Hai să vorbim despre Eva Măruţă

Un nou val de hate ia România pe sus. Ţinta: un copil de opt ani. Mai exact, o fetiţă de opt ani. Că am un sentiment vag că, dacă ar fi fost vorba de băieţelul unei vedete, toţi l-ar fi felicitat cu entuziasm pe ăla mic că-i calcă pe urme lui taică-su şi că e talentat de mic. Şi da, intenţionat am spus taică-su. Pentru că asta e ţara care-şi ridică în slavă bărbaţii şi le găseşte veşnic scuze dacă fac vreo gafă, în schimb, îşi umileşte cu necruţare femeile, chiar dacă ele îşi văd de treaba lor. Şi umilinţa începe în unele tribunale de pe la 11 ani, când aflăm că victima a consimţit la actul copulativ, ba chiar pe la opt, pentru că victima a fost distribuită într-un film.

Nu e greu de înţeles de ce au ales producătorii să lucreze cu un copil de showbiz. Ziua de filmare e lungă, extenuantă şi plină de probleme. Plus zgomot, plus lumini intense, plus puhoi de lume pe set, iar toate astea pot pune în dificultate un copil neexperimentat. Şi copilul îşi poate pierde uşor controlul, iar când nu poţi lucra cu el şi ziua de filmare te costă nişte mii de euro chirie spaţiu, scule, onorarii, e naşpeţel.

Dau un exemplu din experienţa mea:

Bebele ăla cu faţă de înger a fost cuminte şi surâzător la casting. L-am dat împreună şi am colaborat de minune. Numai că pe set a început să urle necontrolat. Şi a urlat, şi a tot urlat, chit că îi schimbaseră scutecele, îl hrăniseră, îl legănaseră şi-l pupaseră, până când, din rolul lui, a rămas acel urlet 100% on topic, dar l-au omis din final, că nu se putea.

Cu rol principal, nu prea merg astfel de tăieturi, pentru că, dacă renunţi la porţiuni semnificative de poveste pentru că interpretul copil nu cooperează, rămâi cu material neacoperit. Trebuie să ai siguranţa, mai ales când eşti pe buget mic şi fiecare leuţ e calculat cu duşmănie, că azi ai filmat tot ce ai intenţionat să filmezi. Şi da, un copil de vedetă care deja a avut apariţii publice şi şi-a văzut şi părinţii lucrând în showbiz ştie ce înseamnă să fii toropit de somn după o zi în care aţi făcut şase scene şi trageţi tare s-o faceţi şi pe a şaptea, că incinta e închiriată doar azi şi nu are nimeni 300 de euro s-o închirieze şi mâine.

Filmul e o industrie grea şi scumpă. Tocmai de aceea, vrei interpreţi maleabili şi ductili, vrei să ştie lumea cine sunt, că e mai uşor să vinzi o faţă cunoscută decât pe Tanţa de la 4 şi, cum ziceam, vrei garanţia că vor livra.

Iar copila a livrat.

Singura reacţie corectă e „bravo, copil, ai dovedit că ești profesionistă de mică.”

E ușor să latri de ce nu așa și de ce nu pe dincolo, cât timp nu sunt banii tăi în joc și ești părerist de pe margine. Și nici n-ai fost pe un platou de filmare vreodată. Dar dacă îl distribuiau pe al copilul tău, care e garanția că nu începea să urle necontrolat după trei ore de lumini, zarvă și haos?

Niciuna.

Și la final, haideți să vă spun cine face distribuția. Nici un actor, mare sau mic. nu se autodistribuie. Nu pot eu să merg la Martin Scorsese să plâng că vreau să fiu mare gangster în următorul lui film. Sau na, de putut pot, dar știm cu toții ce va răspunde.

Distribuția o face regizorul, dacă e un nume greu în piață, producătorul, dacă regizorul e debutant sau slab în box office, și amândoi împreună, dacă sunt pe picior egal. Ai atâtea persoane adulte pe care le poți înjura, iar tu hărțuiești un copil.

Pentru că atâta te duce capul.

***

Dacă apreciezi această serie, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.