Când au băgat legea aia homofoabă și transfoabă pe care au numit-o cu pretenții de superioritate morală legea antipedofili, ungurii au făcut un desen demn de tot râsul, cu tati și mami care apără cu o umbrelă odraslele de curcubeul care se scurge peste ei.
Au omis convenabil faptul că în majoritatea cazurilor, pedofilia e heterosexuală – bărbați de 30+ de ani care tânjesc la fetițe de 13 – 14 ani, ba chiar femei adulte care “iniţiază” băieţei. Au omis la fel de convenabil faptul că o mare parte dintre abuzuri vin DE LA mami şi tati: tati cu apucături narcisiste şi pretenţii că familia există doar să-l slujească pe el, tati alcoolic care e foarte simpatic când e treaz şi devine un animal necontrolat când dă de băutură, mami nevrotică, care a puit să îl lege cu ceva de ea pe hăndrălău, apoi vede că hăndrălăul nu se leagă nicicum de ea şi se răzbună căsăpind copiii în bătaie, mami nevrotică 2 care a puit fără să conştientizeze responsabilitatea, convinsă că bebe e doar o păpuşă drăgălaşă, şi acum regretă şi scoate ochii cu “tot ce-am făcut pentru tine”, deşi mare lucru n-a făcut, şi tot aşa.
De astea, cine îi apără pe bieţii copii? Cât te fac mă-ta şi tac-tu să suferi, dacă ai “norocul” să nimereşti două specimene de toată jena, nu te fac o mie de străini, mai ales că, uman şi moral, aceşti doi oameni ar trebui să aibă grijă de tine şi să te protejeze, nu să te folosească pe post de sac de box pentru că au vieţi oribile. Nu tu eşti responsabil de vieţile lor oribile, ci alegerile lor infecte de proşti făcuţi grămadă. A cui umbrelă îi apără pe bieţii copii, în aceste situaţii?
Dar mai ales, au omis faptul că, în majoritatea cazurilor, nevoile de tip curcubeu vin fix de dedesubtul umbrelei şi educaţia curcubeu e menită doar să îi scutească tânărului “diferit” ani în şir de negare de sine, de suferinţă, de complexe, de inadecvare, de tentative eşuate de a se alinia la aşteptările altora şi tot aşa.
Dacă în mod real aveai vreo abilitate să influenţezi preferinţele copiilor prin educaţie, secole în şir de catolicism sever, arderi pe rug şi închisoare ar fi făcut să rămână numai “normali”. Dar iată, nu. O mulţime de preoţi au ei înşişi “alte preferinţe”, chit că au îmbrăcat sutana probabil în etapa de negare de sine, să fugă de ele. Apoi s-au prins că dacă penisul e cel care te face să ticăi, poţi să te arunci şi în smoală, şi nu o să schimbi asta, şi au început să trăiască vieţi duble marcate de ruşine şi de suferinţă.
Deşi, pe bune, între un cuplu straight şi unul gay sau pansexual nu e mare diferenţă. Tot doi oameni care plătesc facturi împreună şi se întreabă ce p*la noastră gătim azi. Viaţa de zi a doi bărbaţi, a două femei sau a unei persoane trans şi a partenerului sau partenerei acesteia e exact la fel, ca viaţa de zi cu zi a lui Ion şi a Măriei. Singura diferenţă e într-un detaliu anatomic care se ascunde după şliţ..
Aşa cum nu poţi, prin presiune psihologică, prin umilire verbală, prin agresivitate, prin bătaie, prin bullying, prin toate mecanismele de tortură şi teroare specifice ţărănoilor proşti, să transformi o persoană gay într-una hetero sau o persoană trans într-una cisgender – altfel, secolele astea de fanatism religios ar fi extirpat definitiv tendinţele LGBT – nu poţi, prin explicaţii calme şi normale, să inoculezi preferinţa faţă de p*lă unui băieţel codat să prefere păsărica, sau unei fetiţe cu o preferinţă înnăscută pentru băieţei.
Pur şi simplu, genul acesta de nevoie e imun la explicaţii, raţiune şi chiar la teroare.
“Păi, da, Lorena, dar tu nu vezi ce s-au înmulţit gay-ii?”
Nu. Nu s-au înmulţit. Doar au căpătat încredere să lase garda jos şi să se autoasume. Ai fi mirat că şi din generaţia veche, cea care a prins legea închisorii pentru homosexualitate, au fost tot atâţia gay, lesbiene, trans, numai că s-au ascuns şi au trăit vieţi de minciună şi ruşine, în numele unei ipocrizii şi falsităţi generalizate.
“Vai” scria zilele trecute o altă deşteaptă făcută grămadă. “Dar când vine un travestit să explice copiilor că e normal să prefere şi băieţei şi fetiţe”.
Nu mă duc să mă cert pe pereţii nimănui, că nu vreau să risc încă o lună de zucc. Dar, în plm: ce e aşa mare brânză în a te travesti? Am făcut-o de mii de ori. Nu sunt mai puţin om decât acum. Şi care e diferenţa între un travesti şi un costum de la Teatrul Ţăndărică? De multe ori, travestiul e mai discret.
Uite o drag queen de vorbă cu copiii. Exact cum se aolise idioata:
Eu am în bloc taţi heterosexuali mai periculoşi pentru starea bună a unui copil decât acest bărbat în travesti.
OK. Şi o să le spună că pot prefera băieţii şi fetiţele. Dacă ţie îţi place sexul opus şi atât, şi cineva vine să te informeze că poţi prefera şi acelaşi sex, o să schimbi ceva de mâine? Că dacă da, permite-mi să-ţi dezvălui adevărul despre tine: erai un gay / o lesbiană refulată.
Dacă zici ok, mersi de notificare, eu rămân la ce îmi place mie, tu faci ce vrei tu.
“Păi da, dar copiii sunt în formare”.
Tot în formare au fost tot atâţia copii LGBT crescuţi în familii habotnice, care le-au băgat religie pe gât cu polonicul şi promisiunea iadului veşnic. Dacă presiunea funcţiona, aceştia ar fi devenit straight ca graniţele Statelor Unite. De ochii lumii, s-au şi însurat unii, au făcut şi copii. Dar pe ascuns tot la preferinţa lor adevărată îi trăgea magnetul, ca pe Jozsef Szajer. Stâlpul familiei tradiţionale maghiare, prins în orgie cu 25 de alţi gigei, în occidentul decadent pe care îl blama la el acasă.
Ai vrea să fii dezinformată să ajungi nevasta unuia ca ăsta, apoi să ţi se reveleze că tot ce ai trăit a fost o minciună? Nu mai bine iese el out, îşi trăieşte viaţa în pace şi nu te ia drept paravan uman pentru ura proştilor?
Ca să conchidem. Nu de “influenţe LGBT” îi aperi pe copii. Cei care sunt straight sunt oricum imuni, iar cei care nu sunt imuni, nu vor fi imuni nici la propuneri obscene de coţăială într-un bar jegos, care vin peste un fond de negare şi de frustrare sexuală.
Ştiţi epidemia de AIDS din anii 80? Dacă toţi acei LGBT ar fi putut trăi deschis şi asumat, şi nu ar fi fost forţaţi la ruşine, promiscuitate şi secretomanie, AR FI PUTUT FI EVITATĂ. Şi toţi acei oameni ar fi trăit şi azi.
Revenind la imaginea ignorantă a părinţilor care îşi apără copiii de curcubeu. Ce te faci când curcubeul vine din interior? Iei un topor şi omori copilul, pe principiul eu te-am făcut, eu te omor? Îl abuzezi fizic şi verbal până mulgi din el o minciună convenabilă, pe care o să ţi-o tot repeţi până o crezi, orb şi surd la cine e de fapt copilul tău? Că dacă da, nu eşti părinte. Ci un monstru de egoism.
“OK, Lorena, dar copilul meu e straight, de ce să ştie că e ok să iubeşti şi băieţei, şi fetiţe?”
Pentru că asta îi va ajuta să nu fie brutal şi abuziv cu colegii lui diferiţi Ştii statisticile alea cu sinucideri în număr mult mai mare la adolescenţi LGBT? Poţi preveni şi asta. Educându-l din timp pe al tău că oamenii sunt diferiţi şi e ok.
***
Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
De acord cu tot ce ai scris. Povestea (trista) a gemenilor Reimer arata clar ca identitatea de gen e inascuta si nu poate fi influentata nici de educatie nici de hormoni (administrati dupa nastere).