Obsesia slăbitului

Ieri, citeam un articol care relata cum un tânăr de 16 ani a ajuns la urgenţe în stare foarte gravă. Motivul? Era un adolescent al anilor 2020, hrănit cu fast food, chips şi bomboane, şi trecuse binişor de suta de kilograme. Dar, în urma hărţuirii necruţătoare a colegilor, a găsit pe net nişte pastile miraculoase de slăbit şi a dat jos 54 de kilograme.

La vârsta aceea, dacă nu eşti genul de copil geniu precoce al bucătăriei, ca ăia care se duc la Chefi la cuţite să gătească beef Wellington, nu prea controlezi ce îţi pun părinţii în faţă. Eu personal am coborât sub maiestuoasa greutate de 70 de kilograme abia după ce am ajuns la Bucureşti şi am învăţat să mănânc legume, pentru că în Ardeal, totul e cu cartofi, tăiţei şi pâine, şi nu rareori toate trei la un loc, şi mâncarea nu e mâncare fără rântaş, o concocţie nesfântă cu făină şi ulei prăjite, pe care aş interzice-o prin lege, nu doar pentru câţi colăcei îţi depune în jurul taliei, ci şi pentru darul de a-ţi face toate analizele praf. “Da, Lorena, dar aşa e mâncarea cremoasă”. Prefer mâncarea necremoasă, dar care nu te bagă în mormânt de la 14 ani.

Revenind: dacă un copil sub 18 ani are peste suta de kilograme, de obicei e vina familiei care îi pune în faţă cea mai infectă dietă, şi nu ar trebui hărţuit el, ci protecţia copilului să se autosesizeze şi să adreseze un chestionar bine intenţionat părinţilor. Dar cum naţiunea asta are un har de a mugi iraţional şi de a ataca verbal exact persoana care nu are nici o vină, copilul a luat bullying urât la şcoală. Ca noi toţi cei graşi la vremea noastră. Noi însă nu ştiam de pastile de slăbit minune, şi ce bine era. OK, nişte abuz în plus care, pentru că eram mici şi proşti, ne-a îngropat stima de sine până mult după 20 de ani, dar măcar nu am ajuns la urgenţe, pe buza stopului cardiac.

Amuzant cum toţi gherţoii detestabili şi hateri care latră a prost la persoane cu kilograme în plus au ipocrizia dezgustătoare de a pretinde că “vai, ne preocupă sănătatea”. Unii te latră cu furie şi ură proletară inclusiv dacă porţi M la haine, greutatea normală pentru un adult, pentru că în mintea lor, femeia trebuie să fie obligatoriu S şi XS. Şi în măsura în care şi-ar alege strict nevasta pe acest criteriu – ceea ce e total dreptul lor – şi nu ar abuza verbal femei care nu sunt interesate de ei şi care nu au de ce să se conformeze imbecilităţilor lor – ar fi o treabă.

Dar când înjuri şi insulţi o femeie cu dimensiuni M – perfect sănătoasă, de greutatea ideală şi indicele de masă corporală ca-n manual – că de ce e grasă, nu mai poţi să guiţi despre sănătate. Buhnici şi-a primit pe drept cuvânt amenda aia, şi trebuia una triplă.

Un copil a slăbit 54 de kilograme, şi numai sănătos nu era. Dimpotrivă. L-au dus întâi la spitalul local, apoi l-au transferat la Iaşi, că spitalul local nu făcea faţă, şi se încearcă menţinerea lui în viaţă.

Pentru că a cedat presiunii gunoaielor jegoase puse pe lătrat şi şi-a supus corpul acelui tip de privaţiuni.

Eu am în prezent o ofertă bine plătită de publicitate pentru nişte pastile de slăbit. Dar ezit să îi dau curs, taman pentru că nu vreau să trimit lume la spital. Am colaborat cu noom în trecut, tocmai pentru că noom se bazează pe slăbire în ritm lent, alimentaţie după principii corecte, care să nu-ţi priveze organismul de nutrienţi, şi are în primul rând în minte sănătatea şi energia organismului.

Adică modul ideal de a slăbi.

Pastilele de slăbit sunt de două tipuri: cele care nu au absolut nici un efect sub soare. Şi cele care într-adevăr au efect, dar îţi dau nişte stări de rău şi de greaţă, de mergi ca beţivul ţinându-te de pereţi pe stradă. Primele sunt bani aruncaţi pe geam; ultimele sunt boală pe banii tăi.

Nu mai grohăiţi că lătratul vostru toxic legat de persoanele cu probleme de greutate este despre sănătate. Nu e. E despre răutate, prostie şi libidinoşenie. Indiferent de greutate, orice om merită un tratament politicos şi civilizat.

Iar voi, oamenii care decideţi că vreţi să pierdeţi kilograme, nu o faceţi de gura proştilor. Cine vă vede doar ca pe suma unui număr de kilograme, şi nu ca pe un om, cu gânduri, idei şi sentimente, nu merită timpul vostru. Faceţi-o dacă vreţi să dansaţi rumba ca nişte campioni, faceţi-o dacă vreţi să vă mişcaţi mai uşor sau să duceţi un stil de viaţă mai activ, faceţi-o doar dacă vreţi, şi faceţi-o lent, cu grijă pentru orgasnismul vostru.

Jigodiile care l-au abuzat verbal pe tânărul de 16 ani nu sunt lângă el pe patul de spital. Nu primesc ei perfuziile. Nu suferă ei toate consecinţele otrăvirii organismului cu toate substanţele chimice riscante din acea pastilă de slăbit.

Iar răspunsul la bullying e unul singur. Un tandru şi călduros “dar mai dă-te în morţii mă-tii, că nu te-a întrebat nimeni nimic”.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

13 Responses

  1. Teo says:

    Si eu am avut o perioada la 16 ani cand luam pastile de slabit, erau chinezesti (sau, ma rog, scria in chineza pe ele) si am facut cadere de calciu. Tot din cauza ghertoilor si a rautatii am vrut sa slabesc. Colac peste pupaza, taica-miu facea misto de mine acasa pentru ca “nu se uita baietii la mine” din cauza faptului ca eram (si inca sunt) grasa, iar mama imi trantea farfurii gigantice cu sarmale inmuiate in untura si mamaliga. Cand am plecat la facultate, m-am decis sa adopt dieta vegetariana (din motive de etica) si slabisem binisor 20 de kilograme. Nu a durat mult, insa; cand am venit acasa de sarbatori, desi am spus ca nu mai mananc carne, raspunsul unanim a fost sa “ma duc la pascut in parc”.

    Am invatat sa ma accept pentru simplul fapt ca nu vreau sa-mi neg placeri in viata sau sa dezvolt o tulburare de alimentatie, dar incerc sa ma mentin sanatoasa. Altii fac operatii pentru reducerea stomacului ca sa slabeasca, lucru la care nu vreau sa ajung, dar inteleg motivele si respect aceasta decizie.

  2. Mihaela says:

    Bai e incredibil cum la 16 ani esti suficient de mare sa decizi ce sex ai dar nu suficient de mare sa decizi ce mananci. :)))

    Pe bune e vina parintilor lui ca are 100 kg? Daca ii inchideau frigiderul probabil il abuzau si asupreau.

    Ca idee nu sunt abuzati doar grasii, sunt abuzati si scunzii si aia inalti si slabi si cu ochelari si cu aparat si saraci si cu orice.

    Singurii care nu sunt abuzati sunt aia care abuzeaza, ca li se stie de frica.

    • Andreea H says:

      Pai da Mihaela, iar pentru asta e nevoie de oameni implicati, dedicati si prezenti care sa reacționeze instant si ferm la astfel de rautati din partea celorlalți. Prin oameni, ma refer la părinți, profesori, societatea in sine. Pana cand o sa mai fie tolerati cei “puternici” adica cei care abuzeaza si sunt agresivi?! Ar trebui sa ne preocupe aceasta problema a lipsei de empatie si respect fata de ceilalti si fata de oameni, fata de mediu. Ar trebui sa se predea de la grădiniță pana la cele mai mari companii, ca e ok ca suntem diferiți si ca sub nicio forma nu ne putem manifesta barbar in societate. La 16 ani esti vai de capul tau si fizic si psihic, nu stii ce e cu tine pe lume, ai mintea ff tulbure si doar un echilibru fragil te tine pe linia de plutire. Iar in spatele unor obiceiuri alimentare proaste se pot ascunde multe traume. E al naibii de greu sa fii părinte, iar eu uneori nu i pot impune nici copilului meu de 2 ani ce sa mănânce, dar incerc sa fiu eu mai buna ca sa poata fi si el. Si in afara de frigider, părinții lui oare nu au observat tristețea lui, dezolarea, oare insingurarea? Sau faptul ca nu avea incredere in sine? Sau ca slabise peste noapte? Nu vreau sa ii judec pe ei, e crunt ce traiesc acum cu totii. Ar trebui sa devina problema noastra, a tuturor si impreuna sa crestem oameni buni si empatici.

      • Lorena Lupu says:

        Merci, Andreea. Vita asta habar nu are cum e să fii copil într-o familie care nu-ţi dă bani nici de o gumă de mestecat.

    • Lorena Lupu says:

      după ce că eşti proastă de zgudui mai şi semnalizezi.
      să decizi ce sex ai nu costă nimic, dacă nu te apuci de hormoni, şi în multe ţări, hormonii sunt compensaţi de stat.
      dar mâncarea, mai ales cea bio şi healthy, costă BANI. Şi sunt părinţi care nu au bani. Şi sunt părinţi care nu dau bani.
      Din ce să aibă un copil de 16 ani bani de broccoli şi de arugula? Poate că tu sugeai pula pe centură la 16 ani şi aveai şi buget de hrană sănătoasă, dar mulţi nu aveam acest tip de venituri. Şi mâncam ce ni se punea în faţă. Găină ce eşti.

    • Morbo says:

      Pai nu, ca si legal e abuz daca indopi copilul, asa ca legea e de partea celor care impun moderatia la mancare

  3. Ana says:

    Mihaela, ce usor vorbesti. daca ar fi asa simplu de slabit si de eliminat dependenta de miscare, am fi toti supli. ca sa fac o paralela, tu ai la dispozitie atatea informatii despre psihologie si nutritie, si tot ignoranta esti. nu stiu din ce motive, dar probabil e mai dificil sa intelegi, mai bine arunci niste vorbe imbecile.

  4. Morbo says:

    “Natiunea asta”? Nu cred ca e vreo tara unde sa nu se faca misto la scoala de copii grasi. Astia-s majoritatea copiilor. Sau indeajuns de frecvent.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading