Noapte albă la urgențe

Ieri seara, după un acces de tuse extrem de violent, am simțit că mă sufoc. Pur și simplu, nu reușeam să respir. Am folosit toți inhalatorii și toate medicamentele pe care le aveam acasă, dar, în continuare, nu aveam aer.

E extrem de dramatic. E senzația că mori în secunda următoare.

După cum mi-a confirmat medicul de la urgențe, de la Spitalul Pantelimon din apropiere, nu e doar senzația. Dacă nu sunam la 112, chiar puteam muri. Există pacienți astmatici care fac stop cardiorespirator în lupta pentru o gură de aer.

Și în clipa aceea am înțeles ce păcat lamentabil și expozeu de prostie am făcut scriind textele acelea de tip Da’ de ceee îmi ia statul atâta bănet pe an contribuție pentru asigurarea medicalăăăăă, când eu nu am niciodatăăă nevoieee.

Faptul că nu am avut niciodată nevoie până acum a fost doar un privilegiu de care nu am fost conștientă. Mulți oameni nu sunt conștienți de privilegiile lor și nu au compasiunea necesară să le compare cu situația disperată a altora.

Am pierdut o oră căutând o gazdă temporară pentru pisică, dar nimeni nu răspundea. Noaptea la două. Nici nu îi acuz. Din păcate, bolile nu respectă office hours.

Am făcut asta pentru că, realmente, să ai astm în plină pandemie e mai crâncen decât să ai boala în sine. Dacă ai boala, ești luat, tratat și, hopefully, pus pe picioare. Dacă ai astm, nici măcar nu ai covid, dar ai simptomele: accese de tuse violentă, valuri de muci, răgușeală, respirație îngreunată. Se uită la tine lumea în metrou și în supermarket ca la un zombi căruia i-a venit ideea să iasă din mormânt și să facă o plimbare pe bulevard. Și în tot acest tip, nu faci decât să cauți să convingi poporul că tu nu contaminezi pe nimeni cu nimic, că astmul nu e infecțios, și că tot ce vrei e să poți respira.

Mi-era așadar o teamă de moarte – pun intended – că dacă ajung la urgențe horcăind, ăia o să mă bage direct la covid și prietenii, 14 zile carantină la cuca măcăii, și îl găsesc pe motănel mort în propriile fecale sau ceva. De aceea am și dat strigare pe Facebook.

Dar, cum toate comentariile erau like OMG, ke rău îmi pare, sănătateeee, și nimeni nu părea să proceseze urgența noțiunii de MĂ SUFOC!! ACUM!!! Luați careva mâța că altfel poate că următoarea gură de aer nu mai intră – am sunat la 112 și mi-am zis: Dragă motănel, sper pentru binele tău să mă creadă ăștia că am astm. În rest, nu ajută nimănui să murim amândoi.

De cum am ajuns în ambulanță – Smurd a fost impecabil, mi-au ascultat atent simptomele, m-au pus prompt la o mască cu oxigen și m-au dus la spital – mi-a scris un cititor că stă la Dristor, are mașină și ia el pisica. Iubește animalele și poate avea grijă de ea. Too late for this.

La spitalul Pantelimon, mi s-a dovedit că temerile mele fuseseră nejustificate. M-au crezut că am astm, m-au tratat cu opt medicamente diferite, de la antiinflamatori la antialergeni, inhalabili sau perfuzabili, și în câteva ore mi-au redat abilitatea de a respira.

Chit că nu mă dusesem ca influenker. Cine mă știe în viața privată, știe că sunt o prezență mai degrabă discretă, nu mă dau mare, nu fac paradă de mine și m-am prezentat doar ca pacientul obișnuit Lupu Lorena. Dar așa cum mă tratau pe mine, cu omenie, compasiune și profesionalism, așa l-au tratat și pe bătrânul homeless din patul alăturat, a cărui principală problemă s-a vădit a fi faptul că nu mâncase de nici el nu știa când. De cum i-au dat o farfurie cu friptură și cartofi, omul a adormit liniștit și n-a mai avut nici o treabă.

Cred că cea mai gravă boală a mileniului, mai gravă decât covid, e nepăsarea profundă față de aproapele nostru. Și cel mai eficient medicament e uneori un blid cu mâncare și o vorbă bună.

În acest punct al meditației, m-a tăiat un pipi. E fun să mergi să faci pipi cu un flacon de perfuzie într-o mână. E fun să te speli pe mâini după aceea cu flaconul de perfuzie agățat de un nasture. Aș face un sketch comic cu asta.

OK. So. M-au tratat excepțional. Mi-au făcut EKG, analize de sânge și radiografie la plămâni, chit că nu le cerusem asta. Voiau să excludă riscul de pneumotorax, adică o leziune a plămânilor pe care o poți face când ai accese de tuse cum am avut eu.

Și pe la ora 5 jumătate, m-au externat respirând ok, și pe nas, și pe gură. Băiatul care se oferise să ia pisica s-a oferit să mă ducă acasă. ceea ce am acceptat. Mulțumesc, Mihai Barză.

Între timp, au început să mă sune și să-mi scrie prieteni, cunoscuți și străini pe Facebook că sunt gata să aibă grijă de pisică. Se făcuse dimineață și oamenii buni s-au trezit. Mi-au trimis mulți oameni urări de sănătate, iar acum, că nu mă sufoc, chiar poți aprecia gândul bun.

Când nu ai aer, și cineva îți dă comentariul “multă sănătate”, e ca şi cum te ia la mişto fără să ştie. Când ţi-a revenit aerul, deja eşti în poziţia să primeşti cu bine urarea.

OK.

Ce vreau să scriu altor astmatici. Dacă vă sufocaţi, lăsaţi prejudecăţile legate de sistemul medical românesc şi leacurile băbeşti şi SUNAŢI LA URGENŢE.

E important.

Chiar poţi muri sufocat, dacă nu acţionezi. Mori ca prostul degeaba pentru că propriul tău sistem respirator e în război cu sine însuşi. Cea mai anticlimactică moarte.

Medicii de la urgenţe ştiu ce să vă facă. Au mai văzut oameni ca voi, cu miile, şi ceea ce ţie, în momentul crizei, ţi se pare o situaţie disperată şi fără ieşire, pentru ei e o situaţie comună. Se rezolvă.

O noapte albă la urgenţe e preferabilă unei eternităţi la cimitir.

Aveam programată puzderie de treburi pentru azi. Aş fi început la 9 dimineaţa şi aş fi terminat seara târziu. Acum e 14 şi jumătate, am dormit cu intermitenţe până acum – după perfuzie, cam faci pipi din oră în oră, n-am făcut absolut nimic.

Stau în pat, cu o cană de cafea cu miere şi lămâie în mână, şi mă bucur de miracolul de a respira.

Înveţi să-l preţuieşti cum se cuvine după o noapte ca asta.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. F says:

    Take care!

  2. visina says:

    Multumesc ca ai scris acest articol. Am vazut si eu dimineata mesajul tau de pe facebook si mi s-a parut ingrozitor sa nu am nici eu ce face si sa vad cum desi nu iti era bine de mai multa vreme primeai o groaza de comentarii inutile. Ma bucur din tot sufletul ca esti bine.

  3. cos says:

    Iarna trecuta am avut si eu ceva probleme de respiratie, desi nu am fost pana atunci astmatic. Poluarea si alergenii mi-au facut probleme pt. prima oara la 38 de ani. Iti recomand sa-ti iei un filtru de aer pt casa, cel mai ieftin si OK ca performante este Xiaomi Mi 2H. Versiunile cu `H` in coada sunt pentru Europa si au filtrul gri ceva mai bun. Pretul e ~400 RON la Vexio si eu l-am lasat deschis toata vara cu rezultate decente. Nu ai nevoie de versiunile mai scumpe, e acelasi filtru in toate si puterea maxima este oricum foarte mare si nu-l vei folosi la maxim. Cand il pui prima oara in functiune lasa-l sa mearga 24-48h intr-o camera in care nu stai (se elimina solventii care exista in toate masele plastice si care pot da si ei alergii)

    Poti verifica pe siteul asta:

    https://air-quality.com/place/romania/bucure%C8%99ti/cfb51a70?lang=en&standard=aqi_us

    – calitatea aerului, ai pe langa particulele PM 2.5 ai si tab de `pollens` – acum e cantitate mare de polen de arin in aer.

    Daca crizele sunt de la alergeni, poti incerca `Xyzal` (la mine e singurul care a avut si efect si nu mi-a dat nici stari de somnolenta), iar daca vrei ceva din plante `Alergin` de la PRO Natura – il gasesti la farmacia Tei.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: