Exemplul Komartin

Iubesc scriitorii. Îi iubesc enorm pe cei care au talent şi sufăr îngrozitor pentru lipsa lor de promovare în societatea noastră. Îmi pare rău că foarte puţine edituri bagă în seamă debutanţi şi, chiar dacă-i bagă, uită complet să-i promoveze. Şi chiar dacă ar vrea să-i promoveze, să-i trimită la ziare, radiouri şi televiziuni, cele mai multe, deschise să promoveze un manelar de mâna a opta sau conflictul dintre două prostituate mascate, vor ignora cu seninătate un scriitor tânăr.

Iubesc scriitorii, dar mă şi umplu de draci. Grav de tot. Pentru că, în puţinele ocazii de promovare publică pe care le au, se prezintă absolut lamentabil.

Ai ocazia să susţii o lectură publică undeva? Păi alege, în pana mea, câteva fragmente digerabile şi uşor de înţeles în pana mea, fără nevoia unor lungi explicaţii în pana mea, şi citeşte în aşa fel în pana mea, încât să ai în minte ideea că vrei ca ascultătorii să înţeleagă în pana mea şi, eventual, să le şi placă. În pana mea!

Nu citi cu mămăligi în gură, nu citi cu fundu’ la ascultător, nu citi monoton, nu citi de parcă ai citi “pentru riscuri suplimentare, consultaţi medicul sau farmacistul” şi nu te teme să laşi pauze de suspans, să accentuezi ce e de accentuat şi să te joci puţin cu vorbele.

Ia un gât de vodcă, dacă te temi că astea nu-ţi ies.

“Da, Lorena, dar eu nu sunt actor ca tine”

Nici eu nu sunt spadasină. Dar dacă, vreodată, într-o piesă, cineva îmi va da o suită de mişcări cu sabia, o voi exersa ca la final, să pară că m-a născut mama cu sabia-n fund. E VORBA DE CONŞTIINŢA IEŞIRII LA PUBLIC.

Şi, da, există scriitori urmăribili când se citesc, chiar dacă nu-s actori.

Dau un singur exemplu: Claudiu Komartin.

Toată lumea care îl cunoaşte ştie că Claudiu Komartin e frumos. E frumos de ar putea relaxat să urce pe o scenă, să citească mersul trenurilor sau cotele apelor Dunării, şi tu tot te-ai uita, cu ochi galeşi de mioriţă cu lână plăviţă pentru că, pur şi simplu, e foarte frumos.

Născut într-o ţară mai educată, Komartin ar fi fost un sex simbol la modul ăsta, ar fi făcut revistele pictoriale cu el semidezbrăcat, ar fi făcut reclamă la diverse, ar fi vândut cărţi cu zecile de mii de exemplare şi i-ar fi aruncat femeile sutiene pe scenă. Pentru că e frumos la modul ăla Morrison-ish.

Sursă foto: Meniu a la carte

Dar ce e de apreciat e că, pe lângă faptul că e frumos, Komartin îşi citeşte textele în aşa fel, încât le poţi urmări şi poţi înţelege despre ce pana mea vorbeşte, în pana mea. Şi eu îl văd pe Komartin făcând spectacol de lectură complet, de unul singur sau în mai mulţi, cu precizarea că ar fi mişto ca ăia mai mulţi să fie coerenţi şi articulaţi ca el. Sau, cel puţin, frumoşi ca el.

Ceea ce încerc să zic: frate, un pic de responsabilitate. Nu scoateţi vaca în târg s-o faceţi de râs, ca Ion din banc.