Îmi scrie zilele astea un nene: bună ziua, politeţuri, amabilităţi. Am văzut că faceţi fotografii.
Nu eu, zic, autorii lor respectivi. Eu doar stau.
Ăhă, păi uite, şi eu sunt fotograf şi avem un proiect cu mai multă lume, şi îmi place de dumneavoastră, poate vreţi să fiţi parte.
Mă declar onorată, bla-bla, întreb în ce constă proiectul.
Proiectul, îmi zice nenea, constă în a lua fiinţe umane de oarecare popularitate (care popularitate??) şi a le fotografia naturale, umanizate şi cu defectele la vedere. Să ne îmbrăţişăm defectele.
Ceee???
Să ne îmbrăţişăm defectele.
Adică să-mi scot eu la mezat cearcănele şi ridurile de pe frunte, şi eventuale coşuri, pliuri, guşe şi căpuşe spre deliciul jigodiilor de internet, doar ca să-ţi faci tu o labă la ego?
Basically, da.
Du-te, bă, de-a berbeleacul şi îmbrăţişeaz-o pe mă-ta.
Bine, nu i-am zis-o aşa. I-am scris ceva de genul: “Îmi cer scuze, nu consider că mă potrivesc pentru acest tip de proiect”.
A insistat:
Dar de ce?
Nimic nu mă irită mai tare decât oamenii care insistă după ce eu le spun “nu”.
Pentru că nu vrea pula mea.
Bine, nu i-am zis-o aşa. Am tradus-o în “Nu e genul de acţiune în care să mă regăsesc.”
Vă e teamă de ceva? mă întreabă nenea, care în punctul ăsta devenise de-a dreptul detestabil de insistent.
Da, mi-e teamă că mă dezbrac de caracter şi-ţi zic ce cred despre proiectul tău de căcat.
Bine, am tradus-o în “Nu, pur şi simplu NU sunt interesată. Şi nu mă puteţi obliga, şantaja sau manipula să fiu. Desigur, mă puteţi angaja pe bani. O mie de euro şedinţa.”
Dacă vrei să scapi de genul ăsta de pisălog mocangiu, cere-i bani pentru munca ta. De cum îi ceri bani, dispare instant în zare. Nimic nu e mai funny pentru mine decât genul de om care se oploșește în capul tău ca râia, și tace instant cum aduci în vorbă banii. De ce se subînțelege că timpul meu ar fi gratuit?
*
Revenind, mânca-v-ar tata. Eu m-aş îngrăşa fără ezitare 20 de kilograme pentru un rol ofertant. Aş slăbi 20 de kilograme. M-aş rade în cap. Aş face bungee jumping. Ba chiar mi-aş etala şi ridurile de pe frunte.
Accentul, însă, e pe “rol ofertant”. Nu pe joculeţul fără miză al wannabe-ului nu ştiu care. Paşol na turbinca!
Iar asta cu îmbrăţişarea defectelor mi se pare o mizerie cât casa. Mai ales când e strada plină de femei cu defectele gata îmbrăţişate.
Dacă îmi îmbrăţişam defectele, acum aveam în zona inghinală Pădurea Letea.
Dacă îmi îmbrăţişam defectele, acum cântăream 200 de kilograme. Sunt ardeleancă. Urmaşa unui neam de femei care mâncau ditamai dărabul de slană la micul dejun și care au auzit prima oară de salată când a venit McDonalds în România, în 1992. Dar lupt cu mine. N-am mai mâncat pâine, paste şi pizza de 5 ani, şi jur că Quatro Stagioni era în top 5 lucruri pe care le-aș devora de parcă viața mea ar depinde de asta.
Şi când eu duc genul ăsta de luptă cu mine, tu vii să-mi ceri să-mi îmbrăţişez defectele?
Mori. Înfipt.
În intro e o poză cu Aishwarya Rai. Mai jos, foto cu Aishwarya Rai după ce şi-a îmbrăţişat defectele.
Așa arătăm toate dacă decidem să ne îmbrățișăm defectele.
Am menționat că e cazul să mori înfipt?
***
Aș îmbrățișa o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Stelucia: Să mori tu că ai senzaţia că-mi spui noutăţi. Deşi sadismul cu care înşiri toate astea îmi spune că eşti un gunoi de om.
Una e să fii conştient de defectele tale, şi e cu totul altceva să le ceri cuiva să le etaleze. Şi, da, nu am chef să etalez decât ce mă avantajează. Îţi convine? Bine. Nu-ţi convine? Marcă mia aia de euro şi ai dreptul la un shooting cu defecte.
Dragă Abraxassystem, mă bucur că mă găseşti citibilă.
Din păcate, un articol – pentru mine – este muncă, iar munca trebuie răsplătită. Nu cu sume exorbitante – sumele de tip 1000 de euro le rezerv pentru lucrurile pe care nu vreau să le fac, deci nu te gândi la genul ăsta de răsplăţi.
Pot propune o sumă realistă, pe care să şi-o permită un om normal.
acum ar trebui sa-mi para rau, ca am prapadit de foarte curand o suma prin apropiere la ce spui tu.
da, da, stiu ca e de necrezut pentru unu’ ca mine, in fine. da’ eu asa had cum sunt, n-as avea inima sa-ti cer sa te pozezi cu defectele.
mie imi plac defectele tale d-aici, pe care le mazgalesti cu un inegalabil talent. 🙂
🙂
Esti o dulceata de fata care stie ce vrea, si e determinata sa faca doar ce vrea, ceea ce e mare lucru. Iti doresc sa ai puterea sa faci numai ce vrei tu si sa fii fericita. Te imbratisez cu tot cu defecte.
Unikorna: mulţumesc mult. Şi eu pe tine.
Alex: Nu, desigur.
deci şi-a dezbrăţişat defectele. Mi se pare firesc.
Domnule, dacă vă simţiţi epatat, sentimentul e al dvs. şi sunteţi direct responsabil de el.
Eu sunt un autor cu un stil bine conturat, care nu are nevoie de aprobarea dumneavoastră pentru a exista. În plus, acesta este un text gratuit, disponibil spre citire gratuită. Ceea ce înseamnă că nu puteţi să-mi vorbiţi de parcă eram angajata dumneavoastră care nu şi-a executat corect contractul.
Pe textele pe care le comandaţi şi plătiţi, vă puteţi permite să-mi povestiţi ce limbaj doriţi, iar eu, în virtutea remuneraţiei, mă voi strădui să vă urmez instrucţiunile.