Despre copii şi animale

Îmi plac pozele cu pisici şi videourile cu pisici. Şi, pentru că ştiu că nu sunt singura cu această pasiune, le şi postez pentru bucuria noastră a tuturor.

Şi există o categorie (mică, dar insistentă) de comentatori, care mă enervează de fiecare dată.

Când am făcut grupul de adopţii CIVILIZAT, vreo trei proa… mă scuzaţi, doamne de bine au început să dea din aripi şi să cotcodăcească indignate: „Un copil n-ați ajuta”.

Ce, fă? Mai nou merge adopția de copii cu grupuri pe Facebook? „5 ani, blond, ochi căprui, moderat gălăgios, face la WC, vine cu set de manuale școlare pentru clasa I asigurat și patru cutii de cereale de mic-dejun”? Că dacă nu, ce încerci să-mi transmiți?

Bine, eu blochez instant genul ăsta de specimene, că zăcămintele mele de răbdare sunt limitate și am depășit demuuuult vârsta la care cred că poți schimba proștii în deștepți și javrele în pita lui Dumnezeu. Prostul e prost pentru atât poate, iar javra, de obicei, e încântată de propriul jăvrism.

Apoi, când postez imagini sau videouri cu pisici, iar se trezesc specimene: „Ah, eu prefer copii.” / ”Am nepoți, nu am nevoie de pisici” / ”Pe cine interesează o pisică” și, cireșica de pe colivă, mi-a venit ieri o imbecilă cu: „Eu sunt asistentă la pediatrie, îngrijesc copii, nu mă interesează pisicile”.

După mintea acestor specimene, pe care nu mă pot sătura să le blochez și mă frustrează teribil că nu pot să le și pffot în gură până fac ploaie de dinți – dar cu politica de restricții din social media, nu merită – după mintea acestor oligofreni bătuți în cap, reiese că animalele ar fi cumva în concurență cu copii.

Când văd mentalitatea asta de idioți înapoiați, mereu mă întreb cu ce parte a corpului gândesc ăștia și de ce nu au căzut încă în gropi.

Copiii și animalele nu sunt într-o dușmănie reciprocă. Dimpotrivă.

Când eram copil, tot ce mi-am dorit a fost un pui de pisică. Dar evident că maică-mea nu era de acord, pentru că în general, dacă un lucru îți făcea plăcere, era un „nu” fără discuții. Dacă intri în vorbă cu primii zece copii care îți ies în cale pe stradă, opt îți vor spune că fie au un cățel sau un pisoi pe care îl adoră, fie vor cu pasiune unul și și-ar da alocația pe un an să-l aibă.

E adevărat, cei mici sunt uneori prea repeziți și prea agresivi în mișcări, dar am petrecut o dată o după-amiază minunată cu tanti care îmi face curat. În timp ce ea îmi freca podelele, eu am învățat-o pe nepoată-sa, o fetiță de 4 ani, să mângâie finuț și să se joace delicat cu pisica.

Copiii au multă anxietate, și, în loc să îndeși în ei medicamente care eventual să le afecteze evoluția mintală, le poți oferi cel mai vechi anxiolitic din lume: prezența blândă și liniștitoare a unui animal de companie.

Am o prietenă care crește doi copii ai ei, doi ai unei surori cu probleme, și vreo opt mâțe. Da, are veniturile necesare să-și permită o casă plină de suflețele nevinovate. Spune-i ei că pisicile sunt nașpa pentru că tu ai copii și îți face tigaia guler. Copiii ei dorm în pat cu mâțele și bine fac. Nu există somn mai bun și mai liniștitor decât cel cu o pisică torcăcioasă și mătăsoasă în brațe.

Sunt oameni care iubesc și copiii, și animalele, și sunt oameni care nu suportă nici copiii, nici animalele.

Nu există nicăieri o lege care să spună că există un concurs între copii și animale, și comentariile despre importanța copiilor sub pozele de animale arată doar că ești bătut în cap. În plus, treaba e simplă. Sunt mii de grupuri de mămici pe Facebook. Ții neapărat să discuți DOAR despre copii? OK, intră acolo și desfășoară-te.

Sau ții neapărat să discuți despre copii cu mine? Nici o problemă. Discutăm frumos un buget pentru o serie de articole despre copii și se rezolvă. Eu sunt un om simplu și straightforward. Sponsorizează-mă pentru textele pe care vrei să le vezi și poți să le consideri deja scrise.

Dar să vii să faci off-topic agresiv sub postări care nu au legătură e doar calea spre „Acest cont nu poate fi accesat etc”.

Și nu, o poză cu o pisică nu e negging la adresa copilului tău. Trebuie să fii extrem de prost să tragi concluzia asta. Și e libertatea ta să fii cât de prost vrei tu, dar nu pe timpul și răbdarea mea.

***

Dacă îți place acest articol, susţine-mă pe Paypal, să te amuz și mâine.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading