De ce nu m-am implicat deloc în alegeri

Spre deosebire de acum doi ani, când am făcut vâlvă multă şi mare, sezonul ăsta electoral am ales să tratez zero politică, spre uimirea şi tristeţea unor domni şi doamne pe care i-am “dezamăgit”. Dar cum ştiu că orice aş face, perpetuu cineva va plânge că i-am violat visele în anus cu o coadă de mătură înmuiată în antigel şi că senzaţia de rece în cur este chiar consemnabilă şi repetabilă, am decis să-mi văd, pentru prima oară în viaţă, propriul interes. Şi anume, pe acela de a sta cât de cât liniştită.

A) M-au hărţuit a zecea parte din postacii care m-au hărţuit runda trecută.

Chiar ştiu politică. Tocmai de aceea, de câte ori scriu politică, textele se împrăştie ca molima şi apar sute de postaci ca ciupercile după ploaie să mă fută chinuitor, retardat şi insistent la melodioară. Cum care melodioară? Tot playlistul.
Este vorba de timpul şi nervii mei. Şi culmea, anul ăsta chiar am avut oferte electorale remunerate. De unde dăţile trecute încercau să mă ademenească cu vrăjeală proastă de popă de ţară, anul ăsta aş fi avut advertoriale plătite. Dar la gândul sutelor de handicapaţi cu resurse infinite de timp liber care ar fi venit să latre inept în subsol, am zis pas. Lasă să fim blog de entertainment o vreme.
Şi nu s-au comparat cei trei – patru puleţi cu vieţi sexuale inexistente care m-au agasat zilele astea cu volumul de psihoză prevăzută contractual şi remunerată de acum doi ani.

B) Oricum nu schimbi orientarea politică a nimănui.

Cititorii mei ştiu exact cu cine votează. Toţi. Problema e că sunt din toate taberele. Ar fi putut să se certe cu tine, dacă susţineai altceva decât le plăcea lor să audă, şi pe lângă sute de postaci, să mai înduri şi tentative de persuasiune nedorite de la oamenii din lista ta. Aşa că am preferat să scutesc timpul meu şi al altora, tăcând pe teme politice.

C) Cine te caută strict pentru politică are zero interes în tine ca scriitor – performer.

Principalul meu interes, motivul pentru care bag zi de zi timp şi resurse în acest colţişor de infern mov este să mă promovez. Pe mine în primul rând, şi ce ştiu eu să fac. Riscul în a ţi-i atrage pe fanii partidului X e ca ei să uite de principala ta menire – aceea de scriitor – actor, şi să te reţină ore în şir dezbătând cine ar trebui să câştige şi de ce. No. Fucking. Way. Nu. Pe. Timpul. Meu.

D) Rezultatul era uşor de anticipat

Şi presupunând că aş fi promovat doar partidele de dreapta, tot nu aş fi schimbat nimic. Cu gafele absolut încrâncenant de jenante ale lui Gorghiu, care e politician cum sunt eu dirijor la Scala, era clar că PNL e în prăbuşire liberă pe versant accidentat, USR-ul e prea mic şi firav să izbutească ceva, iar PSD are lecţia aia a nespălării rufelor în public, cu care dă clasă, strict politic vorbind, tuturor celorlalte partide.
Da, dacă eşti politician, trebuie să ai disciplină şi figurile de tip eu hăis şi tu cea arată pur şi simplu oribil. De aceea nu m-am băgat eu în politică pe post de membru al unui partid, deşi invitaţii am avut.

E) M-au scârbit major concesiile dreptei.

Uneori, calea spre succes e să n-o sugi. Pare contraintuitiv, când eşti un neam de boarfe proaste, dar uneori, calea spre succes e să fii demn. Iar dacă eşti de dreapta, nu te apuci să te pişi pe propriile valori democratice semnând deals cu imbecilii de la Coaliţia Pentru Familie şi alţii ca ei. Da, o faci să atragi pulimea. Dar pierzi pe cei cu minimum un neuron funcţional, care văd cum te dezici de propriile valori pentru nimic.

F) Chiar cred că nişte PSD la guvernare o să ne prindă bine.

Mă uit în jur şi văd o lene spirituală şi un refuz de a face lucruri constructive de mă ia cu ameţeli. Ia să vină PSD, să bage nişte spaimă, nişte baronaşi şi nişte tactici neocomuniste în populaţie, că se pare că e nevoie. Prea puţină lume funcţionează sub zodia tandreţii şi prea mulţi au nevoie de nişte cravaşă şi muie să prindă aripi. Poporul român are particularitatea asta: nu poate creşte decât împotriva cuiva, nicidecum cooperând cu cineva. Când încerci cooperare, iei ţeapă. Când încerci morţi de mamă, obţii ce voiai.

Pe scurt, a fost o campanie electorală superbă, mi-a plăcut s-o savurez de la distanţă, şi nu mi-au lipsit nici o secundă pisălogii de serviciu. Mulţumesc pentru distracţie tuturor părţilor implicate.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. GEORGE says:

    pentru ca nu-mi amintesc sa fi candidat, nu mi-am amintit nici sa votez. sunt senil.

  2. GEORGE says:

    unde mai pui, ca-mi iese natural. 😀

  3. Sorin says:

    Dacă știi politică, atunci știi și că discursul stânga-dreapta este depășit de mult timp, Este folosit impropriu (din necunoaștere sau pentru prosteala alegătorilor) în discursurile politicienilor sau al jurnaliștilor.

    În România situația e și mai amuzantă, în sensul că mulți cred că e „cool” să fii „dă dreapta” pentru că dreapta înseamnă anti-PSD și-atât. Și PSD e nașpa pentru că e socialist sau comunist. Realitatea este că liderilor acestui partid le place foarte mult capitalismul, dacă ne luăm numai după averile și afacerile lor. În plus, a existat până nu demult un partid mare care din Internaționala Socialistă s-a „transferat în interes de serviciu(ii)” la PPE (conservatorism), iar alt mare partid (i-a rămas doar numele acum) a trecut brusc de la liberalism (care normal nu e de dreapta cum e în România) la același grup conservatorist PPE. Adică liberalii sunt conservatori. Funny, isn’t it? Pentru că liberalismul a fost întotdeauna în opoziție clară față de conservatorism, autoritarism și totalitarism.Noi de fapt nu avem un partid liberal și nici unul social-democrat.

  4. levmallev says:

    ce mai conteaza ca e dreapta, ca e stanga, se vorbeste doar despre bataturi!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: