e un om cu drepturi, nevoi, calităţi şi planuri care, poate au tangenţial legătură cu a fi “doamnă”, dar în nici un caz nu ar trebui să prioritizeze asta. Nu la modul necondiţionat.

***

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

9 Responses

  1. Ratacind pe net says:

    Fact: Nu am vazut tip prezentabil care sa buna botul la vrajeli de manosfera. Majoritatea sunt vai de mutrele lor.
    Poate ar merita si ei niste sfaturi, ca prea se cred guru la ei pe balarie:
    1. Uita-te bine in oglinda
    2. Mai uita-te odata, cu o doza mare de sinceritate
    3. Observa-ti cu atentie parul lipsa, fata grasa, burta, aspectul de om al cavernelor, si intreaba-te ce te califica sa dai tu sfaturi.
    4. Citeste articolul de mai sus
    5. Mai citeste-l odata cu atentie, si repeta cu voce tare partile alea cu ‘nici o altă femeie din lume nu are, doar datorită “feminităţii” obligaţia să renunţe la sine în halul ăla pentru tine’
    6. Repeta procesul

  2. Lorena Lupu says:

    Amen, sis.

  3. Lily says:

    Traiesc in cea feminista tara din lume, tara in care Vulpescu, cu atitudinea lui macho, nu ar mai avea niciodata sansa unei relatii sentimentale cu o femeie! Tot ce i-ar mai ramane ar fi relatia contracost dar i-ar fi si aia acordata in scarba! Nu exagerez deloc!
    Narcisistii ca el fac labuta aici. Femeile sunt niste valkyrii ce-i mesteca pe barbati si apoi ii scuipa afara. Altul la rand!
    Din pacate, romancele-s departe. Niste moace ce se fac pres si plang cu muci dupa fiecare pix ce se-ndura sa le-o traga in stil jalnic! “L-aaam iubiiit, am crezuuuut ca maaaa iaaa de nevastaaaa”. Asta in timp ce pixul jalnic mai fte vreo 3 pe langa ele si toate stiu una de alta! Si face si copii cu cateva “alese”!

    • Lorena Lupu says:

      Bine, eu nu sunt de acord cu mestecatul şi scuipatul. Cred în tratamentul decent. Aplicat, desigur, oamenilor care oferă decemţă la rândul lor.

  4. Lily says:

    Stiu, ai dreptate, dar s-a ajuns la asta pentru ca pe undeva e normal sa platesti cu aceeasi moneda cu care ai fost platita! Pe undeva, pe drum, iti pierzi increderea in tot ce ai crezut, in oameni, iubire, devii dureros de cinic si-ti iei ce ti se cuvine… iei in mod pragmatic, fara prea multe sentimente.. pentru ca ceva in tine a fost amputat pentru totdeauna.. de generatii.

  5. Lily says:

    Oricum, in ochii mei, un Vulpescu e o relicva, o fosila penibila. Personal nu stau de vorba cu asa ceva decat ca sa ma rad! Aici, unde stau eu, prim ministrul face curat, spala, hraneste bebelusul noaptea in timp ce mamica doarme. Si ca el restul barbatilor. Sunt tatici si soti responsabili, se implica in educatia si ingrijirea copiilor. Aici barbatii aflati intr-o relatie, nu viseaza pizde verzi pe pereti. Scuze! Te pup, Lorena! Si sa stii ca nu aberez!
    P.S. Romancele au barbatii pe care-i merita! Ele ii educa sa fie violenti, curvari si iresponsabili.

  6. Lorena Lupu says:

    Canada?

  7. ana says:

    banuiesc ca e vreo tara scandinava sau macar Germania, ma exaspereaza unii oameni de pe net care spun „Aici la mine e asa…” si nu ai de unde sa stii ce tara e. Poate ca sunt prieteni cu persoana la care comenteaza sau au mentionat de alte 20 de ori, dar poate ca eu sunt prima oara pe articolul acela si nu am rabdare sa stalkeresc profilul de facebook sa aflu unde e. Si de obicei sunt lucruri interesante spuse, ca altfel nu imi pasa de orice prostovan. Cand scrii in comentarii esti „bun public”, iti lasi amprenta pentru posteritate 🙂
    Romani cred ca sunt destui in orice coltisor din lume, nu cred sa fie nevoie sa tineti secret.

    Rant Lorena style, nu va suparati, asadar oamenii care au ceva de spus sa dea macar indicii despre tara unde sunt atunci cand zic un „aici”, aia mai prostuti pot sa taca 🙂

  8. Lorena Lupu says:

    Acum o văd prima oară. Nu ştiu de unde e. Am presupus Canada, pe hintului primului ministru mişto.

Leave a Reply to anaCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading