Nămeţi imenşi în faţa blocului. Un moş dă de zor cu lopata. Trece un tinerel.
-Ce faci, nea Gore?
-Ei uite…
-Păi vezi că habar n-ai? Pune matale un chil de sare şi să vezi cum dispare şi mama zăpezii.
—
Ieri, în supermarketul de vizavi, nu era fărâmă de pâine. În schimb, era un sortiment bogat de cozonaci. A la Marie Antoinette.
—
Wooooow, zăpadăăă! copii nebuni de fericire. Eu, veterană greu-încercată a unei sinuzite de prim-rang, chinuită de o durere fioroasă de cap din cauza frigului, bombăn în guler: “fi-v-ar… ” Exact în momentul respectiv, îmi vâjâie un bulgăre pe lângă urechi.
—
Vreau în Tahiti!
Ce le-a fătat mintea
ooo, ce balerine aş desena şi io în tahiti…
perfect.