Fără mesaje vocale, merciiii

Gigel sent you a voice message. 5 minutes and 48 seconds.

Hai, jură-te, murmuri tu, uitându-te în jur, în metrou, la patru alţi gigei care se holbează ca tine.

“Să-i fac acestui individ coming outul ca prost de faţă cu tot vagonul, sau mai bine rămâne secretul nostru?”

Mai bine nu. Nu de alta, dar mulţi gigei suferă de o formă de prostie care îi face să creadă că, dacă un alt gigel trimite mesaje vocale pe un ton familiar unei individe, sigur e ceva între ei. Claaaar ei nu trimit o mie şi una de băgări în seamă nesolicitate la orice muieret din listă, pe un ton fake-intim, în speranţa că, poate, în seara asta nu se culcă cu dânsa uscată.

E un scenariu comun. Atât de iritant, pentru că e atât de comun.

Habar n-am cine a inventat mesajele vocale, dar probabil că era un animal leneş, căruia-î puţea efortul de a scrie hey, pysy, cf.

Iar eu îi doresc o eternitate extrem de lungă şi dureroasă în cel mai adânc cazan de smoală din iad.

Când nu cunoşti persoana, ai fix zero motive să-i trimiţi mesaj vocal

As far as I know, e posibil să-mi fi propus ăia, în mesaje vocale, proiecte plătibile în mii de euro. Au trecut razant pe lângă mine, pentru că, dacă nu te cunosc, NU voi asculta ce elucubrezi. Mi se rupe, mi se îndoaie şi mi se fâlfâie. Dar, mai mult ca sigur, am economisit timp valoros şi am evitat o băgare în seamă profund neinteresantă de la un ratat cu zero respect faţă de timpul altuia.

Nu cunoşti persoana?

Scrie-i. Fii succint şi la obiect, fără lungi ce faci-uri, politeţuri şi blablauri. Dacă nu am un sentiment de amiciţie pentru tine, răspunsul instant din mintea mea la ce faci e nimic care să te privească.

“A, dar nu există un obiect, doar mă bag în seamă”.

OK. Să ai o eternitate extrem de lungă şi dureroasă alături de ăla care a inventat voice messages.

Când cunoşti persoana

E important şi util sau e doar “mă plictiseeeam şi voiaaam să faceeem o conversaţieeee”.

Dacă e important şi util, scrie sau sună. Când scrii, de obicei sintetizezi mult mai rapid şi la obiect ideea. Nu trimiţi 9 minute şi 56 de secunde dezlânate în care bagi mult ăăă şi îîîîî, şi te repeţi de 678 de ori, şi îţi ia o eternitate să f**ing get to the f**ing point.

Când suni, dacă ăla îţi răspunde, de obicei ai toată atenţia lui.

Dacă e “mă plictiseeam etc”, şi modalitatea de a te dezplictisi e să freci la melodioară pe cineva cu mesaje vocale, să ai o eterrnitate lungă şi dureroasă alături de primii doi.

Să zicem că omul obişnuit e ca mine.

Când e în societate, cu munci, cu treburi, cu diverse, nu poate asculta ce rahat mănânci. Cum am punctat mai sus: e suficient să ştie el că bubui de prost, nu e nevoie să afle tot poporul român.

Când e acasă, fie trebăluieşte la ceva – şi îl faci să se întrerupă pentru aberațiile tale – fie se uită la un film, un serial, un iutub, ascultă o muzică, un interviu, un radio. Sau joacă un joc.

IAR TU ÎL PUI SĂ TOT DEA PAUZĂ, SĂ ASCULTE ABERAȚIILE TALE.

Păi să nu te f cu un baston decorat la capăt cu un ornament în formă de cap de raţă? Asta pe lângă eternitatea lungă şi dureroasă cu cei de până acum?

Nu există nici o situaţie în care mesajele vocale să înlocuiască cu succes sunatul sau mesajele scrise.

Ba da, există un singur caz.

Când ai un date incendiar, e deja seară, deci se apropie ora şi ştii că omul se pregăteşte de date, nu mai are alte treburi. Atunci poţi trimite mesaje vocale. Delicate şi sugestive. Elegante şi cu subînţeles.

În rest, ai zece degete. Te-au învăţat în clasa I alfabetul. Nu abuza de timpul şi de nervii altora cu monolog. Dacă vrei asta, fă-ţi podcast.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: