Nu mai spuneţi femeilor să zâmbească

E ceva nespuuuus de iritant în gigelul comentac care se apucă să îţi analizeze expresia facială într-o fotografie în care tu îţi neutralizezi intenţionat expresia, ca să pui accentul pe alte detalii: păr, machiaj, haine, sau orice altceva.

Partea mai tristă în numita analiză a gigelului comentac este că minţişoara lui redusă înţelege două funcţii faciale, când vine vorba de femei: zâmbitul, aka, vai ke frumy ejti pisi, şi orice altă expresie neutră, aka: da deke ejti tristă, kine te-a supărat.

“Deke ejti tristă, kine te-a supărat” în poze în care tu eşti doar calmă. Sau doar serioasă. Sau mai neutră decât Elveţia. Sau vorbeai despre ceva important şi aveai mutra gravă solicitată de situaţie.

Genul ăsta de comentariu mă face să îmi doresc foarte tare aplicaţia Bocancul Virtual TM. Un bocanc care iese din ecran şi îi pfoote lui gigel una, cu sete şi pasiune, direct în dantură.

Dacă mă interesează să hlizesc fasolea, pot hlizi fasolea oricând şi oricât. E cea mai clişeică, reductivă şi, prin urmare, profund neinteresantă ipostază pentru mine. Cine a citit măcar două rânduri din ceea ce scriu – și chiar le-a citit, nu s-a băgat în seamă doar pentru cerșetorie de atenție, a aflat de un mileniu și jumătate cât de mult îmi displac clișeele și ipostazele reductive.

Am miză zero să postez încă un selfie de hlizit fasolea. Nu ăsta e scopul. Nu asta mă definește. Sunt sute de mii de femei pe internet care au pagini pline de selfies în care hlizesc fasolea. Există din plin ofertă pentru tipul tău de cerere.

Ce încerc să spun cu asta, Gigel, e că dacă te mănâncă intens unde nu răsare soarele să o sfătuiești azi pe una, mai ales pe una care n-o cunoști, să zâmbească, ia un tub de Hemorzon și oblojește-te. Să calmezi mâncărimea direct la sursă.

Unii oameni, chiar dotați cu detaliul anatomic care nu ți se pare adecvat pentru asta, au o mină a feței natural serioasă. Și dacă pentru femei e resting b*** face, de ce pentru bărbați nu e resting jerk face?

Stai, pentru că pe bărbați nu-i pistonăm la melodioară să zâmbească. Avem încredere profundă că, dacă au un motiv s-o facă, se descurcă și singuri.

Un om care are chef să zâmbească, zâmbeşte şi singur. Un om care are chef să se c***e pe el de râs o face. Dacă nu, nu. Şi e valabil şi dacă omul e femeie.

Iar eu nu simt nici o presiune să rânjesc la oameni care nu-mi inspiră asta de la sine. Dacă aş beli dantura în mod egal la toţi, nu s-ar mai distinge cine îmi place şi cine nu.

Să pretinzi un zâmbet de la un om care n-are chef să-ţi zâmbească, e o dovadă de aroganţă surdă şi oarbă. Nu ai cum, într-o lume liberă, să încerci să-i spui altuia ce mimică să adopte. Pur şi simplu, nu ai cum. E încălcare a spaţiului personal.

Poate nu te place și, guess what, gigel, e dreptul ei. Poate are altele pe cap și, guess what, gigel, și ăsta e tot dreptul ei. Așa cum și tu la rândul tău ai din plin aceste drepturi și le exerciți neîntrebat ori de câte ori ți se pune pata.

Dar hai să presupunem că muierea stă serioasă pentru că o apasă o problemă anume. “Zâmbeşte!” înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât “Problemele tale nu contează. Vreau să-ţi hackuieşti starea de fapt şi să îmi dai mie supremă importanţă făcând o faţă care nu-ţi vine.”

Dar am și soluția. Aş face genul ăsta de zâmbet taxabil. Dacă ar trebui să dea bani din buzunar, subit individul și-ar lua timp să mediteze dacă îți dorește atât de tare să zâmbești sub presiune sau nu.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: