Drepturile omului

Azi e ziua internaţională a drepturilor omului. Drepturi inerente nouă tuturor, indiferent de rasă, etnie, vârstă, religie sau absenţa ei etc. etc. Drepturi care îţi garantează viaţă, libertate (până la uşa libertăţii altuia) şi căutarea fericirii în tot ce te reprezintă pe tine specific.

Pentru gigelul care o să vină să mă irite cu tâmpenii de genul “progresism şi marxism cultural”, pentru că setea lui de a-i agresa şi hărţui pe alţii are nevoie de etichete când tu îi spui că NU are permisiune: există o lege internaţională a drepturilor omului la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite, care creează obligaţii pentru toate guvernele membre ONU, şi pe baza acesteia, guvernele care păşesc în teritoriu abuziv încasează sancţiuni pe măsură.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată la Paris, în 1948, sub influenţa directă a ororilor din cel de-al doilea război mondial, care au arătat lumii că e nevoie de reguli clare şi ferme, altfel psihoza şi nevoia de sânge a unora nu poate fi nicicum controlată şi penalizările târzii nu dau înapoi viaţa nimănui.

A urmat Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Politice şi Civile, adoptat de ONU în 1966, şi, în acelaşi an, Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale.

Acestea sunt acorduri obligatorii, care generează obligaţii juridice şi stabilesc organisme care să monitorizeze respectarea de către diverse state a acestor obligaţii, precum şi măsurile necesare dacă unii sau alţii încalcă drepturile omului.

Drepturile omului sunt următoarele:

a) drepturi civile – dreptul la viață, libertatea și securitatea persoanei, viață privată și de familie, inviolabilitatea locuinței, secretul corespondenței, onoare și demnitate, libera circulație, căsătorie și întemeierea familiei, întrunire pașnică;

b) drepturi politice – dreptul la azil, cetățenie, alegeri;

c) drepturi economice – dreptul la proprietate, retribuție egală pentru munca egală;

d) drepturi procedurale – dreptul de a fi un subiect de drept, dreptul la recurs efectiv, la un proces echitabil;

e) drepturi sociale – asigurări sociale, muncă, dreptul de a înființa sindicate, dreptul la odihnă și timp liber, la un nivel de trai decent, asigurare în caz de boală, șomaj, văduvie, bătrânețe, dreptul la educație.

E important să conştientizezi că ai aceste drepturi şi, în egală măsură, e important să conştientizezi că şi altul le are, iar tu trebuie să le respecţi, aşa cum ai aşteptarea să-ţi fie respectate. Astfel se creează un spaţiu sigur şi armonios pentru toată lumea.

Ce putem face fiecare dintre noi pentru a susţine drepturile omului?

Poate cel mai evident prim lucru este să NE ABŢINEM de la a face rău, cu vorbe sau acţiuni, persoanelor pe care le percepem drept diferite. Nu, alte etnii nu sunt mai prejos de a ta, nu alte religii nu sunt mai prejos de a ta, nu, femeile nu sunt mai prejos de bărbaţi şi nici LGBT faţă de persoanele heterosexuale.

Orice formă de abuz la adresa drepturilor omului începe cu “Eu sunt superior lui X şi Y, şi prin urmare, eu am dreptul să-i abuzez pe X şi Y.”

Dacă te simţi superior, demonstreaz-o prin calitatea muncii, a creaţiilor şi a interacţiunilor tale umane, nu prin hărţuire, abuz şi umiliri la adresa altora.

În al doilea rând, putem să ne educăm şi să ne informăm (din surse legitime, nu de la conspiraţioniştii tăi preferaţi de pe Reddit) legat de cultura, personalitatea, felul de a fi, experienţele grupului diferit de noi pe care îl tratăm cu prejudecăţi şi considerăm că avem dreptul să-l abuzăm.

Când înlocuieşti ideile puţine şi fixe ale prejudecăţilor cu informaţie reală şi documentată, vei constata obiectiv că nu eşti cu nimic mai presus de alţii şi că nu ai de ce să adopţi comportamente agresive şi abuzive faţă de ei. Din nou, calitatea umană se demonstrează prin ce ştii tu să faci personal, nu prin modul în care dai în oameni care nu sunt ca tine.

În al treilea rând, putem să educăm şi să informăm pe cei din jur. În măsura în care vor şi ei. Dacă vezi că cineva persistă în a fi un bigot, un bully sau un mitoman, poţi să-l îndepărtezi din cercul tău de cunoştinţe, dacă nu încalcă legi, sau poţi să-l obligi să răspundă legal, dacă le încalcă. Şi da, e important s-o faci, pentru că un om care fură azi de la tine va fura mâine de la alţii, iar inacţiunea e complicitate. Eu intervin mereu când văd interacţiuni violente şi abuzive pe stradă, chiar dacă există riscul să-mi iau una peste faţă. Să treci indiferent pe lângă un bărbat care bate sau înjură o femeie, peste un grup de copii care îl agresează de obicei pe cel mai mic şi complexat dintre ei şi aşa mai departe mi se pare o crimă. Nu e, evident, dar din punctul meu de vedere, este, de aceea, intervin, pentru că pot, pentru că vreau şi pentru că ştiu cum e să fii copilul mic şi complexat.

În al patrulea rând, putem ajuta victimele încălcărilor drepturilor omului în toate modurile care ne sunt posibile. Cu informaţii legate de instituţiile care pot interveni în problema lor, cu ajutor umanitar, cu empatie, căldură sau, pur şi simplu, cu o felie de pâine şi o cafea. Indiferent dacă ai sau nu bani, poţi face un bine seamănului tău neajutorat şi îi poţi inocula speranţa că lumea nu e un loc atât de rău dacă avem toţi grijă să lucrăm în slujba binelui.

***

Dacă îţi plac textele acestui site, îl poţi susţine. Aici.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.