Lucruri care n-au de ce să fie parfumate

Există produse în cazul cărora citim cu atenţie eticheta, să nu conţină E-uri, zaharuri adăugate, amidon sau monoglutamat de sodiu. Şi există produse pe care le aruncăm în coş pur şi simplu, ca nişte boşi.

Un astfel de produs este hârtia igienică. Am înşfăcat prima pungă de 8 role care mi-a ieşit în drum. Avea ceva floricele pe ea, dar am crezut că-s de decor. Abia ore mai târziu, după ce am terminat un sudoku pe tronul casei şi am recurs la uzul noii mele achiziţii, am constatat că floricelele nu erau decor. Hârtia mea igienică mirosea a paradis înflorit.

Acum, îndoielile mele au fost de ordin moral: cum să pângăreşti paradisul înflorit? Dar cum unul neînflorit n-aveam, mi-am călcat pe inimă (şi pe flori) şi am trecut la treabă. Nu ştiu dacă am rămas cu o mireasmă dulce, pentru că în mai puţin de două ore, am făcut un duş şi nimic n-a mai fost ca înainte.

Mda. Prozaic. Acum, hai să trecem la subiect şi să vă spun produsele care, după părerea mea umilă de cumpărător, nu au de ce să fie parfumate.

Hârtia igienică 

E un banc celebru, care se termină cu “se spală, nu se aeriseşte”. Şi cred că frecarea cu nişte hârtie impregnată cu parfum nu contribuie masiv la igienizarea zonei. Şi nici la pregătirea ei pentru eventuali vizitatori.

Serios, oameni buni. Răspunsul la toate posibilele motive pentru care s-a creat hârtia igienică parfumată e scurt. Trei litere. Duş îi zice.

Batistele de hârtie 

Când ai nevoie de batiste de hârtie? Când eşti răcit şi ai nasul înfundat. Care e simţul care dispare când ai nasul înfundat? Îhhhm, chiar mirosul. Să dai cu parfum pe la nasul congestionat al unui răcit e ca şi cum ai duce un orb în vizită la Muzeul de Artă. Sau ca şi cum ai face un fabulos masaj anticelulitic cu ulei esenţial de ceai verde la picior de lemn.

Nisipul de litieră 

Oricine are pisică ştie că unicul mod de a nu avea miros e să cureţi litiera de cum şi-a făcut pisica nevoile sau de cum intri în casă, apoi să aeriseşti. Parfumul de portocale de Sicilia sau de violete de Parma nu face decât să deruteze pisica. Miroase lung nisipul pe care urmează să-l necinstească şi se uită la tine cu ochi străini şi goi: “Ăăă, gen eu trebuie să mă chiar cac în chestia asta?”

“Nu. E doar în scopuri estetice”.

Pe scurt, singurul produs care are legătură cu excreţia şi presupune parfum e Domestos, Sano sau ce folosiţi fiecare să redaţi luciul alb şi virgin jocului tronurilor. În rest, keep it simple, thank you.

Tampoanele şi absorbantele

Nu mai ştiu care firmă scosese tampoane cu parfum floral. Ămnu. E ca şi cum ai invita un sindrom de şoc toxic.

Ciclul în sine nu are nici un miros specific dacă nu ai boli venerice, schimbi tampoanele sau absorbantele la 6 ore şi faci duş dimineaţa şi seara. Exact ca orice alt proces fiziologic, începe să devină neplăcut depedeve olfactiv dacă o arzi pe jeg maxim, caz în care poate să-ţi iasă absorbantul direct din fabrică de la Chanel şi tot degeaba.

Prezervative şi lubrifianţi

Aşijderea. E ca o invitaţie deschisă pentru şoc toxic.

Sexul nu trebuie să miroasă a flori de munte, banane proaspăt coapte sau gemul de piersici al bunică-tii. Sexul e sex. Sau îi faci faţă (şi spate) ca un adult, sau urmăreşte liniştit pe RedTube organe care nu secretă fluide.

Gelurile pentru igienă intimă 

Unicul scop pentru care ai folosi un produs de igienă diferit pentru acolo jos e exact în ideea că e ceva cu PH neutru, care să nu-ţi perturbe echilibrul bacterian şi să nu distrugă exact partea prietenoasă a florei.

Parfumurile au PH-ul mult mai mare, ceea ce le dă caracter de acid. Dacă nu v-a plăcut chimia, traducerea scurtă e: NU. TE. DA LA PĂSĂRICĂ. CU ELE.

Dacă gelul de igienă intimă nu zice fragrance free, pune-l frumos înapoi în raft. Aşa, mai bine te speli cu săpun de rufe Cheia. Ăla mare, butucănos, de pe vremea bunică-tii.

Cremele de faţă 

Mda, de obicei există o aromă subtilă a ingredientelor – că dacă nu miros nicicum, înseamnă că s-a folosit alt produs chimic pentru anihilarea acesteia.

Dar eu mă refer specific la cremele de faţă în a căror compoziţie intră ingredientul specificat pe etichetă “parfum”.

Din punct de vedere chimic, parfumurile sunt fie un ulei, fie un alcool, fie ambele, şi sunt ale naibii de iritante, alergogene şi deshidratante pentru tenul fin al feţei. Or, cum scopul cremuirii e taman hidratarea, te împuşti singur în picior.

Ca să nu vorbim că, dacă ai un ten sensibil, te poţi trezi cu ditamai erupţia de bube sau coşuri.

Rujurile 

Aici, depinde. Unele au diverse arome alimentare, căpşunici, vanilie, pepene, şi n-au ce mare lucru să strice. Apoi sunt alea cu iz floral dezlănţuit, care mă turbează cu capul.

Dragă industrie cosmetică, unde se pun rujurile? Pe buze. Ce face un ruj cu un parfum intens? A: deshidratează buzele B. Te obligă să adulmeci din aproape ditamai intensitatea de mireasmă. Durerea de cap e garantată.

Fardurile de pleoape. 

“Dar Lorena, cine papucu mă-sii ar parfu… Aaa, salut, Chocolate Bar.”

Şi dacă măcar Chocolate Bar miroase simplu a cacao şi atât, good luck cu Sweet Peach şi altele pe aceeaşi direcţie, care miros a laborator de chimie.

Pentru ce?

Ce categorie de pervers vine să te amuşine pe la ochi?

Şi dacă dai de un astfel de pervers, reacţia firească nu e să fugi mâncând pământul?

Detergenţii de vase 

Ştiu, până aici am fost rezonabilă pentru oricine, dar din acest punct, voi primi răspunsul: “Da, Lorena, dar toate, de la Fairy la Axion, miros îmbătător a flori, mere, portocale şi ylang – ylang”.

OK. Iar eu vă spun că prefer să nu o facă.

Nu e ca şi cum farfuriile transpiră şi trebuie dezodorizate.

Şi dacă nu eşti un jeg puturos, de obicei speli vasele după ce mănânci, nu le laşi să facă forme de viaţă încă neexplorate de om.

Şi de ce să miroasă vasele a crini, iasomie şi pară belgiană?

Lasă să fie neutre, că ideea pentru care au fost inventate vasele a fost bucătăritul, adică să creezi tu propria ta aromă, din ingrediente culinare, fără bruiaj.

Orice pentru bebeluşi 

La cât de sensibili şi vulnerabili sunt aceştia, numai de alcoolurile din parfumuri nu au nevoie. Şi de aceea, toate produsele de igienă pentru ei trebuie să fie lipsite de orice “fragrance” sau “perfume”

Şampoanele pentru animale de companie 

Cum acestea au şi obiceiul să se lingă toată ziulica, să foloseşti pe ele un gel de duş sau un şampon parfumat destinat uzului omenesc e ca şi cum le-ai otrăvi cu bună ştiinţă.

Spală-le cu regularitate, schimbă-ţi cearşafurile des să miroasă a curat şi corpul lor va prelua pur şi simplu aroma balsamului tău de rufe.

Da. Ştiu că dormi cu câinele sau pisica, nu încerca să mă bullshituieşti, că nu ţine.

Foto: pixabay.com 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Daniela says:

    Bravo! Mă bucur să văd că mai există oameni normali! Felicitări fata draga și m-aș bucura să îți citească cat mai multi articolul și ce e cel mai important să și priceapa .
    Nu exist in mediul virtual și nu pot distribui ,îmi pare rău.
    Succes!
    Daniela.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger