Fight For Your Right To Party

Acest text i-a fost inspirat prietenei noastre Luisa Ştefănescu, avocat jurist şi om de lume, de textul despre ziarişti neplătiţi, scris de Ana, aici.

O sa incep prin a da vestea trista ca sansele sunt infime intr-o eventuala confruntare legala cu angajatorul si asta in principal pentru ca piata este foarte disproportionata intre cerere si oferta si, in atare conditii, angajatorii arar mai pun pretul cuvenit competentei. Daca la asta adaugam si faptul ca au la dispozitie juristi special pregatiti pentru asta, timp si bani mai multi decat ai tu, esecul este garantat.
Si totusi se poate. Se poate sa nu ii lasi sa se debaraseze de tine ca de o haina veche fara sa suporte nici un fel de consecinte. Demisia aruncata pe biroul sefului in momentele in care nu mai esti apreciat este doar o forma puerila de a fi “rebel fara cauza”. Demisia in urma presiunii angajatorului, cand nu reprezinta in totalitate initiativa ta, nu mai este un titlu de glorie ci unul de renuntare. Si renuntarea doare. De la un job trebuie sa pleci exact ca dintr-o relatie: elegant, la timp, ca un invingator, fara sa hulesti locul in/din care ai mancat dar totodata demn, cu fruntea senina a omului care stie ca a fost corect si bun.

Odata inteles acest aspect, next level este intelegerea sensului de SOMAJ. Demisia si somajul sunt INCOMPATIBILE!

Somajul nu este o umilire publica, un semnal ca esti un ratat care traieste pe spinarea statului sau a semenilor, un neadaptat care nu gaseste un loc de munca. Somajul este dovada faptului ca timp de minim un an ai facut statului un imprumut nerambursabil cotizand lunar iar acum cand te afli intr-o situatie un pic mai incomoda statul binevoieste sa iti dea o parte din banii TAI inapoi in rate tot lunare dar mai putine si mai mici ca si cuantum.

Somajul nu este bau-bau! Cere-l ! ia-l si eventual consuma-l la munte intr-o pensiune limitrofa neplatitoare de taxe apoi cheama-ti coafeza acasa sa-ti faca parul “la negru” ca sa fii sigur ca 24% din el nu ajunge inapoi la stat.

Textul acesta ar putea fi lungit pe zeci de pagini transformandu-se intr-un penibil discurs motivational de valoare indoielnica caci nu am pregatirea necesara pentru asa ceva, asa ca in loc de asta va pot oferi un set de 7 opinii de factura psiho-socio-juridica exprimate la fel de indoielnic dar cu valoare intrinseca:

1) LITIGIILE DE MUNCA SUNT GRATUITE! – adica nu se percep taxe la depunerea cererii de chemare in judecata. Mai mult decat atat conform legislatiei cererile acestea se judeca cu precadere. Pot fi depuse si prin posta si urmarite online pe portalul instantelor. Daca nu este un caz extrem de complex poti incerca si fara avocat (desi nu recomand).

2) IN CODUL MUNCII SUNTEM TOTI EGALI!- nu te lasa intimidat de functiile din jurul tau. Esti fata care duce cafeaua sefului? Ei bine nu esti obligata sa faci asta si pentru hoasca de la contabilitate doar pentru ca tipa pe holuri ca ea este doamna economist. Si nu astepta sa-ti iei concediul dupa ea, eventual in extrasezon. Diferentele de pregatire si experienta dintre angajati se reflecta in salariu nu in drepturi.

3) FA UN SINGUR COMPROMIS! – daca trebuie neaparat . Daca fortat fiind de o situatie ai acceptat un job care nu e pe masura pregatirii tale sau este in afara ariei tale de interes ai grija s-o faci macar pentru bani! Daca ai acceptat un job pe bani mai putini decat ai fi putut obtine neaparat sa compenseze printr-un aport de experienta concludent sau sa sa fie dream-jobul tau. Un om platit prost sa faca o munca pe care o uraste este reteta garantata a decaderii si nefericirii.

4) AI GRIJA DE SANATATE! – incheierea unui contract de munca nu garanteaza si plata contributiilor salariale desi asa ar fi legal. Cere periodic (macar la 6 luni) adeverinta “necesara la medicul de familie” prin care sa specificice ca esti angajatul lor si ca ti-au achitat contributiile aferente la bugetul de sanatate prin ordinal de plata nr…. Daca iti dau, este ok, daca ezita poti vedea in ce situatie esti, daca declara fals macar vor raspunde penal.

5) REGULEAZA-I SI TU PE EI! – solicita Regulamentul intern. Regulamentul intern este obligatoriu si trebuie comunicat tuturor angajatilor. El cuprinde atat o serie de reguli interne (protectia, igiena etc) dar si modalitati de punere in aplicare a altor dispozitii legale. Cu alte cuvinte sunt prevederi in codul muncii de a caror utilitate va puteti folosi numai daca sunt stipulate si in contractul de munca sau in regulament . Daca nu sunt, solicitati sa fie trecute in contract. Aceeasi poveste si cu fisa p(r)ostului –cereti-o pentru a evita surprizele.

6) CAPRA VECINULUI –in 95% din cazuri, concedierile sunt abuzive. Daca esti concediat in baza restructurarilor trebuie sa te asiguri ca alegerea nu a fost facuta pe criterii discriminatorii. In functie de contractul incheiat ai putea obtine salarii compensatorii sau repartizarea pe un alt post . La randul sau angajatorul nu mai poate face angajari pe acel post. Daca e culpa ta, asuma-ti-o cu demnitate, daca nu e, contest-o in instanta si nu uita sa ceri repunerea in functia din care ai fost abuziv concediat si plata salariilor restante. Daca o obtii, vei putea sa-ti dai cea mai triumfala demisie din sud-estul Europei.

7) FA-TI TEMELE- inainte de a incheia un contract de munca, informeaza-te. Daca esti in efectiva imposibilitate de a te adresa cuiva de specialitate, intreba persoana care se ocupa din firma angajatoare. Intreab-o orice, spune-i ce doresti, cere-i sa-ti explice termenii .Daca nu faci asta te vor informa ei gratuit mai tarziu ca nimeni nu poate invoca in apararea sa necunoasterea legii.