Mic tabel de cuantificat ameninţări şi păreri de rău

Ieri, mi-am pus la profil o poză cu steagul turc, în semn de compasiune pentru nenumăratele victime ale atentatelor IS care au avut loc în ultimii ani pe tot întinsul Turciei.

Pentru că, spre deosebire de UE, care au scos băgăjelul de dramă de la prima sută de mii de imigranţi, Turcia a absorbit trei milioane fără să cârâie. Trei milioane! Trei milioane de cetăţeni noi, cu nevoi specifice, care să încarce economia unui stat. “Da, Lorena, dar au primit bani”. Când UE a rezolvat problema în stilul caracteristic – măturat sub preş – Turcia a cerut o sumă rezonabilă. Alternativa ar fi fost să lase în continuare emigranţii spre Europa, şi prevăd că ne-ar fi plăcut mai puţin.

În rest, ne comportăm ca bărbatul divorţat căruia fosta soţie i-a preluat copiii şi toate responsabilităţile de hrănire, îmbrăcare, educare şi întreţinere, şi care, eliberat de responsabilitate şi muncă, se văicăreşte că are de plătit pensie alimentară.

Faptul că mi-am pus la profil o poză cu steagul turcesc a dus la o furtună de rahat cum n-am asistat de mult. Toţi propagandiştii pro-ruşi, toţi rasiştii, toţi xenofobii, toţi fixiştii şi, în general, toţi proştii au început să ragă la mine.

Nu, frăţiuer, nu vă calificaţi să rageţi la mine pe baza pozei mele de profil. Atâta timp cât poza mea nu conţine o imagine a mea futând-o pe mama voastră cu o pulă curbă care s-o zgârie în trompe, nu aveţi nici un motiv omeneşte valabil să vă ţigăniţi cu mine. Nu vă datorez nimic – cel puţin nu ălora care n-au donat pe Paypalul blogului. Voi sunteţi pe peretele meu pentru că vă ofer veselie şi amuzament. Nu-s angajata voastră, sunt entertainerul vostru moca. Vă ofer o ciocolată şi las la latitudinea voastră dacă o plătiţi sau nu. Şi mulţi o luaţi ca şi cum vi s-ar cuveni. Marş rostogol la coteţ.

“Te citeam cu plăcere, dar nu mai fac asta!” Om care n-a cotizat în viaţa lui.

Şi acum, tabelul regretelor:

Mă citeai cu plăcere şi ai cotizat cumulat 500 de euro sau mai mult: 

Sufăr profund că te-am pierdut. Reprezinţi o pierdere cumplită în viaţa mea. Aveam bază reală în tine. Erai un sponsor adevărat. Intenţionam să-ţi aduc mulţumiri pe placa mea funerară, dar uite, convingerile noastre politice se faultează reciproc.

Mă citeai cu plăcere şi ai cotizat cumulat 100 – 400 de euro: 

Darling, a fost o poveste de iubire scurtă, dar concentrată. Măcar ai râs de fiecare euro pe care l-ai donat. Good luck finding a similar source of humour.

Mă citeai cu plăcere şi ai cotizat până în 100 de euro: 

Frate, nu toţi ne vindem pe 3 lei. Faptul că dai nişte mărunt once in a while nu te îndreptăţeşte să-mi dictezi care să fie valorile mele. Democraţia înseamnă că eu nu te oblig pe tine să te închini la Dumnezeul meu iar tu nu mă obligi pe mine să mă închin la Dumnezeul tău.

Mă citeai cu plăcere şi moca, dar te răţoieşti la mine. Eu îţi dădeam ţie râs, tu îmi dădeai mie bullshit. 

Sugi pula şi mori înecat cu ea. Mocagiu penibil. Nu te obligă nimeni să cotizezi nimic, dar măcar învaţă să primeşti cu decenţă şi respect un entertainment pentru care nu te revanşezi cu aaabsoluuut, dar aaaabsolut nimic.

***

Acum că am stabilit ce şi cum datorez fiecărui lătrău în parte, hai să vorbim despre Turcia.

Aburelile de genul “s-au războit cu noi la Rovine şi la Călugăreni” nu mă interesează. Nu fiţi ca nevestele penibile care, într-o ceartă, îşi amintesc subit, fără nici o legătură, “mai ţii minte în primul nostru an de căsătorie când m-ai făcut să te aştept trei sferturi de oră pentru că aveai cică de lucru şi tu erai cu prietenii la bere?” Nu vorbim Rovine sau Călugăreni, vorbim PREZENT.

Ce este adevărat şi n-am contestat în obiecţiile voastre este persecuţia Turciei faţă de kurzi şi linkul cert între Turcia şi IS, pe când ăia erau mici şi păreau doar nişte oponenţi ai regimului Assad.

Vedeţi, boieri dumneavoastră, există regimuri politice care se antipatizează reciproc. Aşa se au la cuţite turcii cu regimul lui Bashar Assad, dictatorul sirian. Şi aşa cum, pe toată perioada guvernării lui Ponta, Viktor Orban a asmuţit grupările extremiste din Ardeal, şi nu s-a mirat nimeni, Turcia a alimentat IS. Lucrurile astea se întâmplă. În toată lumea. Nu-ţi place şeful statului vecin, îl sabotezi cu buturugi mici, al căror rol nu e neapărat să răstoarne carul mare, dar să-i blocheze roţile.

Apoi, să nu uităm că fiecare stat e în primul rând o economie, nu un centru de caritate. E convenabil să ţi se ofere petrol ieftin de vânzare, e convenabil să ai piaţă de desfacere pentru exporturile tale. Şi SUA, centrul democraţiei şi esenţa valorilor vestice, a exportat armament inclusiv Irakului în războiul cu Iranul. Pentru că plăteau. Şi pentru că toată lumea are principii şi gură cât şura, până când vine cineva cu preţul corect.

Dar, după ce Turcia a înţeles că monstrul a scăpat de sub control, a luat măsuri, a intervenit, a absorbit disidenţi, pe scurt, s-a transformat într-un punct de stabilitate UE în zonă. Un pilon de susţinere. Banii ăia de imigranţi pe care îi trimite UE sunt un ajutor de bun simţ pentru ca economia împovărată a Turciei să nu intre în colaps. Dacă s-ar întâmpla asta, nimic n-ar opri al treilea război mondial să se întindă în întreaga Europă, şi UE ştie bine lucrul ăsta.

“Dar Erdogan vrea să refacă imperiul otoman şi blabla”. Mare parte din bullshitul ăsta sinistru e propagandă rusească. Pasămite, Turcia şi Rusia îşi dispută influenţa în teritoriu, şi mai ales în Siria, de decenii. Assad e protejatul direct al lui Putin. De aceea, ruşii au trimis avionul ăla pe teritoriu turcesc, ca să sugereze discret cine o are mai mare, şi de aceea turcii au doborât avionul în semn de “v-o tăiem şi v-o servim la cină dacă nu v-o ţineţi acasă”.

Şi influenţa pe care o doreşte Putin nu e DOAR PE SIRIA. E PE TOATĂ EUROPA DE EST. YOUR PERSONAL ASS INCLUDED.

Şi tocmai pentru că propaganda rusească îşi are propriile centre şi în România, poza mea cu steag turcesc a stârnit o asemenea rafală de căcat. În fond, sute de oameni şi-au pus steag francez după atentatele de la Paris şi nimeni nu le-a zis nici “du-te mai încolo”.

Băieţi, vă înţeleg foamea, înţeleg că sunteţi plătiţi, dar sorry, cu mine nu vă merge. Pe mine nu mă plăteşte nimeni să mimez că vă cumpăr bullshitul.