Devorator de dulciuri

De trei luni, ţinea regim. E mult spus regim, pentru că avea voie o grămadă de chestii, dar în cantităţi rezonabile. Ideea era să se abţină de la anumite chestii. Iar printre ele erau dulciurile. Depozite de făină, zahăr şi grăsimi rele. Moartea pe şine.
Ştii că, din când în când, te poţi răsfăţa cu ceva bun, dacă vrei, i-a spus o prietenă medic. Ca să nu ai senzaţia că te privezi.
Şi a intrat în magazin să-şi ia ceva bun, să nu aibă senzaţia că se privează.
S-a oprit la frigiderele cu prăjituri. Roşii, galbene, cu ciocolată luxuriantă, cu fructe… Nimic. Cum nimic? Nimic. 7 lei una, îmi iau trei grapefruits din banii ăştia.

Apoi a încasat cu surprindere informaţia că tocmai calcula valoarea prăjiturilor în grefe. “Ce, mă?”

Nu, serios. De câte abdomene ai nevoie să dai jos una din astea? întrebă aceeaşi voce interioară. Aia cu grefele.

OK, OK, bine.

Se duse la raftul cu ciocolate. Unele erau chiar la reducere, 4 la preţ de 3.

“Pur şi simplu, nu-mi trebuie”, i se revelă cu surprindere.
“Şi cu ce te răsfeţi, ca să n-ai senzaţia că te privezi?” întrebă vocea interioară care părea setată pe ton interogator.
“Cu alea trei grefe din paragraful de mai sus!” decise cumpărătorul.
Şi se duse la raionul “piaţă”. Fără să aibă vreo secundă sentimentul că pierde ceva.

Ajuns acasă, se logă pe Facebook. Cineva aflat în vacanţă, într-o ţară unde încă era cald, postare un imens profiterol. Sub profiterol, comentarii cu “drool” şi “sluuurp” până-n fund la taxatoare. Puse şi el un “să vă fie de bine”, mai mult de dragul persoanei decât de al dulcelui – nu, sincer, chiar nu-i spunea nimic.

“Unde sunt eu, cel de altădată, care înghiţea o Milka dintr-o suflare?” se întrebă. “Bine că eu cel de altădată am dispărut, înainte să devin tanc sovietic”, se bucură în tăcere.
Apoi începu să-şi cojească un grapefruit.