Here comes the rain again

Azi, am drumuri. Atât de multe drumuri. Cu luări de bun-rămas şi noi începuturi, cu tehnicalităţi, conţopisme şi cafea – multă cafea -, cu resemnări sau anticipare febrilă.

Drumurile mai mici ale unui drum mai mare.

Şi totuşi, ar fi util să nu fie vremea asta sinistră. Prefer o undă de optimism când am atât de multe drumuri de făcut. Şi nici măcar nu am părul bălai, să ies şi să râd la soare, să se îndrepte vremea după râsul meu sau aşa ceva.

Ştiu, există vopsele de păr, totul se rezolvă. Dar nu cred că treaba funcţionează cu cioara vopsită. De fapt, nu, treaba nu funcţionează niciodată cu cioara vopsită. De aceea trebuie să avem grijă să menţinem cioara cât mai autentică.

Pana mea, aberez. Asta pentru că nu am nici un chef să ies din casă pe vremea asta.

Pot să apăs pe “pause” şi să-mi reiau viaţa exact cum era, dar într-un moment mai luminos?

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. rhodmyryam says:

    As putea ranji eu un pic la soare dar n-as crede ca ajuta!

  2. abisurile says:

    Exista si zile din astea ca altfel n-ar putea exista celalalte, nu?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: