#Foodformyman: un interviu informal cu Melinda

O ştiu pe Melinda Kutasi, acum Teohari, de 5 ani, de pe coridoarele revistei Playboy. A pozat, cred, în numărul de februarie 2010 – sau martie? – iar eu scriam pentru revista cu pricina. Ţin minte cât de frumoasă şi inaccesibilă mi s-a părut. Înaltă, zveltă, cu ochi căprui-verzi. O zeiţă unguroaică.

11217982_663792533764501_2254956278008470173_n
Foto: Valentin Călinescu.

Au trecut cinci ani. Melinda e prietenă cu mine pe Facebook. S-a măritat cu o instituţie a umorului românesc- Teo de la Club 99 – şi mă asasinează lent cu fotografii criminale, care prezintă bunătăţi pozate în cele mai apetisante unghiuri şi taguite – cum altfel? – #foodformyman. Ceea ce îmi susţine teza: femeile libertine sunt soţiile perfecte. Când au cu cine.

Trollywood: Melinda, eu te ştiu de când erai coperta revistei la care scriam. Care a fost parcursul tău spre soţia perfectă de azi?

Melinda: Eeee, soția perfectă, nu știu ce să zic. Şi nu mă alint. 🙂 L-am cunoscut pe Teo. Asta a dus la un curs firesc al unei relații pe care am început-o sub sloganul “no bullshit”. “No bullshit” însemnând nu ne mințim, oricare ar fi rezultatul.

Trollywood: Nu e riscantă politica “no bullshit”?

Melinda: Ba da, dar deocamdată la noi funcţionează.

Trollywood: Presupune o încredere oarbă în inteligenţa partenerului.

Melinda: Da, mai mult în inteligenţa lui. :)) Nu, glumesc. Am stabilit de la bun început să fim sinceri unul cu celălalt deoarece amândoi am trecut prin relații nu tocmai sănătoase și am decis, pentru ca era prea frumos ce se întâmpla, să nu ne mințim.

11828787_10207707712751212_8738315025886656925_n
Seria #foodformyman

A fost iubire la prima vedere?

Melinda: Ne-am cunoscut la club 99, la un show al lui. Mă chemaseră nişte prieteni. Am aflat ulterior că sunt prieteni comuni.
Nu a fost dragoste la prima vedere, că nu cred în ea.

Dar ce?

Melinda: A fost chimie. Cred. Discuția a curs plăcut și aşa am aflat că suntem născuți în aceeași zi, 11.11. Amândoi scorpioni.

Şi ce au scorpionii particular si comun?

Melinda: Măi, nu prea le am cu zodiile, dar se spune că sunt pasionali și devotați. Astea-s calităţile unui scorpion. Şi răzbunători pana la autodistrugere. Asta e mai puțin plăcut. :))

Şi te incredinţezi cu politica “no bullshit” pe un partener răzbunător?

Melinda: Da, pentru că e ca şi cum aş trăi cu mine în casă. Automat mă educ și știu care sunt factorii declanșatori în anumite situații. Ca sa înțelegi: de 3 ani, de când suntem împreună, nu ne-am certat absolut niciodată. Probabil că 3 ani nu sunt mulți, dar nu e puţin lucru să nu mă cert cu mine 3 ani, cu toate ca nu a presupus nici un efort în plus.
E, el e mai temperat, el mă liniștește pe mine. 🙂 Eu sunt mai arțăgoasă, îmi sare muştarul repede, poate și pentru că sunt maramureșeancă, nu știu.

Arţăgoasă şi cu el? Sau cu oamenii în general?

Melinda: Cu el nu prea, cu oamenii în general, nu am răbdare prea multă.
Eu am venit dintr-un oraș mic, unde știam pe toată lumea. Sunt de 11 ani în București și tot nu pot să spun ca m-am călit. Sunt colerică. Reacționez din impuls. În București, asta îmi provoacă dureri de cap și nervi pe care trebuie să îi exteriorizez cumva, iar când mai dau peste un om sărac cu duhul, mă descarc. În afară de asta, nu prea pot să tac când ceva nu mi se pare corect, chiar dacă uneori nu ar trebui să o fac.

Ca de exemplu?

Melinda: De exemplu, într-o seară, m-am oprit la un chioşc în fata casei, să iau detergent și balsam de rufe. Era 21:20. După mine, mai era o tipă care voia un pachet de țigări. Femeia de la tejghea i-a spus foarte înțepată că, dacă nu are suma fixă nu o serveşte. Am intervenit. I-am zis că nu poți să alungi un client / cumpărător pentru că tu nu îți faci datoria, mai mult, faci clientul să se simtă el prost că a fost atât de nesimțit că nu a avut bani ficşi. Foarte nervoasă, casieriţa mi-a spus să fiu bucuroasă că m-a servit și că nu mă privește pe mine situația respectivă. Cam așa se întâmplă peste tot în București.

O, da. Pe mine m-a pulit una pentru ca voiam o bere si i-am dus 6 monede de 50 bani. Eu i-am zis că-i trimit OPC pe cap cu toată ranchiuna unui om nebăut şi şi-a revizuit atitudinea. Dar să lăsăm chioşcăresele care se cred pomana lui Dumnezeu. Ce te-a determinat acum 5 ani sa pozezi in Playboy?

Melinda: Un moment. Ştii am mai aflat? De la taximetriştii bucureșteni? Că nu bucureștenii sunt de căcat, ci toți cei care au venit din provincie, inclusiv eu.
Și așa e.
Acum 5 ani, era o echipă mişto la Playboy. Cu fotograful Vali Călinescu am lucrat foarte mult, eram muza lui. 🙂 El mi-a propus să lucrăm împreună la proiectul ăsta. Noi stabilisem nişte lucruri; ceea ce a ieşit pe urmă nu a fost finalul pe care ni-l doream, dar a fost ok. Plus că îmi plac fotografiile nud și asta a contribuit la decizie. Nemaivorbind de faptul că era Playboy! Revistele pe care le-am găsit ascunse prin dulap când eram mica și am descoperit pornografia. De aceea mi-am și dorit să ajung pe copertă. :))

melindakutasi-3
Sursa: Playboy.ro

Ai avut fantezii legate de pornografie?

Melinda: Sunt fană filme porno. :)) Am un sertar întreg cu jucării și diverse accesorii. Când Teo e plecat, seara mea se încheie cu un film porno şi un bong. Dorm ca un nou născut pe urmă.
Am făcut asta doar cât am fost tinerică, pentru că mi-au spus oamenii că sunt frumoasă (nu mă alint, eu nu am avut niciodată o asemenea părere despre mine, dar aici intră sechelele din copilărie și asta e altă poveste).

Ce sechele din copilărie?

Melinda: Am fost crescută cu educație comunistă, bătaie pe pâine, lipsă de comunicare și privată de atașament emoțional.

Eu, una, aş face un Auschwitz pentru părinţii din generaţia aia. Cei mai mari duşmani ai propriilor copii. Tu?

Melinda: Așa știau, așa au fost educați și ei, plus că nici nu aveau vreun termen de comparație, prin urmare considerau că e bine. Nu îi mai condamn, viața a fost mai grea cu ei, eu sunt un tampon între generația lor și viitoarea generație, am preluat eu şocul și am învățat să accept asta pentru ca viitorul meu copil să nu o facă. E un sacrificiu cu care trăiesc mulți foști copii acum adulți, născuți în anii ’80.
Poate de aia reacționez impulsiv. Am fost educată cu bătaie și atunci o apreciezi mai mult. :)) Hah, uite că am și găsit explicația, datorită ţie. :))

Mulţumesc din baierile inimii. 🙂 Ce au zis părinţii tăi severi când te-au văzut la vremea aia în Playboy?

Melinda: Ai mei mereu şi-au dorit să realizăm ceva. Așa era presiunea aia pe atunci, ca dacă nu ai cu ce să te lauzi la mesele de sărbători, unde se aduna tot neamul tău, ai trăit degeaba. Mama avea o vorbă: cum să treci așa, prin viaţă, ca căcatul prin apă? Fiind un oraș mic, oricine pleca de acolo realiza ceva prin simpla plecare. Asta i-a făcut mai permisivi. Puteau să se laude cu ce a realizat fata cea mare la București. Am fost model vreo 9 ani.

Mă aşteptam să-mi spui că te-au dezmoştenit.

Melinda: Nu, dar sunt genul de oameni care nu sunt niciodată mulțumiți. Nimic din ce aş fi făcut şi din ce am făcut nu era destul. Cred că e mai rău decât dezmoştenitul:))

Şi ce-ar fi trebuit să faci mai mult în sensul ăsta? Filme cu deepthroat? :)))))))

Melinda: Nu măi, nu. :)) Mă refeream la toată șederea mea aici nu la Playboy în particular.

Deja îmi imaginam o scenă de familie cu “Fata tatii, trebuie să vorbim. A trecut atâta timp de la Playboy şi tu nimic nou!” :)))

Melinda: Apropo de deepthroat. Mama crede că dacă sugi o pulă, bărbatul ăla nu te respectă, dacă îți cere asta. Ceea ce e de doua ori sexist :))

De ce de două ori?

Melinda: În sensul că unei femei trebuie sa îi ceri asta; nu o să o facă de bună voie că doar nu e curvă. :)) Asta e a doua.
Presupun că prima s-a înţeles.

Care a fost cea mai nesimţită propunere pe care ai primit-o după apariţia în Playboy?

Melinda: Propuneri nu am avut pentru că nu m-am expus. Nu ăsta a fost scopul meu. Eu am pozat pentru că am vrut și pentru că mi-a plăcut, dar nu am căutat să fiu vedetă Playboy, nu am apărut la nici o petrecere organizată de Playboy. Mi se cerea să vin cu fete, nu cu iubitul meu, sau să mă duc îmbrăcată în costum de baie la un eveniment într-un club la mare și să mă pozez cu toți lăbarii. De aceea m-am şi lăsat de modelling. Nu mă tenta deloc viaţa aia, mediul ăla.

11900058_10207715075535277_3509825310154936546_n
#foodformyman

Pulaaaa, iar mi s-a rupt tirbuşonul. Cred că m-a blestemat cineva: Rupe-ţi-s-ar toate tirbuşoanele :((

Melinda: Eu am o sticlă desfăcută, şi dacă vrei, am și tirbuşon. :))

M-am descurcat cu un pix, dar mulţumesc. E atâta promiscuitate în modelling câtă se spune că e?

Melinda: Da, era. Nu știu cum e acum dar probabil la fel. Acum modellingul a devenit și o rampă de lansare pentru puştoaice din provincie în lumea mondenă și de oraș. Puține fete sunt modele pe bune. Serios, dacă ai chef de un bong și o tacla, poți să vii și să rămâi aici. Am și un motan fain.

Nu pot azi, dar în altă zi, cu drag. Ţi-am văzut un shooting BDSM din acea vreme. Erai impresionantă.

Melinda: Hehe, da, am o afinitate pentru BDSM.

Ca dominatrix sau ca sub?

Melinda: Ca sub. Nu îmi place să domin, mă amuză prea tare şi nu pot s-o fac serios.

Nu mă aşteptam la răspunsul ăsta :))) Cât a contat pozatul în Playboy pentru cariera ta de model din acea vreme?

Melinda: Absolut deloc. Chiar am fost respinsă la un job pentru un produs care targeta familia. Din nou, mentalitate melteană.
De aia, eu şi Teo avem politica “no bullshit”. Dorinţele reprimate devin monştri.

11731745_10207428541892115_4643852530722818330_o
#foodformyman.

A cui a fost ideea cu politica “no bullshit”?

Melinda: A amândurora. Cred că eu am zis că aş vrea asta, iar el a fost mai mult decât bucuros.

Tu când ai ieşit din modelling?

La vreo 2 ani după Playboy. M-am angajat la un cabinet de avocatură. Ca asistenta avocatei titulare și apoi ca jurist. Și de atunci lucrez tot acolo. Şi, o vreme, am mai lucrat ca model. Îmi luam liber de la muncă dacă era de plecat cu vreun job.
La un moment dat m-am oprit pentru că intrasem într-o relaţie nasoală și nu mai eram om. Din relaţia asta, am ieşit în spital. :)) Apoi, am stat singură un an. Eu și motanul meu de pe atunci. În anul ăla mi-am propus să nu mă atașez emoțional de nici un barbat și cam asta și afișam.
Iar într-o seară, acum 3 ani şi un pic, l-am cunoscut pe Teo. Și de atunci îmi plac dulciurile și gătesc. :)) Deocamdată metabolismul meu e de acord cu asta.

Cum a făcut el metamorfoza asta? Ce ţi-a făcut? :))

Melinda: Jur ca nu știu. Cel puțin, nu cu dulciurile. Înainte, nu îmi plăceau deloc. Îmi cumpăram un borcan de castraveți murați pe zi, nu o ciocolată sau o prajitură.
El este pasionat de gătit. Am vrut sa încerc și eu, eu care muream de foame cu mâncarea în frigider.
Nu am fost niciodată nevoită sa gătesc, mama ne făcea orice, am avut o situație financiară destul de bună și nu ne lipsea nimic, așa că mă obișnuisem așa. Ba mai mult, nu suportam momentele când mama mă punea să o ajut la mâncare.

11863409_10207657488855646_4337891145338645824_n

Deci, tu te-ai molipsit de la Teo?

Melinda: Nah, îmi plăcea ideea să îi gătesc bărbatului meu. Dar aveam emoții. Nu știam dacă o sa îmi iasă. :))
Acum, îmi place atât de mult să gătesc, să chem oameni în vizită doar să le fac ceva bun. Oamenii se bucură, iar eu mă bucur şi mai tare.
Cum Teo pleacă mereu prin ţară cu spectacole, i-am tot gătit în ziua în care se întorcea. Mi-am făcut un obicei din asta. Așa mi-a și venit ideea cu #foodformyman. Acum nu o fac doar când se întoarce, o fac mereu. Noua ne place sa mâncăm. Nu să furajăm, ci să savurăm un preparat BUN. Majoritatea vacanţelor noastre sunt planificate în funcție de bucătăria ţării respective.

Unde aţi fost până acum şi ce bunătăţi v-au atras?

Melinda: În Lisabona, m-am îndrăgostit de muzica fado, vino verde și caracatiță la gratar în ulei cu usturoi, coriandru și ceapă. Tot acolo am mâncat în fiecare zi pasteis de nata, un desert specific portughez. Cele mai bune sunt pasteis de Belem, un cartier din Lisabona care are o cofetărie specializată doar în desertul ăsta. Stai la coadă jumătate de oră, dar merită. În Cracovia, mi-au plăcut f mult pierogi, sunt un fel de dumplings / găluști sau un fel de paste umplute cu carne, legume, varză sau cu dulceață de fructe.

Cu ce l-ai impresionat cel mai mult pe Teo?

Melinda: Cam cu orice îi gătesc, câteodată scoate niște sunete de plăcere de mă face geloasă. :)) Recent, am făcut un aperitiv și un gazpacho care l-au marcat. Mămăligă prăjită cu pesto de oregano și roșii uscate, cu brânză de capră picantă şi cu ceapa caramelizată. Și gazpacho cu roşii, castravete, avocado, ardei gras, ceapă murata presărată cu măsline, chives, brânză de capră, avocado, boia afumată și chili flakes. A zis ca a fost cel mai bun gazpacho pe care l-am mâncat vreodată.
Mâine îi fac piept de raţă la tigaie cu ciuperci și un sos din pătrunjel, cimbru, chives, usturoi și vin alb.

11892210_10207749493435703_6074292706413879398_n

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. jademan says:

    Incredibil așa ceva! Incredibil!!
    Cine nu stă de vorbă cu tine, pierde. Mult!!! 😀

  2. ma dar toate pozele te imbie…!!:)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: