Despre prețul unui actor

E un grup pe Facebook. Când îl văd, îmi crește inima.

Se numește Actori. Prețul corect.

Acolo, actori de toate vârstele discută onorariile pe care un actor ar trebui să le primească pentru o reclamă, un rol în film sau orice alt job.

Pentru că, în momentul în care faci o reclamă, nu contează doar acea zi de filmare. Sau două. Devii imaginea publică a unui produs, iar aceste drepturi trebuie plătite separat.

E un adevăr trist: majoritatea companiilor din România au în vedere bugete extrem de meschine pentru actori. Asta în cazul în care aleg să folosească actori și nu se mulțumesc cu real people, aka neprofesioniști.

De când fac social media, care îmi oferă un plus de expunere, au curs pretențiile de mocangeală de la mic și mare. Pentru că, dacă ești artist, pe de o parte, și femeie, pe de alta, ești bun comunitar și oricine are dreptul să-ți pretindă orice și să te frece la icre cu orice.

Dacă sugerai celor care îți cereau să faci aia și ailaltă pe gratis că acesta ar trebui să fie un serviciu remunerat, te înjurau, te blocau sau se duceau să împroaște noroi despre tine.

De mai mulți ani, nu mă mai invită nici un scriitor să fac lecturi la lansările lor, deși, vreo trei Gaudeamusuri la rând, plecam de la o lansare și mă duceam la alta. Și, de multe ori, după ce că îi lansai free, scriitorașii te și expediau nu foarte ceremonios de cum se termina festivitatea. Bine, mai mult scriitorașele. Scriitorașii încercau să te și f, bonus.

În secunda când am întrebat care ar fi onorariul modic pentru prezență, s-a făcut brusc liniște. A circulat vorba că sunt o hrăpăreață și nimeni nu mi-a mai cerut o lectură. OK. Mai puțină ingratitudine în viețile noastre e întotdeauna o veste bună.

Pe lângă mocangeli mici și mari, unele de la oameni care chiar își permiteau să plătească un actor și care, dacă tu nu veneai free, ți-o aruncau țâfnos în ochi: Atunci, o s-o chem pe cutărița!!! în ideea, probabil, că tu o să te simți foarte prost că se duce cutărița gratis și nu tu, am tot avut oferte umilitoare.

O zi de filmare la o producție cu buget, 100 de lei pe zi. Nu, nu o producție indie. La indie mă bag pe 100 de lei pe zi, dacă văd talent și viziune. Reclamă la nu știu ce, 400 de lei pe o zi de filmare. Reclamă la nu știu ce altceva, 600 de lei pe zi de filmare.

Ridicol. Mai bine faci afilieri pe blog și câștigi câteva sute de euro pe lună, cum am câștigat eu cu Noom o vreme.

Când un m*ist ca Bendeac mi-a făcut circul ăla de nedescris pentru spotul la videochat, ipocrizia era dublă. Pentru că mizeria umană știa exact ce tristă și nasoală e piața românească pentru actori. Și cum toată lumea trage de tine gratis sau pe nasturi. Când mizeria umană își permite să menționeze faptul că a refuzat el nu știu ce spot la nu știu ce, în condițiile în care, cu statutul lui de vedetă, nimeni nu l-ar deranja cu 400 de lei și 500 de lei pe zi de filmare, greu mi-am oprit un hohot intens de râs care să le dea anteniștilor circul pe care îl intenționaseră de la bun început.

Ghinion.

Există firme care plătesc actori, și există firme care o sug prin batistă. Iar firmele care plătesc actori vor avea actori. În loc să înjuri actorul că acceptă unul din puținele joburi plătite corect de pe piață, întreabă-te: Ce oportunități reale, plătite corect, a oferit firma ta unui actor în acești ani, pentru ca numitul actor să fie în poziția de a refuza oferta corectă a unui studio de camming adult?

Dacă răspunsul e “Nimic”, ia hai marş, jet, sictir şi detenmorţiitei.

Actorii din grup discută fiecare anunţ de casting primit de la o agenţie. Pe câte luni, sau chiar ani, sunt drepturile de imagine. Pentru că, dacă tu te foloseşti de imaginea mea doi ani, e normal să plăteşti mai mult decât dacă te foloseşti trei luni. Pe câte ţări sunt drepturile de difuzare. Dacă e sau nu exclusivitate pe categorie de produs. Dacă da, pe cât timp. Şi, luând toate aceste aspecte în calcul, de multe ori, suma trece de o mie de euro. Uneori chiar de două. AŞA CUM AR TREBUI SĂ FIE.

Nemaivorbind despre practica extrem de enervantă a unor firme de a îndesa câte trei spotuleţe într-o zi de filmare. Şi o şedinţă foto. Mnope. Fiecare dintre ele negociate separat. Se poate da un discount la mai multe spoturi, dar în niciun caz trei la preţul unuia singur.

Şi, după ce stabilesc un preţ comun, actorii din grup contracarează ofertele jenante cu contraoferte.

Poate că nu se renegociază ACEL BUGET. Poate că, pentru acel proiect, o să apară unul rupt de foame care va livra muncă precară pe bani puţini. Dar tendinţa vizibilă în ultimele anunţuri de casting care mi-au fost trimise e de creştere a onorariilor.

Iar asta nu e din bunătatea inimii angajatorilor. Ci taman pentru că grupul Preţul corect începe să aibă impact.

Numai combătând mentalitatea că un artist trebuie să trăiască cu aer, aplauze şi felicitări, vom ajunge să obţinem preţul corect.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: