Fata cu pisici

Se spune că fiecare război are o imagine cu care te poți identifica.

În cazul meu, e imaginea ucrainencei care se îndreaptă spre siguranță cu bagajele și cu două pisici pe care le strânge cu toată puterea în brațe, pentru că nu și-ar putea ierta niciodată să le lase în urmă, la cine știe ce etaj al unui bloc supus bombardamentelor sau pe cine știe ce stradă trec mașini în viteză.

Da, știu, există multe alte fotografii impresionante. Am văzut sute de imagini. Bătrâni, copii, familii, oameni tineri. Am plâns privindu-le. Pentru că e un exemplu grăitor asupra modului în care ambițiile unui dezaxat flămând de putere mondială distrug mii de vieți liniștite, de oameni obișnuiți

Dar imaginea fetei cu pisici a rămas cu mine.

Pentru că în scenariul vehiculat de mulți analiști politici, în care Bucureștiul e următorul, eu voi fi exact fata asta.

Iar imaginile în care îți regăsești o variantă a ta te ating la cu totul alt nivel.

Un adevărat iubitor de animale nu își lasă niciodată companionul în urmă. Am văzut imagini cu incendii, cu inundații, cu războaie, cu diverse alte nenorociri. Oamenii iau calea pribegiei, strângând animalele la piept, ca pe niște copii din altă specie. Martorii muți ai tuturor momentelor de slăbiciune, de teamă, de ezitare, de îngrijorare, de frică, de dezamăgire, sau dimpotrivă, de speranță, de bucurie, de visare. Eu, când discut câte un proiect sau câte un plan, îl folosesc uneori pe Pulică pe post de interlocutor. Și el miaună de parcă ar participa activ la conversație. Și știu că nu mă va bârfi de cum ies pe ușă, și nu se va folosi de slăbiciunile mele să caute să mă saboteze.

Cum aș putea vreodată să-l las în urmă, indiferent cât de cruntă ar fi nenorocirea?

Apoi, mai vezi anunțuri: Vaaai, mă mut, nu pot lua animăluțul, cine mi-l adoptă.

Sau: Vaaai, iubi nu e de acord să am animale de companie, dau spre adopție.

Amuzant e că și pe mine m-au întrebat vreodată niște vecini: Dar dacă viitorul tău iubit nu va fi de acord cu pisoiul?

Lol. Nici un bărbat care are impresia că mi-ar putea dicta ce animale de companie să țin nu ar avea șansa nici să-mi sărute mâna.

Mai degrabă e un red flag: Dacă un gigel pretinde să-ți părăsești animăluțul pentru el, e de obicei o jigodie nemiloasă, narcisistă și misecuvenistă, și o astfel de pretenție îl dă de gol ca atare.

Sper să nu fiu cât de curând fata care fuge în lume cu o geantă și cu un pisoi în brațe. Dar dacă va fi nevoie, eu voi fi versiunea din România a acestei fete.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. R says:

    E un ONG in Suceava care se ocupa de asistenta veterinara si gazduire pentru animalele de companie ale refugiatilor ucraineni https://www.facebook.com/casaluipatrocle/ N-am nici o legatura cu ei, dar par sa fie de ajutor pe acolo…

Leave a Reply to RCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading