Mâncarea lui 2021 vine la oală

Conceptul nu e nou. A fost popularizat în București de mai mulți ani de site-ul preferat al carieriștilor certați cu bucătăria, Oala cu bunătăți

Și chiar sună sexy. Livrare “la oală”. Termenul ăsta, “oală”, devine mai mult decât un recipient din bucătărie. Parcă o vezi pe mamaie într-o zi de duminică, în bucătărie, tăind pătrunjelul înmiresmat pentru o oală imensă de ciorbă colorată şi apetisantă, că vine familionul la prânz.

Evident că produsele alese nu vin în oale fizice, ci în nişte recipiente de plastic, de unică folosinţă, dar termenul “oală”, în sine, te face să-ţi plouă în gură.

Avantajul restaurantului: preparatul culinar în cantitate mare înseamnă mai puţine ingrediente risipite, eficientizarea resurselor şi, prin urmare, un preţ mai bun pentru toată lumea.

Mâncarea în restaurante a la carte nu e scumpă doar pentru că trebuie acoperite chiria şi salariile. Mai trebuie acoperit şi costul materiei prime neutilizate şi expirate, pentru că, tehnic, tu trebuie să ai tot ce promiţi în meniu, dar multe produse nu vor fi comandate de nimeni într-o zi dată.

În schimb, un concept ca Oala cu bunătăţi, unde tu plasezi comanda în ziua x să îţi vină acasă în ziua x plus 1, aburindă şi plină de vino încoace, dă un workflow mai relaxat şi o eficienţă a aprovizionării. Seara centralizezi comenzile, vezi de ce ai nevoie pentru livrările de a doua zi, comanzi strictul necesar, zero pagubă.

Avantajul consumatorului: e resimţit în special de familişti cu venituri mici şi medii. Doi adulţi şi unul, doi, poate chiar trei copii. E imposibil financiar să îţi permiţi comandă la restaurant zi de zi, pentru acest număr de persoane, la preţuri a la carte, mai ales cum au fost ele majorate în pandemie pentru a onora şi comisionul piperat al livratorului. În schimb, livrarea la oală e versiunea mult mai ieftină, care împacă şi capra, şi varza: ai scăpat de tăiatul cepei, dar ai satisfacţia de a pune ciorba cu polonicul în farfuriile alor tăi, ca şi când.

Dar şi oamenii singuri pot profita de ofertele la oală, cu condiţia să nu fie scroafe nesimţite ca mine. Eu dacă îmi comand ghiveci de legume sau pui cu legume la oală, inventez un pretext din trei în trei minute să mai dau o tură pe la frigider. Cantitatea mai mare nu se traduce în porţionare justă, ci în ghiftuire porcească. Dar să presupunem că tu nu eşti eu, şi că ştii să pui stop după o porţie de, să zicem, 350 de grame. Ba chiar unii nutriţionişti recomandă preporţionarea în caserole, să îţi gestionezi corect volumul îngurgitat.

Cu ajutorul preporţionării în caserole, ai mâncare gătită, ca la mama acasă, pe mai multe zile.

Mkay.

Înainte de pandemie, cam ăsta era principiul care a dat popularitate livrării la oală.

Apoi, a venit coviduţ şi a închis restaurantele. Ce să facem, ce să facem? La câte impozite lunare plăteşte orice formă de agent economic în România, trebuie să produci lunar o droaie de bani doar pentru a nu ajunge să te salte ANAF de acasă.

Şi multe, multe restaurante au luat în braţe livrarea la oală. Unde până acum, site-urile lor aveau secţiunile A la carte şi Meniuri catering, o formă oarecare de oală mijeşte sfios peste tot. Cu preţ prietenos şi feluri de mâncare extrem de apropiate de repertoriul bunică-tii.

Şi aici văd un alt avantaj al delivery-ului la oală. Mai puţin fast food, mai multe opţiuni sănătoase. Mai puţini burgeri, mai multe supe şi ciorbe. Mai puţini cartofi prăjiţi, mai multă tocăniţă de cartofi. Mai puţine sandvişuri, mai multe legume.

În 2021, oala e prietena noastră, a tuturor.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading