Calendarul Pirelli şi nostalgia shaormei

Ieri am râs cu spume. Începuse scandalul noului calendar Pirelli şi pe Internetul românesc şi ţărănia noastră specifică îşi etala deja colţii în glorie.
Una dintre cucoane dăduse share cu un comentariu supărat, din care citez aproximativ: “Dacă vreau să văd frumuseţi reale, mă uit în oglindă. Înţeleg că acum e dezlegare la shaorma, mă duc să bag în mine!”
Pasămite, pentru 2016, Pirelli, care până atunci obişnuise lumea cu calendare lascive, înfăţişând modele anorexice în poziţii extrem de sexuale şi clişeice, a zis: stop. Şi a făcut un calendar cu femei vii, imperfecte, dar irezistibile, de la comediana Amy Schumer la tenismena Serena Williams şi artista sincretică Yoko Ono.

—-

Trecând de convingerea fermă a cucoanei că ea ar fi o “frumuseţe reală” – adică una cu burţi, celulită şi cearcăne, dar nespus de grăitoare, în pofida tuturor acestor aspecte – am râs copios de partea cu shaorma. Măicuţă, deci tu ai bălit la shaorma toţi anii ăştia. Ai înghiţit litri de salivă proprie. Stomacul a început să-ţi clocotească precum vulcanul (am tastat iniţial vulvanul, hăhă) de câte ori treceai pe lângă shaormeria lui Abdullah. Şi totuşi, tu te-ai ţinut tare. Ai rezistat eroic. Chinuit. Cu noduri. Şi ai suferit, dar ai ţinut în tine.

Pentru că modelele în calendarul Pirelli erau toate slabe ca aşchiile.

Şi acum, că Pirelli pune o plinuţă pe copertă, subit, te simţi trădată în fuga ta de shaorma.

Păi, nu te supăra pe mine, dar ĂHĂHĂHĂHĂHĂĂĂH.

MUAHAHAHAHAHAHAHAHAAAAAH!

Din punctul meu de vedere, există două motive sănătoase la minte pentru care un om renunţă la shaorma şi turbează de poftă ani în şir.

Primul motiv ar fi sănătatea. Mănânc ierburi şi sâmburi pentru că ştiu că astea au bogăţie de vitamine şi antioxidanţi, care mă fac să mă simt fabulos. Aleg un stil de trai care îmi face corpul să se bucure şi să se răsfeţe în pielea lui. Renunţ la maioneză pentru că urăsc să mă simt grea. Urăsc să trag de mine când mă scol din pat. Îmi place să fac ţup şi să ating tavanul.

Al doilea motiv de bun simţ e profesia. Dacă eşti actor sau orice altă profesie care se desfăşoară pe o scenă şi vrei să creezi personaje zvelte, te ţii de sport şi dans şi poziţia călăreţei şi multe alte zbânţuieli care te fac să nu fii ridicolă în personaje zvelte.

În rest, fiecare are dreptul să se lăfăie pe câte kilograme consideră că i se potrivesc. Ai o singură viaţă, un calendar Pirelli care iese o dată pe an şi o imensă dragoste de shaorma. Ce e mai important pentru tine? Să trăieşti fericit, râgâind a satisfacţie, sau într-o eternă frustrare, dar privind cu încântare spre Pirelli?

—-

Pe scurt, prea multă lume vrea să fie aşchilopat de slabă din motivele greşite. Desigur, lăbarii nefutuţi de pe internet o să comenteze la orice poză a unei domnişoare cât de cât mişto “ce grasă eşti, fă”, strict pentru că speră să-i alimenteze nesiguranţa. Din furie pentru că e prea mişto şi-s şomeri şi n-au cu ce s-o scoată în oraş.
Dar comentariul unui bărbat, sub această poză sharuită cu curaj pe Facebook de comediana Amy Schumer, pe care kilogramele în plus n-o fac să fie mai puţin hazlie şi nici mai puţin sexy, un bărbat pe bune, cu o relaţie vie, funcţională, e mai mult decât grăitor: “Mulţumesc, Amy. De când mă chinui să-mi conving nevasta că asta e frumuseţea.”

—-

Da, frate, un bărbat care vă iubeşte vă va iubi oricum. Vă va iubi infam de grase, vă va iubi transparent de slabe, vă va iubi blonde, brunete sau chele, vă va iubi vesele sau ciufute, vă va iubi când îi faceţi sarmale şi când îi comandaţi pizza de pe net. De aia îl doare în pulă pe om că ţi-ai făcut ceva la păr. El iubeşte ideea generală de tu. Detaliile sunt irelevante.

Când un iubit vă va face comentarii acide de genul: Ai pus un kil, parcă nu-mi mai placi, e semn că nu vă (mai) iubeşte foarte tare. Poţi alege să renunţi la kil, dar va apărea altceva. Că parcă ai ţâţele inegale. Că parcă ai ochii inegali. Că parcă ai labiile inegale. Că iară n-ai şapcă. Ăsta e un tip care, scuzaţi-mi francheţea, s-a săturat de păsărica voastră ca de mere acre şi găseşte pretexte.

Noi, femeile, punem condiţii pentru că aşa e natura noastră de contestatare. Bărbaţii care iubesc nu pun condiţii. Pentru ei e suficient să fii.
Mai mult, nu i-au plăcut grasele până la tine? Tu o să-l faci să vrea să fută grase. Nu i-au plăcut blondele până la tine? Tu îl faci să descopere frumuseţea de tip nemţesc. Nu i-au plăcut proastele până la tine? O să-l faci să fie obsedat de modul în care nu pricepi nici cea mai evidentă glumă şi de cum confunzi cuvinte între ele şi, la naiba, le nimereşti mereu pe cele greşite.

—-

Acestea fiind spuse, da, frate, a venit vremea femeilor reale. Frumuseţea încetează să fie doar o lampă sexy; frumuseţea începe să devină expresie.

Eu zic să desfacem o şampanie.