Căutam eu în dimineața asta un subiect, pentru că aveam mintea seacă și somnolentă de atâta stat în casă. It gets to you. It really does. O multitudine de subiecte se nasc din interacțiuni cu prietenii și cunoscuții, respectiv random incidents prin oraș, iar când stai acasă, poți doar să rescrii știri, iar noi nu o ardem pe furăciune de subiecte.
Apoi, m-am uitat prin mail, și a venit o nouă poștă a redacției, numai că în loc de o lungă introducere și detalii, avea o singură întrebare: Cum îmi fac pisica să mă iubească.
Oook.
Tu nu te întreci cu curtoazia, nici eu nu mă voi întrece, o să iau doar întrebarea și o voi trata ca pe o temă de sine stătătoare. Că tot n-aveam subiect pe ziua de azi.
So: ai adoptat o pisică. Primul lucru pe care l-ai constatat este că nu e câine. În sensul că, dacă un câine atârnă toată ziua după tine, cerşind atenţie şi iubire, şi o face aplicând termenul pe care îl urăsc eu cel mai mult pe lume – necondiţionat – pisica e un animal chill şi neimpresionat, care are nevoie de mult “me”-time şi care prinde drag de om abia după ce se convinge că ţii cu adevărat la ea.
Un mod de a stabili o primă afinitate, dacă adopţi de la un adăpost, e să te joci cu mai multe, şi s-o alegi pe cea cu care ai afinitate naturală. Dar dacă îţi rămâne moştenire o pisică de la o rudă decedată, sau găseşti o cutie cu pui la scara blocului, sau o singură mâţă vzibil domestică învârtindu-se derutată şi fără şcoala vieţii în mijlocul străzii, nu ai cum să testezi chimia aprioric. O iei din milă omenească şi aia e. Acum ai pisică.
De cum o duci acasă, pisica se bagă adânc sub pat şi nu iese decât când i se face foame. Dacă încerci s-o mângâi, mârâie la tine.
Asta pentru că pisicile au un spaţiu personal foarte bine definit. Aşa cum ţie nu-ţi place să te ia un străin de fund prin tramvai, pisicii nu-i place să pună orice talpa ţării mâna pe ea. Întâi dovedeşti că eşti serios în intenţii.
Pasul 1 e să nu forţezi intimitatea.
Mitul că pisicile sunt animale reci şi distante a fost creat de narcisişti. De acele persoane care credeau că prin insistenţă şi futere la icre creezi coerciţie asupra unei pisici să te iubească şi să te accepte.
Realitatea e că procesul acesta merge mult mai repede dacă îţi asumi că pisica decide în ce ritm vrea să se apropie de tine şi o laşi în pace, să nu se simtă ameninţată, stresată şi hărţuită, şi să se simtă ca acasă.
Dacă ai şi copii, va fi o bună lecţie de răbdare şi autocontrol pentru ei.
Pasul 2 e să o hrăneşti tu cu mâna.
Ştii vechiul proverb: Dragostea trece prin stomac?
E ora mesei. Iei o cutioară de hrană umedă bună, sau fierbi nişte carne de pui cu nişte morcov şi le amesteci bine, iei farfurioara cu mâncare şi o linguriţă şi o chemi: Pis – pis – pis.
Când va simţi miros de mâncare bună, mai bună decât boabele uscate, o să vină la început ezitant spre tine. O să adulmece linguriţa pe care o întinzi spre ea, o să se uite suspicios spre ea şi spre tine, o să se retragă, dar în cele din urmă, foamea o va învinge. O să mănânce tot din linguriţă.
Următoarea o întinzi mult mai aproape de tine, şi aşa, treptat, cu răbdare şi fără gesturi agresive, obişnuieşti pisica să se apropie de tine, că nu eşti un pericol şi eşti sursa mâncărurilor mai bune.
La un moment dat, o vei hrăni în poală.
Bondingul prin mâncare e ncredibil de eficient. Toată lumea iubeşte un bun bucătar. Dacă unul din prietenii tăi scoate mereu o pizza proaspătă sau o musaca aburindă când vii în vizită, o să cauţi motive să mai treci pe la el.
Dacă primeşte cele trei mese ale zilei din mâinile tale, iubirea e garantată. Şi pentru tine, activitatea de hrănire a unei pisici e incredibil de relaxantă. Pisicile sunt prezenţe benefice şi liniştitoare.
Joacă-te cu ea.
Nici măcar nu trebuie să intri pe ceva site scump şi să-i cumperi cine ştie ce jucării hipstereşti artizanale de 55 lei bucata. Fă o hârtie şomoiog şi leag-o de un băţ cu o sfoară. După ce se relaxează în casa ta, o să se bucure de alergat şi de joacă.
Rezervă-ţi zilnic măcar o jumătate de oră de joacă cu pisica ta. Caută jocuri pe net. Sunt destule. Ca şi mâncarea, joaca creează conexiune şi e totodată un bun antrenament fizic.
Nu uita că la bază felinele sunt vânători. Dacă le ţii acasă, şi nu te joci suficient cu ele, o să-ţi zgârie mobila şi o să-ţi ascundă obiecte personale.
Adu păturica lor în pat cu tine.
Pe Pulică l-am salvat de pe stradă sub formă de pui abandonat. Încă avea ochişori albaştri deschişi şi trebuia hrănit cu lapte praf special. I-am amenajat un coşuleţ, dar a plâns până când l-am luat în braţe şi l-am lipit de mine, aşa cum ar fi făcut mă-sa.
Şi realitatea e că dormitul alături de o pisică e printre principalele beneficii secrete de care te bucuri când ai pisică. Sunt nişte animale moi şi liniştite, care dorm adânc şi respiră regulat şi calm, şi cumva, te trag şi pe tine la cel mai bun şi odihnitor somn din viaţa ta.
Dacă mâţa adoptată de tine e deja adultă, dar e dintr-o altă casă, e mai greu s-o obişnuieşti să doamnă cu tine, dar nu imposibil. Dacă are o pătură a ei, în culciuşul pe care i l-ai amenajat, pune pătura pe pat, lângă tine. O să vină. Lor le place căldura corpului omenesc şi faptul că suntem mai mari şi le protejăm de ipoteticii vrăjmaşi – nouă ne place liniştea aproape hipnotică a pisicii adormite.
Double win.
“Ah, dar stai, boli”.
Ah, dar stai. Reparazitare şi vaccinuri obligatorii când o iei, apoi periodic.
Respectă-i me-time.
Cum ziceam, pisica e mai complicată şi mai individualistă decât un câine, şi, periodic, vrea să stea singură, să se uite pe geam, să se urce pe dulap sau pe un raft pe care i-l amenajezi tu pe post de “cat stop” undeva deasupra şi să chill în singurătate. Respectă asta şi las-o în pace.
Mie îmi convine că Pulică nu mă stresează toată ziua cu nevoie de iubire, că nu sunt genul ăla de om.
Sunt o cat-person.
Când începe să se frece de tine, las-o să seteze ea nivelul de apropiere.
Exemple:
Dacă se freacă de mâna ta, e semn că poţi începe şi tu s-o mângâi, dar câte puţin şi numai cât arată că le e confortabil.
Dacă îţi sar în poală, şi stau ele de bună voie câteva minute, e semn că le poţi ridica de la podea şi să le ţii în poală.
Nu, asta nu e o permisiune care se înţelege de la sine din prima. Imaginează-ţi că vine King Kong la tine şi te ia pe sus. Cât de confortabil e, dacă nu ştii sigur că King Kong e blând cu tine şi are intenţii afectuoase?
Pisicile fug de noi şi de ascund pentru că sunt vulnerabile, pentru că noi suntem imenşi şi pentru că tehnic, le putem strivi sau ucide cu un singur gest, dacă ne propunem asta. Lasă-le să se acomodeze în ritmul lor, să descopere singure că le purtăm de grijă şi nu vrem răul lor, oferă-le din mâna ta mâncare şi joacă, să te asocieze cu experienţe plăcute şi, lent, pas cu pas, vei ajunge să te iubească.
Niciodată necondiţionat dar plm. Iubire necondiţionată vor doar abuzivii şi fomiştii. Ăia care ştiu că nu pot oferi calitate à la longue. Eu, care îmi voi hrăni mereu pisica cu ce e mai bun şi mă voi juca mereu cu ea, şi o voi duce mereu la vet şi aşa mai departe, sunt perfect ok cu iubirea condiţionată. Şi asta pentru că îndeplinesc condiţiile.
***
Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Sh*t They Say