Sunt unele persoane cu care discuţia curge aşa:
-Salut, eşti atât de frumoasă.
-Mulţumesc.
-Serios, eşti absolut superbă.
-Serios, mulţumesc.
-Ochii tăi mari sunt minunaţi.
-Apreciez din baierele sufletului, putem trece la următorul subiect?
-Şi făţuca ta de înger pogoară raiul pe pământ.
-Frăţioare sau surioară, am prins ideea. Sunt piesă. Acum. Putem. Trece. La. Următorul. Subiect?
UN compliment, când te revezi cu cineva, e o idee minunată. Relaxează interacţiunea, face interlocutorul să se simtă văzut şi apreciat, dă un mood pozitiv. De aceea se plâng majoritatea nevestelor că bărbaţii nu le mai complimentează. De fapt, se plâng că nu se simt văzute sau apreciate.
În schimb, când partea de complimente a interacţiunii se lungeşte obositor şi redundant, omul începe să se simtă ciudat. Dacă cel cu complimentele e genul caterincos, omul se simte luat la miştouri. Dacă cel cu complimentele e genul atârnător disperat, omul se simte sufocat şi agresat, Dacă cel cu complimentele e genul care caută obsesiv să fwtă ceva, omul se simte carne de tun. Numitorul comun al acestor stări e disconfortul, urmat de iritare şi nevoia de a scurta interacţiunea.
Nu, complimentele nu sunt puncte acumulabile în aplicaţie, care la un anumit număr se traduc automat în orice vrei să obţii de la persoana pe care o complimentezi monoton şi redundant. Când sunt prea multe, par mai degrabă o declaraţie de disperare şi de lipsă a altor subiecte în conversaţie.
„Și atunci ce să fac, Lorena? Să fac insulte și negging?”
Dacă vrei să alienezi și să iriți persoana, s-o faci să te deteste din rărunchii ființei, poate.
Eu nu cunosc pe nimeni care să se amorezeze de modul sublim în care a fost insultat, și dacă vii să mă jignești, nu am nici o problemă să-ți spun să te cari în morții mă-tii, că probabil așa au tratat-o și pe ea clienții ei camionagii.
Apoi, e distractiv cum ăla care te jignise o dă la întors: „Dar eu am glumit!” Și tu, sec: „Eu nu!”
Tehnic, complimentele sunt expresia entuziasmului, când dai cu ochii de o altă persoană și te fascinează frumusețea / inteligența / eleganța / etc. Să stai entuziasmat jumătate de oră e neverosimil.
Da, să dai cu ochii de Marcela și să spui: „Vai, Marcela, ce bine arăți azi!” e credibil. Așa o bucuri și pe Marcela, care probabil că a stat o oră în oglindă să se aranjeze.
Să te tot miri zece minute ce frumoasă e Marcela sună a încercare de a o agăța foarte repede pe Marcela să-i bagi bursucul în scorbură, sau de lipsă de imaginație legat de ce altceva ați putea să discutați. Iar când, de exemplu, chiar aveți ce să discutați, pentru că vă vedeți pentru o colaborare, iar tu o agasezi interminabil cu cât e de frumoasă, și nu treci naibii odată la obiectul colaborării, treaba devine cringe.
De aceea e bine să limitați numărul de complimente. Faceți-le să sune sincer, evident, dar ajunge unul. Hai, două, dacă persoana și-a schimbat coafura, a slăbit zece kilograme și arată a top model sau și-a cumpărat ceva de îmbrăcat care într-adevăr face diferența. În rest, mai citiți și voi știri, mai vedeți filme, mai ascultați muzică, și găsiți subiecte de discutat care să mențină conversația interesantă.
Sau, dacă vă vedeți cu Marcela pentru o colaborare, treceți direct la subiect. Prin acest gest îi complimentați inteligența și îi economisiți timpul, cea mai prețioasă resursă umană.
***
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say