I’m Sexy And I Know It

Unii oameni – de obicei, ăia care nu-mi cunosc activitatea şi ăia chirciţi sub povara propriei incompetenţe – pierd ore, zile, săptămâni, luni, să-mi explice cât sunt de bestie arogantă. Ceea ce e parţial adevărat, dar incomplet.

Există două tipuri de aroganţă: cea malignă şi cea benignă.

Aroganţa malignă este aceea de genul “O ard superior, fără să am cu ce să mobilez această superioritate. Sunt un parazit retardat, îmi fac din neştiinţă şi din tupeu un steag, cu care defilez neatins de nimic uman din jurul meu. Am trei idei fixe, pe care le perorez, surd la realitatea din jurul meu”. Cred sincer că reprezentanţii acestui tip de aroganţă ar trebui închişi într-un Auschwitz şi gazaţi.

Aroganţa benignă este în felul următor: “Am obiective bine definite şi le duc mereu la bun sfârşit. Ceea ce promit, fac. Produc valoare, acolo unde mă alătur, şi sunt conştient de asta. Ştiu că mă pot adapta oricăror exigenţe – în ultimul rând alor mele, că ale mele sunt cele mai mari – şi ştiu că pot salva situaţii disperate, repede şi bine. Pe scurt, sunt fabuloasă.”

Dacă am toate astea, mi se pare evident că nu am cum să fiu modestă. Ar trebui să fiu tâmpită.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

52 Responses

  1. cristian says:

    urmandu-ti logica corecta, modestia poate fi la randul ei maligna sau benigna.

  2. ILUZIA says:

    si in continuare, falsa modestie este mai de cacat decat orice lauda. sau asa ceva.

  3. asdf says:

    iar basismul jegos e cel mai de kkt

    • i beg to differ: faptul că mă-ta nu s-a dus la film în loc să-l lase pe homeless-ul de taică-tu să-i bage bursucul la scorbură e cel mai de kkt.

      • asdf says:

        de ce-mi zici mie ca mama nu s-a dus la film? crezi ca la film, maica-mea facea altceva decat sa suga pula? oricum era prea proasta sa priceapa ceva.

  4. dadatroll says:

    Nu toata lumea poate sa fie ca romanul George Mailat din Braila. Carea luat locul 26 din 29 de concurenti la Campionatul Mondial de Modestie.

  5. Dan says:

    AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

    Nu stiu in ce masura aroganta se poate imparti in maligna si benigna. In definitiv o tumora e tot o tumora. Aroganta – susținută sau nu – rămâne totuși aroganța. Este ca și cum un olimpic la matematică ar urina pe masa comisiei. Urina lui tot urât miroase. Ba mai mult, gestul lui va atârna mai greu decat cel al unui betiv ordinar.

    Pe de alta parte agresivitatea ce definește aroganța este de multe ori o reacție de apărare. La fel cum un câine bătut va mușca preventiv pe oricine, de teamă să n-o mai ia pe coajă, o persoană rănită va dezvolta un comportament agresiv. Dacă dispune de inteligență și creativitate se va ridica cât mai sus, atât de mult încât va rupe contactul cu ceilalți. O poziție comodă din moment ce nu mai poate fi antinsă și prin asta rănită. O spun din experiență proprie, prin prisma unor ani petrecuți în furie și aroganță crasă. Noroc că m-am vindecat; ajunsesem să nu mă mai suport. E o stare din care te poți rupe, însă necesită ceva voință.

    • În mod sigur, nici un olimpic nu urinează pe masa comisiei fără motiv. Te rog, scuteşte-ne de predicile de pe munte. Şi fă un exerciţiu care-ţi va prinde extrem de bine: ia un comentariu şi încearcă să-l inserezi într-o căsuţă de Twitter. 144 de caractere. Scurt şi la obiect.

      Nu de alta, dar nevoia ta de a scrie romane de Mihail Sadoveanu – câte 10 de fiecare postare – e atââââât de obositoare.

      • Dan says:

        Dacă urinezi pe masa comisiei ai cu siguranță un motiv. Motivul este ca o poți face, că ai dreptul să o faci datorită calibrului.

        Mulțumesc pentru sfatul cu exercitiul. Ai dreptate, pot susține o idee și în 144 de caractere. Dar dacă cele 144 de caractere înseamnă să-mi schimb ideea atunci nu sunt sigur ca o voi face.

        În plus mi-ar prinde bine și un exemplu. Te rog, îmi poți valida/invalida postarea în cele 144 de caractere pe care mi le impui? Dacă exprimarea e prea luxuriantă o pot comprina. Dar cred că destul de clară.

        Aștept un răspuns.

        • acu’ cască şi tu gura în sus şi-n jos şi vezi câte răspunsuri concise dau. dacă e obvious că sunt acolo – iar tu-mi ceri exemple – e semn că ceva e grav disfuncţional în cazul tău.

          apoi, ai o idee greşită vizavi de olimpici. ăştia-s oameni care muncesc să ajungă undeva. dacă un om care a muncit pe rupte să ajungă acolo unde e se pişă pe masa comisiei, e semn că în comisia aia e minim un retardat pişabil între ochi. iar olimpicul, diplomat, se pişă pe masă pentru a nu fi prea bădăran.

  6. jademan says:

    Când începi seria de “sunt fabuloasă!!”? 😀 Nu de alta, da’ chiar vreau să văd cât de mişto arată textele pe această temă… 😀

    • evident că nu o voi începe. la mine faptul că sunt fabuloasă e atât de evident, încât nici măcar nu trebuie să-l subliniez ostentativ. se transmite printre rânduri. 😛

      • creca says:

        atit ca SUBLINIEZ nu se prea pupa cu OSTENTATIV decit daca fabulezi.

        • creca: dacă vei continua să-mi găseşti nod în papură cu chestii uşor de contrazis, te bag înapoi în ban. există şi subliniere subtilă, cu nuanţe fine, există şi subliniere ostentativă, ca atunci când eu îţi spun că tentativele tale neîntrerupte de a-mi găsi noduri în papură, cu căcaturi irelevante, denotă meschinărie penibilă şi o puţă mică-mică-mică de 2 cm, de om care n-a făcut nimic relevant în viaţă.

        • creca says:

          OSTENTATIV- facut cu intentia de a pune ceva in evidenta.
          A SUBLINIA- a scoate in evidenta in mod deosebit.
          așa ca, pe mine poti sa ma banezi, insa DEX-ul nu-l poti da in judecata.
          pai ori suntem gramarhitler ori nu mai suntem.

          • vită penibilă, ia să mergem la dex-ul dex, nu la dex-ul din creierul tău de găină, de puţoi ratat care se simpte mai puţin ratat dacă mă stalkereşte pe mine:

            SUBLINIÁ, subliniez, vb. I. Tranz. 1. A trage una sau mai multe linii sub un cuvânt sau un text scris, spre a-l scoate în evidență. 2. Fig. A pune în evidență, a accentua. ♦ A remarca ceva cu o insistență deosebită

            se poate accentua o chestie subtil, vită. (ca de exemplu: ce păcat că nu-ţi foloseşti timpul pentru ceva util.) sau se poate accentua grosier (ca de exemplu: futu-ţi gâtlejul şi amigdalele mă-tii de pisălog ratat cu puţa mică-mică-mică de individ meschin). şi acum, sugi o basculantă de pule.

            ŞI TE AVERTIZEZ. DATA VIITOARE CÂND MĂ FUŢI LA ICRE CU O IDIOŢENIE, EŞTI BANAT.

        • jademan says:

          Băi, e fabuloasă! Poa’ să şi fabuleze, ‘şi permite! 😀

        • jademan says:

          Şi – cre’ că dacă-şi pune “ce are ea mai bun” la lucru – poa’ să şi sublinieze ostentativ! 😀

      • Dan says:

        Aici ai dreptate. Discutia cu tine e fabuloasa. Raspunsurile pe care nu le dai sunt cu mult mai interesante decat cele pe care le dai.

        P.S.: Sunt 144 de caractere?

  7. creca says:

    cel mai comprimat e pierre brice.

  8. Dan says:

    @Lupu: dacă un om care a muncit pe rupte să ajungă acolo unde e se pişă pe masa comisiei, e semn că în comisia aia e minim un retardat pişabil între ochi.
    ==========================
    ??? Cred mi s-au împrăștiat creierii de la fraza asta. No comment!

    Când spun că ești fascinantă știu eu ce spun!

    • creca says:

      SUG PULA. NU MAI AM ARGUMENTE, DREPT CARE LATRU CA JIGODIA PENIBILĂ ŞI IMPOTENTĂ PE TOATE PLANURILE, CARE SUNT.

      • Ceva nou ai de adăugat pe topic? Evident, nu. Ţopârlăniile nu ţi le tolerez, că nu m-ai scos din cur. Deocamdată, tu te hrăneşti cu contentul meu gratis, nu eu cu al tău.

        Asta înseamnă că eu îţi fut familia când vorbeşti tâmpenii, iar tu taci, îţi accepţi umil situaţia de mocagiu şi eventual, îţi ceri scuze pentru că ai vorbit tâmpenii.

        Sau, desigur, încetezi să mai postezi tâmpenii, şi atunci comunicăm normal.

        Dar niciodată, vită – cuvântul “niciodată” îţi spune ceva? – niciodată nu te mârlăneşti tu la mine. Pentru că raportul dintre noi e următorul – tu sugi amuzament şi spirit din condeiul meu, nu invers. Clar?

  9. creca says:

    stai calma..si dylan thomas, ca miracol fara genealogie devine la un moment dat redundant..ca sa nu mai vb. despre ovidiu komornik, neculai ontanu, irina de la asia, petrarca si multi alti soferi bashitzi de pe autobuze defecte.
    daca-ntelegi ce vreau sa zic fa-mi cu mina, daca nu, lasa-mi furnicile sa creada in enolaghei.

    • când fut în gură un bou care se dă rotund, nu pretind că fac artă şi nu mă chinui să evit redundanţa. fut în gură şi atât. fututul în gură e o mişcare repetitivă prin excelenţă. pe scurt, ce semeni, aia culegi.

      • creca says:

        sug pula ca o vită retardată care iar se face că n-a înţeles ce zicea stăpâna blogului. recunosc că, precum o larvă cretină, nu m-am uitat în dex şi de aceea am aberat căcat. scuze, nu mai fac. îmi cer scuze, lorena, că te-am deranjat cu tâmpeniile mele. sunt un bou. n-am făcut nimic în viaţă, de aceea uneori mă răzbun pe bloguri de oameni.

        • uite, ăsta e răspunsul corect. e oarecum nasol, totuşi, că maică-ta a preferat să se prostitueze decât să te înveţe să te porţi. uite, trebuie s-o fac eu. ţ-ţ.

  10. Dan says:

    Meciul se încinge, doamnelor și domnilor. Creca e în corzi și Lorena îl lovește-n ficat… Ce lovituri, stimați telespectatori, ce măcel! Lorena a ridcat DEX-ul… îl lovește cu DEX-ul… Arbitrul lasă meciul să continue… Încă mai sperăm la o revenire a lui Creca. Slabe șanse. Intervine Dan. Dan e pe fază. Dan trebuie s-o atace pe Lorena doar cu 144 de lovituri. Se va incadra? Să urmărim faza…
    ==================

    Ok, am reușit să-mi adun creierul. Funcționează. Ideea cu olimpicul nu era despre olimpic ci despre urină. Miroase urât oricum. Categoric că are nevoie de un motiv, dar motiv poate să fie foarte bine și aroganța. Nu e nevoie ca în comisie să fie minim un membru pișabil. Arogantul crede că întreaga omenire e pișabilă.

    • Ideea era că n-ai înţeles trei lucruri:

      unu: ăsta nu e un teren de sport, iar tu nu eşti trimisul lui dumnezeu să comentezi pe el. ăsta e terenul meu personal de joacă, pe care tu eşti un comentac oarecare, care vrea neapărat să se facă remarcat. ceea ce e sinistru de plictisitor.

      doi: nu se încinge nici un meci. crecă s-a obrăznicit, şi-a luat bocancul de rigoare în meclă şi s-a dus, sper, să facă ceva mai util.

      trei: e evident că n-ai înţeles nimic din ceea ce am încercat să-ţi spun despre olimpic. replica ta e de o stupizenie cum numai oamenii cu adevărat mediocri pot produce. fă-ţi un bine şi lasă-te de comentat.

      • creca says:

        OAMENI CU ADEVARAT MEDIOCRI
        ce dracu ma loreno, nu le mai potrivesti deloc.

        IAR EU SUNT CEA MAI HIDOASĂ ŞI MAI ÎMPUŢITĂ SPECIE DE CRETIN POSIBILĂ. RESPIR PE CUR.

        • deci, jigodie, acesta îţi aduce banul. pentru că, din nou, căcat prost:

          există oameni aparent mediocri. ca tine, care aparent eşti mediocru, dar în realitate, un monstru al prostiei.

          şi oameni cu adevărat mediocri. care sunt ceea ce par.

          vită cretină şi retardată, ai obţinut exact ce ai vrut. marş definitiv de pe blogul meu, gunoi prost şi pisălog. gunoi cretin, care nu înţelegi că a căuta greşeli uşor de demontat e fix un mod de a demonstra ce ratat meschin, penibil şi înfiorător, dar înfiorător de scârbos eşti. fă-i un bine omenirii şi mori în chinuri.

          • Ah, şi încă o chestie, ratat handicapat. te-am mai banat o dată, te-ai milogit îndelung să te las să revii. acum poţi să te milogeşti până mori, şi nu vei mai primi dreptul la semnal. ba, dimpotrivă. îţi voi ura moarte plăcută de fiecare dată.

  11. Dan says:

    Nu e minunat internetul?

    unu: orice blog e un loc personal de joacă, însă un loc public. Oarecum ca o cafenea: are un patron, însă poate intra oricine. E drept că nu se poate purta oricum, și din câte intuiesc blogul tău are mai multe restricții decât a avut vreodată URSS-ul lui Stalin. Cat despre trimisul lui dumnezeu… wow! E și ăsta un soi de compliment. Nu-mi imaginam că stârnesc atâtea valuri.

    Și da, îmi place să mă bag în seamă. Am și eu un loc de joacă, făcut anume pentru băgatul în seamă. La fel ca tine. Dar îmi place ca din când în când să mă mai bag în seamă și pe la vecini. Așa, just for fun. E plictisitor? Pentru mine nu.

    doi: de acord cu tine 🙂 Poți să mă crezi sau nu.

    trei: nu știu dacă replica e mediocră, dar de dragul discuției putem porni de la premiza că e mediocră. Însă ideea mea despre mediocritate e puțin diferită. De exemplu o gimnastă – că tot trecu pe lângă noi Olimpiada – n-are nevoie de o exprimare fluentă și de o structură logică a discursului pentru a obține performanță. Faptul că un sportiv leagă cu greutate două silabe nu-l împiedică să urce pe podium. Exemple de performeri care oripilează asistența când deschid gura sunt numeroase. Poți găsi și exemple de actori, dansatori, pictori sau sculptori cărora le patinează mintea.

    Tu te referi în cazul meu la o mediocritate pe toate planurile. Te-ar șoca să afli că excelez într-un anumit domeniu. Sau poate că nu excelez. N-ai de unde să știi.

    Până la urmă am înțeles cele trei lucruri?

    • şi care-s restricţiile alea? nu te vezi pe tine însuţi debitând toate imbecilităţile pe care le puieşte mintea? ba evident că da. deşi, dacă începi să mă acuzi de ceea ce nu fac. poate te bag şi pe tine în spam, măcar să ştiu că nu m-ai acuzat degeaba.

      în al doilea rând: pune un pochito de creier la contribuţie. un bou complexat de viaţa lui inutilă îşi găseşte unicul motiv de labă corectând chestii care-s absolut corecte pe blogul meu. şi-i zic că data viitoare când o mai face, îl banez. da, e ok să mă corectezi, dar numai dacă evident am greşit. nu să-mi găseşti greşeli imaginare pentru că eşti tu ţărănoi-mic-din-toate-punctele-de-vedere.

      crezi că ai priceput desenul? sau, ca în cazul postării precedente, tre să-ţi desenez aceeaşi explicaţie de 80 de ori, să-ţi depăşească scenarita obositoare?

      aia cu trimisul lui dumnezeu e fix o ironie. ştiu, e nevoie de inteligenţă să sesizezi o ironie. dacă nu o ai, iei ironia de bună. înţeleg şi compătimesc.

      ideea e că numai un bou poate vedea următoarea situaţie: o puţă-mică se oploşeşte pe un blog şi cată cu tot dinadinsul greşeli imaginare, stăpânul blogului îl demontează şi-l fute-n gură repetat, iar tu deduci că e un meci egal. serios.

      • Dan says:

        Și aia cu Stalin era o exagerare 🙂 Ca să contracareze chestia cu trimisul lui dumnezeu 🙂

        Îmi dau seama că pot sfârși oricât în coșul de spam. Dar judecă și tu: să intru pe blogul Lorenei Lupu și să nu mă iau în gură cu ea? E ca și cum aș merge la luna park și nu m-as da în mountain-rousse… Ok, o sări vreun vagon de pe șine, dar… o viață are omul!

        Să revenim. Există teorii protrivit cărora blogul e un fel de drog compensatoriu. Se vorbește chiar de o dependență de blog. Asta ar așeza un blogger și un comentac în aceeași barcă. Cât despre sintagma ‘viață inutilă’ e de discutat. Am o dispozitie destul de proastă, și în momentul de față consider viața mea ca fiind inutilă, deși a fost foarte utilă pentru alții.

        Aici m-ai nimerit. Touche!

        @Lorena: e ok să mă corectezi, dar numai dacă evident am greşit.

        Ce se întâmplă atunci când nu-ți dai seama de greșeală? În plus orice persoană arogantă își recunoaște foarte greu greșelile. Aș spune că în proporție de 90% nu și le recunoaște. Cea mai delicioasă senzație e atunci când cineva știe că a greșit dar nu vrea s-o recunoască, iar tu insiști s-o facă. N-o va face în final, însă nu rezultatul contează, ci senzația. E fantastică!

        @Lorenă: o puţă-mică se oploşeşte pe un blog

        Chestia cu blogul și puța mică… Puah! Nu-mi place. Era previzibilă. Păi mă dau în mountain rousse sau mă târăsc cu mocănița?

        Atmosfera blogului tău atrage puțele mici cum atrage becul fluturii noaptea. A nu se înțelege că pompierul de care dispun are un furtun redus. Aici am prins ironia. 🙂

        Ți-aș oferi și altă perspectivă decât cea a puței care se plimbă pe blog. Poate că mă mână curiozitatea, ideea fixă de a-mi demonstra ceva. Nu știu dacă voi reuși dar – again – contează călătoria, nu destinația.

        • pffff, omule, eşti incredibil. nu, nu în sensul bun. când descriam faza cu puţa mică, pusă pe vânat greşeli imaginare, descriam taman povestea lui crecă, de mai sus.

          Surpriză unu: nu tot universul se învârte în jurul tău.

          Surpriză doi: poate în economia universului, bloggerul şi comentacul sunt în aceeaşi barcă. În economia unui blog dat, nu sunt. Blogul există datorită bloggerului. Deci, sau comentacul se aliniază la aşteptările celui care-i serveşte porţia zilnică de bullshit, sau părăseşte corabia. Cam asta ar fi.

          Surpriză trei: uneori nu strică naibii să citeşti ce spune omul, dacă ţii neapărat să-ţi demonstrezi ceva, demonstrează-ţi că nu e fiecare dată nevoie ca omul să spună de 80 de ori acelaşi căcat, până pătrunde în înţelegerea ta. Faza cu “eu repet acelaşi căcat, smulgându-mi părul din cap, în timp de tu delirezi măcinat de scenarită” nu lucrează în favoarea ta. Şi nu doar pe blogul meu. Dacă le faci oamenilor lucrul ăsta şi în viaţa reală, nu te mira de ce te urăsc.

  12. ILUZIA says:

    am o curiozitate; daca ai mai posta inca o data textul asta peste o saptamana nu e asa ca oricum s-ar scrie alte 30 de comm despre dex, dinozauri si tangenta la alfa fara legatura cu postul in sine?

    • evident că da. mai întrebi? :))

      şi totul, din nevoia comentacilor bărbaţi de a face pe deştepţii, când discută cu o femeie.

      little do they know, amărâţii, că cu cât te strofoci mai mult să mimezi deşteptăciunea, cu atât mai prost pari. 😛

  13. Dan says:

    Da, sunt incredibil, e advărat! Tocmai îmi spunea un amic, căruia i-am făcută o dudă: tu ori faci o chestie extra-super-oridnară, ori vreo tâmpenie de care varul de pe pereți! N-ai cale de mijloc! Yes, yes, yes!!!

    @Lorena: Surpriză unu: nu tot universul se învârte în jurul tău.

    Ba da. Sunt centrul universului meu, din moment ce privesc universul din punctul meu de vedere (nu doar intelectual, ci și senzorial). Dar nu e un lucru ieșit din comun. Și tu ești centrul universului tău. Încerc să fiu mai clar: iei o minge și desenezi cu carioca un punct. Punctul se află la margine în centrul mingiei? Umple mingea cu puncte și vei observa că fiecare punct se situează în centru.

    @Lorena: Surpriză doi: poate în economia universului, bloggerul şi comentacul sunt în aceeaşi barcă.

    Dependența de blog – aia care așează blogerul și postacul în aceeași barcă – vine și din economia universului, dar mai restrâns vine din zona psihologiei. Eu pe-acolo am auzit-o.

    @Lorena: Deci, sau comentacul se aliniază la aşteptările celui care-i serveşte porţia zilnică de bullshit, sau părăseşte corabia.

    Sau este aruncat de pe corabie. Există multe tipuri de corăbii, și căpitanii și le conduc cum vor. Unii mai lejer, alții mai cu mănă de fier. Dar asta asta face o discuți mult mai antrenantă.

    @Lorena: şi totul, din nevoia comentacilor bărbaţi de a face pe deştepţii, când discută cu o femeie.

    Ce să facem și noi, bărbații, dacă voi, femeile, ne considerați în proporție destul de mare cam săraci cu duhul? 🙂

    @Lorena: demonstrează-ţi că nu e fiecare dată nevoie ca omul să spună de 80 de ori acelaşi căcat, până pătrunde în înţelegerea ta.

    Oh, da! Afirmația asta e aur curat!

    Tu susții în postarea de mai sus că aroganța e împărțită în două, bref că cineva care merită (prin muncă, eficiență, chiar suferință) capătă drepul de a se pișa pe cei pișabili. Eu susțin că aronganta e un drog care te împiedică să mai faci diferența între pișabili/nepișabili, iar cauza acestui drog e o traumă care-l pune pe arogant în război cu lumea. Pe de altă parte într-un fel ai dreptate. O persoană lipsită de aroganță pleacă de la premiza că lumea e nepișabilă, dar în timp iși va face și un cerc redus de pișabili. Un arogant va porni invers, de la premiza că toți oamenii sunt pișabili, iar cei care intră in contact cu el trebuie să lupte din greu pentru a pătrunde într-un cerc restrâns de nepișabili. Ca să trag linie, cercul de pișabili va fi întotdeauna mai mare în cazul unui arogant.

    Revenind la cele 80 de ori de care amintești discuția e aprinsă, însă răspunsurile tale eludează problema, căci folosești vechea și – și de ce să nu recunoaștem – eficienta armă a atacului la persoană. Practic 99,9% din răspusurile tale conțin epitete savuroase și doar 0,1% combat problema. În plus, în orice discuție, mai apar și ramificații. Când aduci în discuție mediocritatea – chiar dacă o aduci în comment – te poți aștepta și la discuții pe tema asta.

    Mai e o problemă: cine are dreptate? Eu cred că dreptatea e în tabăra mea, tu crezi că e în tabăra ta. Mai e și o diferență între noi: eu pot zbura oricând dacă insist prea mult. Și crede-mă că discuțiile de până acum sunt pentru mine doar un aperitiv modest. Pot face mult mai mult dacă mi se permite 🙂 Ar mai fi o soluție care să încline balațna: ceilalți. Observ că majoritatea nu iau atitudine, fie pro sau contra. Poate că argumentele mele sunt atât de imbecile încât nici nu se mai obosesc să comenteze. Sau poate că discuția e atât de antrenantă încât n-au de gând s-o strice. În tot cazul sunt dezamăgit; mă așteptam la un atac furibund din partea colegilor comentaci. Că susținere e mai greu, că de la o scânteie poate porni oricând un incendiu.

    • 1. oi fi tu centrul universului tău, dar nu la mine pe blog. asumarea a tot ce le zic eu altora e jenantă şi stupidă. mă aşteptam să nu prinzi ideea şi să mă obligi să repet.

      2. reiau: în economia acestui blog, eu sunt elementul central, pentru că dacă nu pun eu content, voi nu existaţi. mă doare-n cur de economiile altor bloguri, de economia universului şi de orice alte forme de economie. mă aşteptam să nu prinzi ideea şi să mă obligi să repet.

      3.eu pot fi lejeră, când văd inteligenţă. când văd varii forme de prostie şi / sau mârlănie, nu mi se dă de ales. trebuie să suplinesc educaţia lipsă pe care anumite vite încălţate n-au primit-o la timp. contrar aparenţelor, prefer comentatorii inteligenţi şi discuţiile unde să nu fie nevoie să intervin. dacă îmi plăcea cu adevărat să-i fut în gură pe proştii incurabili, nu-i banam. şi aici mă aşteptam să nu prinzi ideea şi să mă obligi să repet.

      4, numai proştii tre’ să facă pe deştepţii. inteligenţii n-au nevoie să mimeze, ştiu că inteligenţa presupune să percutezi şi nu pui omul să repete, tu divagând penibil.

      5. ba pot să fac perfect diferenţa între pişabili şi nepişabili. prin asta tu încerci să-ţi justifici egocentrismul, incapacitatea de a percuta, plictiseala sinistră pe care o induci interlocutorului cu scenarita ta, etc. etc., şi inaptitudinea de a-ţi da seama când devii insuportabil de insistent. ghinion, eşti o povară.

      şi, din nou, DACĂ TU VEZI ATACUL LA PERSOANĂ ŞI NU, DE FIECARE DATĂ, ARGUMENTUL CARE JUSTIFICĂ ATACUL LA PERSOANĂ, NU ÎNŢELEG DE CE CĂCAT ÎMI PIERZI AIUREA TIMPUL. Abia acum m-ai enervat cu adevărat. Fă-mi şi mie, şi ţie un bine şi mai lasă-măăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă.

      şi nu te autoflata, imaginându-ţi că placi cuiva. alţii nu intervin pentru că nu vor să-ţi dea apă la moară pentru încă un comentariu kilometric, dar mă întreabă pe mess şi pe facebook: când dracu’ îl banezi pe prostul ăsta?

    • Lotus says:

      @Dan

      Bocancii în gură de care vorbeşte Lorena sunt metaforici. Dar dacă ei nu-i face plăcere să se joace de-a argumentele cu tine, gestul tău de-a o pisa (poate era mai bine să fi scris fără diacritice) la cap nu este şi el tot un fel de bocanc? Cui serveşte dacă nu confirmării propriei tale valori şi respectiv propriului orgoliu? Nu e asta o expresie a aroganţei pe care o critici atât?

      Observ că majoritatea nu iau atitudine, fie pro sau contra.

      Eu am urmărit vag discuţia, e drept că o parte din ea aseară şi era târziu. Mai ţin minte fragmente aşa, cum ar fi faza că ai şi tu blog. Nu ştiu dacă reţin bine că nu văd nici un link ataşat nick-ului tău.

      Eu susțin că aronganta e un drog care te împiedică să mai faci diferența între pișabili/nepișabili”

      În cazul ăsta Lorena ar trebui să fie arogantă din fire, ca tendinţă, cu aproape toată lumea. Nu ştiu dacă-i aşa.

      Pe linia ce-o dezvolţi tu în comentarii, nu subscriu nici eu la teoria cu aroganţa sau orgoliul benign. Dar nici nu merg să-i vând carne unui vegetarian.

      Revenind însă la articol, senzaţia mea este că scoţi aroganţa din context şi o iei la puricat conform dexului. Astfel pierzi sensul de ansamblu al articolului care-i mai mult decât suma părţilor lui. De ex, poate şi modestia e de două feluri. Şi poate modestia de care zice Lorena la final e genul ăla de prostie care te face să ajungi cârpă sau sclav la alţii, în ciuda faptului că ai anumite calităţi sau că poţi mai mult. În cazul ăsta sensul articolului e să ridici fruntea sus. Dacă ai, bineînţeles, cu ce s-o susţii.

  14. Dan says:

    @Lorena: mă doare-n cur de economiile altor bloguri.

    Ideea am prins-o. N-am prins nuanța, cea cu durutul în cur. Iată o altă minune a Lorenei Lupu: deși e previzibilă până la ultimul atom reușește să dea peste cap pe oricine dintr-o singură lovitură.

    @Lorena: trebuie să suplinesc educaţia lipsă…

    Mda, educație lipsă… Nici nu știu cum să răspund. Să zic fix ce gândesc? Nah! Mai ales ca Lotus a lansat un fir pe care vreau să-l dezvolt oleacă.

    Am voie să discut cu un comentac? Nu de alta, dar parcă Lotus le zice mai bine. La tine nuș’ cum se face, da’ e ceva care nu merge.

    ==============================

    @Lotus: Pe linia ce-o dezvolţi tu în comentarii, nu subscriu nici eu la teoria cu aroganţa sau orgoliul benign. Dar nici nu merg să-i vând carne unui vegetarian.

    Logic. Cine ar subscrie?

    Sensul articolului e opoziția cârpă/aroganță. Cine nu e arogant e cârpă. Nu există nimic între, nu există nuanțe, și asta e fals. Ca și mine cunoști o mulțime de oameni care nu sunt nici aroganți și nici cârpe. Oameni care merg pe o normalitate unanim acceptată și care mai și mușcă atunci când e cazul. Ba mușcă rău de multe ori, iar eu mă ofer ca exemplu de campion într-ale mușcatului. Însă între a mușca pe cineva și a te pișa pe el e o diferență ca de la cer la pământ. Dacă m-aș pișa vreodată pe cineva aș scădea în primul rând în ochii mei. Răutați fac și am făcut tone la viața mea, dar de pișat recunosc că nu m-am pișat niciodată pe nimeni. Sunt însă fascinat de cei care o fac. Îmi stârnesc curiozitatea 🙂

    P.S.: Blog am, dar nu-l dau. Nu postez ca să-mi adun cititori. Câți am îmi ajung. Aici sunt de dragul discuției. Și din curiozitate, sau mai ales din curiozitate. Îmi place să rezolv enigme. Ca Dr. House 😉

    • una peste alta. tu ai impresia că mie-mi lipseşte ceva, eu am impresia că ţie-ţi lipseşte capacitatea minimă de ascultare şi procesare a informaţiei.

      e clar, e o sinistră pierdere de vreme să comunicăm. ţie, probabil, ţi-e normal să nu receptezi ce trimite lumea, mie-mi vine să te înjur de mamă pentru că îmi poceşti timpul aiurea şi eşti redundant ca o râşniţă stricată.

      deci, TÂRG: eu te ignor. prefer să te ignor decât să mă las enervată de tine. aberează până oboseşti, vorbeşte cu lotus, sau cu oricine altcineva care te bagă-n seamă – mie nu-mi mai adresa nici o replică.

      una peste alta, e ilogic: să ţină neapărat cineva să o ardă la infinit pe blogul altcuiva, fără să facă minimul efort de a procesa informaţia pe care o primeşte. e o aberaţie. dar e timpul tău şi îl iroseşti cum vrei tu; iar eu, ignorându-te pe viitor, voi minimiza efectele naşpa ale modului în care alegi tu să-ţi iroseşti timpul.

    • Lotus says:

      Man, eu ţi-am scris pornind de la premisa că eşti animat de bune intenţii. Altfel, vorba Lorenei, e ciudat s-o arzi pe blogul altuia. Dacă tot ai ceva de zis asumă-ţi ce zici, asta însemnând în cazul tău să pui link spre blogul-ţi. Stai liniştit că nu am neapărat intenţia să îţi devin cititor fidel ci eventual să te trolez.

      Rămân la ce am scris în comentariul precedent. Aroganţa, începe articolul, e de două feluri. Aia de care zici tu, aia din dex e cumva de primul tip. Cea malignă. Dacă în loc de aroganţă ar fi scris altceva, erai mai happy? Dacă eu ies afară cu un tricou dar îi zic maieu, se schimbă el în maieu doar pentru că eu i-am dat acest nume?

      Dacă nu-ţi devoalezi blogul s-ar putea să nu-ţi mai răspund nici eu pe viitor, aici sau la alte articole.

  15. Vasile says:

    Eu nu am inteles diferenta intre cancerul malign si cancerul belign si TU o dai pe aroganta benigna ,maligna?Hai mai da-te in ….everymanlovepussy……ca daca esti sexy sau nu vedem dupa o ora de testare.Aici e ca la masini..testul crash test ..iei de la una la 5 stele.

  16. pierre says:

    like pentru text, desi initial eram convins de faptul ca tu ai mania persecutiei. l’am citit de doua ori insa. si ghici, ce? am sa’l mai citesc o data!

  17. Dan says:

    @Lorena: vorbeşte cu lotus, sau cu oricine altcineva care te bagă-n seamă – mie nu-mi mai adresa nici o replică.

    Nu mă deranjează câtă vreme discut. Ca toți ceilalți am două tipuri de postări: remarci, glume etc. și opinii față de o anumită postare. Îmi voi susține în continuare opinia câtă vreme va fi combătută. Dacă o conversație se răcește nu o voi reanima artificial. În cazul de față consider însă că sunt multe neclarități.

    @Lotus: Man, eu ţi-am scris pornind de la premisa că eşti animat de bune intenţii.

    Ce înțelegi prin ‘bune inenții’? Port o discuție, nu joc tontoriul, nu fac reclamă la șampon sau cânt din drâmbă. A, înțeleg, îmi susțin opiniile. Asta apropo de cârpă. Mi le susțin câtă vreme consider că le pot argumenta. Când rămân fără argumente renunț, sau îmi schimb opinia când argumentele celuilalt mă conving.

    @Lotus: Cui serveşte dacă nu confirmării propriei tale valori şi respectiv propriului orgoliu?

    Servește clarificării unei situații. Poți folosi termeni ca maieu sau tricou câtă vreme își păstrează sensul de îmbrăcăminte. Însă nu poți înlocui maieu cu vapor, cel puțin dacă ai o logică solidă. Motivul pentru care am citat DEX-ul nu e întămplător. Orgoliul este definit ca o OPINIE exagerată (justificată sau nu) despre sine, în timp ce aroganța e definită ca o PURTARE sfidătoare, obraznică și disprețuitoare. Una e să cred despre mine – justificat sau nu – că sunt buricul pământului și alta e să mă piș pe alții pentru că mă cred – din nou justificat sau nu – buricul pământului. Un orgolios nu e întotdeauna și arogant. Posteara Lorenei nu definea aroganta, ci doar afirma că un arogant autentic are dreptul de a se pișa pe cei care nu-i agreează. Mă piș pentru că merit, asta era ideea. Nu. Te piși tocmai pentru că ești arogant. Orgoliosul își păstrează bunul simț, arogantul nu. De fapt aș defini arogantul ca pe un orgolios al cărui bun simț s-a atrofiat. Cauza? Situațiile nefericite în care ne găsim cu toții, în ultima vreme din ce în ce mai des. Unii rezistă, alții nu.

  18. Ce tare, invat injuraturi noi pe blogul asta :)) … da.. atat am inteles din discutie… orgolii si frustrari aruncate pe un blog:). Nu aruncati cu rosii, nu incerc sa jignesc pe nimeni 😀

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger