Dragi prieteni de vârsta a treia

Aş vrea să încep prin a vă spune că vă simpatizez. Chiar alaltăieri am ajutat o tanti în vârstă să-şi aleagă nişte ficăţei de pui – dar să fie proaspeţi, mămică, nu congelaţi – dintr-un frigider din magazinul vecin. Îmi era milă de faptul că se mişca încet şi stângaci, de faptul că punea mâna pe un articol şi dărâma zece, de faptul că avea pensia mică şi insuficientă: “Cât, 11 lei? Îngrozitor de scumpe toate”. După ce s-a văzut cu ficatul în coş, s-a întors cu curu’ către mine şi a dispărut vioi, fără să îngaime măcar un mulţumesc.

Ăăă, a fost o plăcere să vă servesc, Maiestatea – Voastră. Ă?

Ideea asta cu respectul care vi se cuvine şi care nu trebuie recompensat măcar cu un zâmbet sau o vorbă de apreciere e cea care-i face pe oamenii tineri să vă deteste, să vă evite, să nu comunice cu voi, să vă considere o altă specie, arţăgoasă şi autosuficientă.

“Pe vremea mea, noi făceam asta şi altele fără să aşteptăm mulţumiri”.

Nu e vina nimănui că aţi avut parte de o educaţie de sclavi, de furnicuţe supuse. Nu e vina nimănui că aţi acceptat această educaţie, că nu aţi trecut-o nici o secundă prin filtrul îndoielii. Mie de câte ori îmi spune cineva să fac ceva şi nu am în mână o hârtie care să-mi arate că persoana respectivă are dreptul să-mi spună să fac lucrul ăla, întreb natural, firesc: “De ce?” Nu e vina nimănui că voi aţi ales ca vieţile voastre să fie preşuri pentru alţii. Voi aţi ales. Noi nu.

Unul dintre cele mai ridicole raţionamente e acela de sclav: “Dacă eu am ales să ling tălpi, e şi obligaţia ta să lingi tălpi la rându-ţi.”

Mă iertaţi. Fetişurile dumneavoastră, problema dumneavoastră. Eu cel mult ofer tălpi la lins, dacă ţine cineva neapărat şi are o plăcere.

Drept care, iubite persoane de vârsta a treia, vă implor, încetaţi a mai pretinde pe un ton imperativ respect (înţeles ca infinită supunere, necondiţionată ca iubirea adevărată) de la toţi tinerii care vă ies în cale. Legal, nu vă datorează nimic. Iar uman, trebuie să dovediţi că meritaţi acest respect. Nu, nu prin ţipete, urlete şi alte tehnici pe care le toleram greu şi de la propriii părinţi. Printr-o atitudine demnă. Prin generozitate şi un ton cumpătat. Şi nu în ultimul rând, spunând “mulţumesc” atunci când e cazul.

Iar lucrul care garantat nu vă va aduce respect e distribuirea iar şi iar a textelor despre cum tineretul n-are respect. Astea nu fac decât să cimenteze prăpastia dintre generaţii. În mod sigur, nici un tânăr care va citi aşa ceva n-o să zică: Uite, băi, ce bătrân simpatic, ia să mă apuc eu să-l respect. Ci mai degrabă: Opa, încă o otreapă comunistă care are impresia că i se cuvin toate pe bază de riduri şi reţete compensate la medicamente.

Pentru a obţine respect, începeţi prin a arăta înţelegere. Înţelegerea e din familia lexicală a înţelepciunii. Un tânăr căruia-i întorci curul după ce îţi face un serviciu mărunt nu va simţi faţă de tine decât dezgust. Unul pe care-l vezi venind obosit de la muncă şi-i oferi, din bunătatea inimii tale, un ceai, o să înceapă să gândească diferit despre tine.

Înainte de a pretinde respect, întrebaţi-vă: când aţi făcut ultima oară un gest binevoitor faţă de o persoană tânără?

S-ar putea să aveţi şi răspunsul pentru lipsa de respect de care vă plângeţi.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. Last says:

    o mica eroare: “Una dintre cele mai ridicole raţionamente e aceea de sclav”

  2. Dan says:

    E vina ta. Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita.

  3. Kathy Bates says:

    Formularea “un bătrân simpatic” subminează tot raţionamentul.

    Spunem despre un personaj pe care îl întâlnim că “e simpatic” fiindcă vorbeşte frumos, pe înţelesul nostru, e manierat, are spirit şi e amuzant, are energie, e vioi. Când personajul în cauză e mai bătrân, îi spunem “un bătrân simpatic”. Sau: „e amuzant şi cool”. În alte împrejurări, întâlnim o femeie mai matură pe care o considerăm frumoasă, sexy şi atrăgătoare şi spunem despre ea că “e o MILF bună de tot”. O doamnă simpatică şi cool.

    Şi asta ar trebui să ne dea de gândit. Fiindcă acele calităţi pe care generaţia 15-40 de ani le admiră şi laudă nu sunt calităţi ale unui matur. În cazul doamnei frumoase şi sexy, noi nu o privim pe deţinătoarea lor ca pe o femeie adevărată. Mai degrabă ca pe o fată (fată cu înţelesul de “copil / adolescentă”, nu de femeie tânără) supradimensionată. Îi atribuim calităţile pe care le dorim şi le căutăm la o fată de 18 ani şi îi cerem să se comporte imatur. Altfel nu mai e MILF, e “babă acră”.

    Sau, în cazul bătrânului simpatic şi care merită respectat, am vrea să se comporte ca unul de-al nostru, ca un egal. Cum spunea proverbul, “să fie genul cu care mergi la o bere”. Să fie biologic matur, dar la comportament să fie un puşti, un golan. Altfel “e comunist”, “e acru”, “e duşmănos”, “e ticălos”, “n-are haz”.

    E în interesul lor să nu facă niciodată, nici măcar în schimbul unei recompense, un gest binevoitor faţă de o persoană tânără. Înseamnă pierderea poziţiei sociale.

  4. Lorena Lupu says:

    Atunci n-au decat sa se vaiete ca nu-s respectati.

  5. Joker says:

    … Adica, pe masura ce se maturizeaza, oamenii se schimba in rau, precum Peter Pan in Hook?… Si asta se manifesta prin procesul de imbatranire..
    🙂

  6. Dan says:

    Batranetea nu e semn de inteligenta. Un om prost ramane prost toata viata.

  7. Mihai Florea says:

    Nu inteleg de unde vine ideea asta ca experienta de viata iti aduce automat intelepciune si bun simt. Marlani au fost la tinerete, marlani ramani si la batranete. Plus ca odata ce trec de punctul de “I don’t give a f**k” marlania tinde sa se accentueze.

  8. Dan says:

    Va dati seama ce experienta trebuie sa aiba o broasca testoasa…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: