(publicată iniţial pe Yahoo 360, pe 15 august)
… mă refer la gloss-ul din post-ul anterior. ( 
– yeah, prin asta vă oblig să citiţi şi post-ul anterior )
-Sărută-mă.
Zis şi făcut. Pe obraz, desigur… dacă nu mi se specificase alt loc.
-Ah, de ce nu mi-ai spus că ai ruj pe buze? Şterge-mă!
“Păi, n-ai nimic, e doar senzaţia lunecoasă a cireşelor”, fremătă un gând. “Dar de ce să ratez ocazia unui contact fizic?” zise gândul secund. “Ia să şterg virtualul, invizibilul, potenţialul…” decise gândul terţ.
Şi i-am mângâiat lung obrazul, frecându-i delicat pielea cu degetul mare.
-E bine? am întrebat.
-Păi tu să-mi spui dacă e bine, că eu nu mă văd.
-Ah, urme nu aveai, oricum. Eu sărut fin, şi nu las urme…
————————————————————————————————————-
Inaugurez un nou “tag”. Când s-au săturat de manele, alţii mai deştepţi au iniţiat campania: “Să dăm Mozart la tot cartierul.” Eu m-am săturat de viziuni erotice morbide, brutale, agresive, vulgare, nimicitoare, şi vreau să redau erotismului rolul său de act suprem de frumuseţe şi implicare umană. Invit blogurile prietene “să dea tandreţe la tot cartierul”.
Ce-mi place la postarea asta e ca nu apare integral pe pagina principala, terminandu-se ad-hoc cu “Saruta-ma (mai mult…)”
🙂