Odă torturii

Torturăm pentru că asta e o formă de a ne reîndrăgosti de vulnerabilitatea celui de lângă noi şi ne lăsăm torturaţi pentru că e o formă de a aparţine. Cumva, raportul dominaţie-supunere este infinit mai personal şi mai intim decât un act sexual obişnuit.

De aceea, pot spune că scurta amiciţie cu X. – în măsura în care câteva întâlniri constând dintr-un amestec haotic de acţiuni violente şi ezitări pot fi numite amiciţie – a fost una dintre cele mai personale experienţe din viaţa mea.

Farmecul lui X. consta din timiditate. O timiditate pe care îţi venea, la început, s-o iei sub aripă şi să-i dai grăunţe în cioc. Însă X. nu era un timid care să-şi dorească încurajare, ci un timid deliberat, care se voia umilit de faţă cu toată lumea şi chiar în particular.

—N-ar fi amuzant dacă mi-ai vărsa cafeaua în cap şi ai începe să ţipi la mine că te aduc numai în cârciumi jalnice? m-a întrebat prima oară, după o întâlnire irezistibil de tatonantă şi neliniştită.

L-am privit surprinsă. Avea o expresie atât de rugătoare, încât, aproape fără să vreau, i-am intrat în joc. Am făcut un scandal de-a dreptul monstruos – Oana Zăvoranu m-ar fi invidiat – şi am ieşit din bar trântind uşa, spre stupefacţia tuturor celor de acolo. M-a urmat în cinci minute, după ce a şters umil cafeaua de pe jos, s-a milogit de chelneriţă să-l scuze şi a plătit dublu consumaţia. Mi-a sărutat lung, adorator, mâna, cu o privire de câine supus.

—Vii la mine?

Cel mai sigur mod de a lua o femeie acasă este s-o surprinzi. Să-i declanşezi nedumeriri: „Oare ce mai urmează?”. Iar X. câştigase.

—Nu-i aşa că sunt urât? m-a întrebat el, privindu-se în oglinda de la intrare.

Întâi, am vrut să protestez, să-i explic că eu nu mă uit la urâţi. Apoi, am avut o revelaţie.

—Da, eşti extrem de urât. Ai ochii strâmbi, gura lipsită de senzualitate, pielea pătată, degetele scurte, bărbia într-o parte. Ia să văd dacă ai muşchi pe piept.

A zâmbit încântat şi şi-a scos cămaşa.

—Exact cum bănuiam. Câmpia Română are mai mult relief. Ia să văd dacă ai lenjerie intimă de firmă.

Era în culmea extazului.Şi-a aruncat pantalonii pe jos. Era în erecţie.

—Ce imitaţie chinezească de doi bani. Penibil. Din câte remarc, o ai foarte mică şi pun pariu că ejaculezi prematur. Eu în condiţiile astea nu mai rămân. Plec!

Am deschis uşa apartamentului şi am pornit spre lift. A luat-o la fugă după mine, aşa, în chiloţi.

—Te rog, nu pleca. Iartă-mă. Fac tot ce vrei tu, îţi dau tot ce vrei tu.

—Nu te uiţi la tine ce mică şi nesemnificativă o ai? am ţipat.

S-au auzit paşi în spatele câtorva uşi. Am intuit că spectatorii se postau strategic în faţa vizoarelor, ca la peep-show.

Uşa liftului s-a deschis. Am urcat. A venit după mine.

—Ştiu că o am milimetrică şi că termin repede, s-a milogit, dar vreau măcar să-ţi sărut pantofii, până ajungem la parter.

Am blocat liftul între etaje.

—Nu ştiu, să văd, mă mai gândesc.