Idei de tradiții pentru cretini care găsesc o scuză în tradiție

Ieri, acest blog și puținii lui cititori dotați cu un creier funcțional au asistat la bătălia spălaților (și ce e mai trist, spălatelor) pe intelect. Care apărau un abuz fizic cu scuza că e tradiţie şi e simbolic.

Să zicem că pe bărbați îi înțeleg. Inventezi o imbecilitate care să justifice plăcerea ta de a brusca și a agresa femei, o botezi tradiție și, așa cum le minți pe femei în diverse domenii, merge la perfecţie şi un “da ce, iubita mea, eu nu îmi băteam joc de însăşi chintesenţa făpturii tale, eu doar respectam tradiţia” în timp ce îţi faci cu ochiul peste umărul idioatei cu restul masculilor.

Culmea, un alt bărbat, unul care nu se înscrisese în mica şezătoare a pactului pe brutalitate, a fost cel care a întrebat: OK, dar dacă e gest simbolic, de ce deşerţi toată găleata?

Şi în cazul unor fete, direct în faţă, ceea ce, ştim cu toţii, îţi taie aerul pe câteva secunde şi îţi dă o senzaţie de sufocare? Dacă ţinem minte, o metodă de tortură folosită în interogatorii a fost întotdeauna exact asta:

Urmăriţi satisfacţia de pe feţele ăstora şi satisfacţia de pe feţele ălora. Nici ăştia nu îşi fac doar datoria şi nu o fac doar pentru a interoga, aşa cum nici ăia nu fac doar un gest simbolic. În ambele cazuri vedem plăcerea de a chinui/umili/agresa o femeie.

Dacă era un gest simbolic, mergeau câteva picături de apă.

În schimb, numărul relativ mare de muieret prost ca bâta care s-a găsit să apere acest comportament cu pretextul că era tradiţie m-a făcut să-mi dau ochii peste cap. Nici măcar nu ştiu dacă gunoaiele umane dotate accidental cu vagin care îi apărau ieri pe cocalari o făceau de proaste sau de ticăloase.

Poate că o făceau de ticăloase.

Poate că rânjeau şi ele la suferinţa unui om chinuit, ca masculii, şi îmi postau mie braşoave în comentarii. Caz în care le doresc din inimă să pice – toate! – victime ale câte unei tradiţii şi să le apar eu în coşmaruri, rânjind a satisfacţie, iar şi iar: Zi, fă, zdreanţa ordinară a pământului, e mişto cu tradiţiile?

Sau poate o făceau de proaste.

Poate că realmente nişte femei SUNT ATÂT DE PROASTE încât să iei orice practică, oricât de umilitoare şi de nasoală, s-o îmbraci într-o poveste care să sune bine, şi ele să pună botul.

1. Ritualul însămânţărilor de primăvară. 

De ce suferă bărbaţii? De complexul că fac prea puţin sex.

Le iei pe vitele astea bătute definitiv în cap şi le zici aşa: Primăvara ciripesc păsărelele, se întorc din ţările calde, înmugureşte natura şi se produc însămânţările de primăvară. De aceea, ca să-ţi meargă bine tot anul, te facem poştă tot satul.

“Dar, nu…”

Marişka, doar nu vrei să fii fată rea şi să încalci tradiţia din strămoşi.

“Dar am bac de dat anul viitor.”

Nu contează, tradiţia e pe primul loc. E bine pentru tine ca femeie. O să ai spor în toate. E ritualul miraculos al renaşterii vieţii.

Şi aş vrea să le văd pe toate gunoaiele cu p*zdă care mi-au apărat tradiţia puse în patru labe şi obligate să suporte. Că aşa e tradiţia, nu te joci. Nu contează confortul victimei, contează să se respecte tradiţia. Futute repetat până învaţă că singura tradiţie care contează e să fim oameni unii cu alţii, iar restul e bullshit.

Mă rog, la cât sunt unele de vaci infinit de proaste, le şi văd în comentarii:

“Vaaai, şi pe mine m-au însămânţat de primăvară. E o amintire atât de frumoasă. Oioioi. În fond, doar cu asta rămânem.”

Cu faptul că cineva a aruncat găleata cu apă în tine te-a făcut poştă ore în şir? Asta e cea mai nobilă amintire din viaţa ta? Sau încerci să-l vezi şi pe altul că se chinuie, dacă tot te-ai chinuit tu?

2. Ritualul fertilizării organismului 

Care este cel mai bun îngrăşământ natural pentru holde? Balega de cal. În acest fabulos ritual, tot satul face concurs de mâncat căcat cu polonicul. Cine termină primul va avea noroc tot anul.

“Ioi, ce frumos era când eram noi tineri şi haleam o căruţă de căcat pe nerăsuflate!!”

“Normal, ce poate fi mai frumos în viaţă decât să mănâci căcat”.

“Ce frumoase ne sunt tradiţiile.”

“Da, cel mai nobil popor.”

“Scuze”, intervine un turist străin în vizită, “dar noroc aţi avut?”

“Cum să nu. Cea mai mare datorie externă din Europa.”

3. Ritualul băgării de pari în kur 

Legenda spune că Sfântului mucenic Pafnutie Degete – Lungi i s-a arătat lacrima maicii domnului din anusul unui confrate preasmerit care se plângea că înghiţise accidental cădelniţa, şi Pafnutie îl sonda să recupereze.

De atunci, toată lumea înghite ce are mai valoros în casă şi îşi bagă ritualic pari în kur, până recuperează, că datina a arătat că e un obicei plăcut maicii domnului.

Şi cu tradiţia, nu-i aşa, nu te joci.

Nu, nu e nimic scârbos şi oribil, e tradiţie.

4. Ritualul desţelenirii de primăvară 

Iarna, se ştie, îngheaţă inteligenţa. De aceea, de cum dă prima rază de soare, toată lumea înhaţă o rangă de fier şi începe să-şi dea cu sete în cap. Să se desţelenească şi să funcţioneze propice şi vioi tot anul.

Cine reuşeşte să dea de os primul va fi deştept tot anul.

5. Ritualul pupării unor fragmente de cadavre pentru sfinţenie eternă şi iertarea păcatelor. 

A, stai, ăsta există deja.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.