Îmbrăţişarea defectelor

Îmi scrie zilele astea un nene: bună ziua, politeţuri, amabilităţi. Am văzut că faceţi fotografii.
Nu eu, zic, autorii lor respectivi. Eu doar stau.
Ăhă, păi uite, şi eu sunt fotograf şi avem un proiect cu mai multă lume, şi îmi place de dumneavoastră, poate vreţi să fiţi parte.
Mă declar onorată, bla-bla, întreb în ce constă proiectul.
Proiectul, îmi zice nenea, constă în a lua fiinţe umane de oarecare popularitate (care popularitate??) şi a le fotografia naturale, umanizate şi cu defectele la vedere. Să ne îmbrăţişăm defectele.
Ceee???
Să ne îmbrăţişăm defectele.
Adică să-mi scot eu la mezat cearcănele şi ridurile de pe frunte, şi eventuale coşuri, pliuri, guşe şi căpuşe spre deliciul jigodiilor de internet, doar ca să-ţi faci tu o labă la ego?
Basically, da.
Du-te, bă, de-a berbeleacul şi îmbrăţişeaz-o pe mă-ta.
Bine, nu i-am zis-o aşa. I-am scris ceva de genul: “Îmi cer scuze, nu consider că mă potrivesc pentru acest tip de proiect”.
A insistat:
Dar de ce?
Nimic nu mă irită mai tare decât oamenii care insistă după ce eu le spun “nu”.
Pentru că nu vrea pula mea.
Bine, nu i-am zis-o aşa. Am tradus-o în “Nu e genul de acţiune în care să mă regăsesc.”
Vă e teamă de ceva? mă întreabă nenea, care în punctul ăsta devenise de-a dreptul detestabil de insistent.
Da, mi-e teamă că mă dezbrac de caracter şi-ţi zic ce cred despre proiectul tău de căcat.
Bine, am tradus-o în “Nu, pur şi simplu NU sunt interesată. Şi nu mă puteţi obliga, şantaja sau manipula să fiu. Desigur, mă puteţi angaja pe bani. O mie de euro şedinţa.”
La faza asta a înţeles că bate la uşi închise şi a tăcut.

Deci, mânca-v-ar tata. Eu m-aş îngrăşa fără ezitare 20 de kilograme pentru un rol ofertant. Aş slăbi 20 de kilograme. M-aş rade în cap. Aş face bungee jumping. Ba chiar mi-aş etala şi ridurile de pe frunte.
Accentul, însă, e pe “rol ofertant”. Nu pe joculeţul fără miză al wannabe-ului nu ştiu care. Paşol na turbinca!

Iar asta cu îmbrăţişarea defectelor mi se pare o mizerie cât casa. Mai ales când e strada plină de femei cu defectele gata îmbrăţişate.
Dacă îmi îmbrăţişam defectele, acum aveam în zona inghinală Pădurea Letea.
Dacă îmi îmbrăţişam defectele, acum cântăream 200 de kilograme. Sunt ardeleancă, în pula mea. Urmaşa unui neam de femei GRASE. GRASE. Ajunge să beau un pahar de apă în plus şi se depune. N-am mai mâncat pâine, paste şi pizza de 5 ani, şi jur că Quatro Stagioni era în top 5 mâncărurile mele preferate.
Şi când eu duc genul ăsta de luptă cu mine, tu vii să-mi ceri să-mi îmbrăţişez defectele?
Mori. Înfipt.

În intro e o poză cu Aishwarya Rai. Mai jos, foto cu Aishwarya Rai după ce şi-a îmbrăţişat defectele.

aishwarya2

Are you fucking kidding me?

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

16 Responses

  1. Salut. Sunt un latrau, plictisit, al 234567-lea + – , nu asta are vreo relevanta, pentru ceea ce scriu aici. Neica Nimeni. Imi place mult blogul asta. Nu cred ca ar conta din ce motiv anume, pentru ca si asta e irelevant datorita numarului mare de d’ astia de pe net carora le place. Rezonanta pe care o are insa felul in care expui cat si subiectele abordate este unica si difera individual ca efect. Impartasesc, inclin sa fiu sigur, ca in proportie de 100% aceeasi scarba fata de libidinosenia ipocrita ca esenta , imbracata in toata complexitatea formelor de prezentare ce se vor a o masca..(Politeturi) Asta respect, idiferent, de conjunctura, chiar si sub presiunea unei basculante de mui . N-am bani sa comand un articol. Il cersesc. Incercarea n-are moarte. N are rost sa cardesc mult, pentru ca oricum insistenta e cu sanse de 98% primire muie. Cer direct. As vrea sa citesc un articol despre libidinosenie si formele pe care le imbraca, de la “buna viatza mea , te iubesc si te ador, fara tine o sa mor” pana la “mult stimata Doamna sunt un artist, sensibil, ce mi hranesc sufletul chinuit de fantasme etc, cu muza ta…, d astea provenite din laba repetata. Imi iau angajament public, sa donez la prima incasare in paypal o suma oarecare pentru blogul asta.

    PS: NUMAI IN CAZUL in care voi fi injurat si ulterior blocat pentru acest comentariu, imi permit anticipativ sa ma cac pe nasu’ dumneaoastra de acum, pentru ca nu voi mai avea posibilitatea sa reactionez la eventualele trimiteri in mortii mamii ce imi vor fi adresate.

    • Lorena Lupu says:

      Dragă Abraxassystem, mă bucur că mă găseşti citibilă.
      Din păcate, un articol – pentru mine – este muncă, iar munca trebuie răsplătită. Nu cu sume exorbitante – sumele de tip 1000 de euro le rezerv pentru lucrurile pe care nu vreau să le fac, deci nu te gândi la genul ăsta de răsplăţi.
      Pot propune o sumă realistă, pe care să şi-o permită un om normal.

  2. Stelucia says:

    Duduita, dumneata confunzi acceptarea de sine cu neglijenta de sine (a manca pana crapi, a ignora reguli de igiena etc).

    A-ti imbratisa defectele inseamna sa te accepti asa cum esti, chiar daca defecte genetice ti-au modificat trupul, chiar daca boli sau accidente au lasat o amprenta de nesters pe fata sau corpul tau, chiar daca nu ai o infatisare standard. Exista chiar o tehnica numita EFT tapping care pune mare accept pe acceptarea de sine ca fundament al eliberarii de durere emotionala sau fizica.

    N-ai decat sa nu-ti accepti defectele cat poftesti dar tot ai sa imbatranesti, ai sa te ingrasi dupa menopauza din cauza rezistentei la insulina si a deficitului hormonal, ai sa faci riduri si vei devein inevitabil o baba, oricat crezi ca nu se va intampla asta. Nu vei scapa decat daca mori de tanara precum printesa Diana.

    • Lorena Lupu says:

      Stelucia: Să mori tu că ai senzaţia că-mi spui noutăţi. Deşi sadismul cu care înşiri toate astea îmi spune că eşti un gunoi de om.
      Una e să fii conştient de defectele tale, şi e cu totul altceva să le ceri cuiva să le etaleze. Şi, da, nu am chef să etalez decât ce mă avantajează. Îţi convine? Bine. Nu-ţi convine? Marcă mia aia de euro şi ai dreptul la un shooting cu defecte.

  3. George says:

    ABRACADABRA tata, ai scris mult si degeaba. :))

  4. corect. E munca, si este munca de calitate de care nu este capabil orcine, merita rasplatita, consistent chiar. N-am. Nu-mi permit. Iti multumesc pentru ceea ce citesc gratis.

  5. George says:

    acum ar trebui sa-mi para rau, ca am prapadit de foarte curand o suma prin apropiere la ce spui tu.
    da, da, stiu ca e de necrezut pentru unu’ ca mine, in fine. da’ eu asa had cum sunt, n-as avea inima sa-ti cer sa te pozezi cu defectele.
    mie imi plac defectele tale d-aici, pe care le mazgalesti cu un inegalabil talent. 🙂

  6. Lorena Lupu says:

    🙂

  7. unikorna says:

    Esti o dulceata de fata care stie ce vrea, si e determinata sa faca doar ce vrea, ceea ce e mare lucru. Iti doresc sa ai puterea sa faci numai ce vrei tu si sa fii fericita. Te imbratisez cu tot cu defecte.

  8. Alex says:

    Lorena, pe mine Stelucia m-a pierdut de la duduita. Merita sa citesc mai departe ce a scris?

  9. De ce trebuie neaparat sa epatezi prin asemenea limbaj? Logica poate fi de bun simţ şi dacă este exprimată decent. Educaţia nu înseamnă libidoşenie, ci o formă de respect în raport cu ceilalţi. Îmi place discursul argumentat şi logica lui, articolele au substanţă şi par documentate, însă în opinia mea, originalitatea nu incumbă din indecenţa unor vorbe expuse pentru a exprima lipsa de cenzură şi sinceritatea gândurilor tale.

    • Lorena Lupu says:

      Domnule, dacă vă simţiţi epatat, sentimentul e al dvs. şi sunteţi direct responsabil de el.

      Eu sunt un autor cu un stil bine conturat, care nu are nevoie de aprobarea dumneavoastră pentru a exista. În plus, acesta este un text gratuit, disponibil spre citire gratuită. Ceea ce înseamnă că nu puteţi să-mi vorbiţi de parcă eram angajata dumneavoastră care nu şi-a executat corect contractul.

      Pe textele pe care le comandaţi şi plătiţi, vă puteţi permite să-mi povestiţi ce limbaj doriţi, iar eu, în virtutea remuneraţiei, mă voi strădui să vă urmez instrucţiunile.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: