Text scris acum doi ani, când stăteam cu chirie într-o casă dotată cu telefon fix.
La ora 5, când dete să se crape de ziuă şi când termină a doua sticlă de vin, care-l ameţi plăcut, cât să simtă că lumea e un loc frumos şi roz – şi să-i vină somnul – Vasile îşi zise:
-Băi, să vezi ce le dorm acu. Nu mă scol trei zile!
Şi se lungi în pat, se întinse de-i trosniră toate oscioarele, căscă cu poftă, apoi alunecă în dulcea plutire a unui sforăit de trompetă, în timp ce o băluţă i se scurse delicat pe o parte, pierzându-i-se prin cămaşa pijamalei.
-ŢRRRRRRR!
-…tu-vă muma-n anus!
-ŢRRRRRRRRR!
Vasile se uită la aparatul aflat în colţul opus al camerei cu o silă care dovedea că nemărginirea există.
-Muriţi, mă, care n-aveţi pat acasă!
Ca la poruncă, telefonul tăcu. Apoi, începu să sune iar.
-Să vă iau telefonu-n pulă, oftă melancolic Vasile, apoi se ridică incert şi-şi târâi rămăşiţele lumeşti până la masa pe care ţinea telefonul.
-Alo, da! mormăi el pe un ton în care înmugurea perfid toată recolta de pule din povestea lui Ion Creangă.
-Marişcă, la mulţani, tu!
-Greşeală! lătră scurt Vasile şi închise, pregătit să execute salt în pat, ca într-o piscină.
-ŢRRRRRRRR!
-Nu e Marişca aici! intui Vasile.
-Da’ une-i?
-În p… Nu ştiu, doamnă. Greşeală. Ce număr aţi sunat?
-021…
-Bun. Acum uitaţi acest număr. De tot. La capătul lui e Anticristul. Da?
-Daaa? se sperie interlocutoarea.
-La neauzire!
Şi Vasile se înto…
-ŢRRRRR!
-Nu v-am spus că nu-i Marişca aici??
-Bună dimineaţa, suntem Căcat Media şi efectuăm un sondaj de opinie legat de consumul…
-Nu avem opinii!!
Ah… si ai uitat sa mentionezi vesnica intrebare zgárietoare de retina in semiconvalescenta mahmura ” Alo, ce faci? Dormi?” —- “Nu, o fut pe mă-ta, in care a zacut latent 9 luni, prostia”
Păi nu era cazul, în povestea asta. Poate în alta. 🙂
La multi ani, Lupulico!
Te-am regasit in mod intimplator. Numele-mi spunea ceva, dar nu mai stiam ce. Asta pina cind suvita-ti rebela mi-a reconectat bucata de memorie in care te pastrasem. Observ cu bucurie ca nu ti-ai schimbat stilul transant, care ma fermecase cindva.
Sa-ti spun drept, nu prea mai tin minte in ce conditii ne-am despartit, dar parca era ceva cu artificii. Sau scintei…in fine, ce-a fost, a fost si n-ar fi exclus sa mai fie, dar pina una-alta, iti doresc un an nou tumultos, fara ghionturi, in care totul si toti sa fie intr-o permanenta agitatie! 😉 Ce mai, Un An Nou de invidiat!
mulţumesc mult. şi ţie. 🙂