Nu-mi inhiba generozitatea

De câte ori încerci să-mi impui să fac ceva,
Mă obligi să inventez refuzuri
Şi mă faci să avortez spontan
Embrionul bunăvoinţei pe care aş putea-o avea
Într-un univers paralel
În care tu nu ai încerca să-mi impui nimic.

De câte ori mă presezi
Mă obligi să iau toporul
Şi să sparg în fărâme
Atât presiunea ta
Cât şi orice bună intenţie legată de tine.

De câte ori ceri
Mă obligi să mă sustrag
Şi în lupta de a te evita
Omori orice urmă de dărnicie din mine.

De câte ori mă smuceşti să storci milă şi atenţie din mine
De parcă aş fi un uger uriaş
De care tragi tu, să mulgi strict ce te interesează
Îmi usuci izvoarele oricărui sentiment.

Într-un univers paralel
Aş fi fost, poate, un om bun.
Dar cu tine în coastă
Nu pot fi decât un om cu un topor
Şi te urăsc pentru asta.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. ion says:

    Arta! nu mai am cuvinte

  2. Gabriel says:

    Big like :))

  3. valentin says:

    Spor la tăiat. Ura nu-i tot o formă de iubire?

  4. manondiaz says:

    Ups. Cineva a calcat in strachini, dar rau de tot. Nu mai e rost de busuioace. Dar, pliz, pliz, asteapta sa treaca Luna plina, macar sa nu reeditezi Kill Bill.

  5. Iosif Stalin says:

    Este mai degraba proza. Lorena uraste, asta este.

  6. vanessa says:

    Altisto!

    Alta pula.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: