Împărăția părului tău

Vasile era un om simplu. Tot ce-și dorea de la viață avea deja: o viață liniștită într-o garsonieră, în compania blândă și alintătoare a patrupedului său preferat. Un blănos catifelat al cărui tors dezlega farmece, vindeca blesteme și anula banuri pe Facebook. Mă rog, ultima parte e doar ficțiune, pentru că nu există condamnare mai definitivă și mai irevocabilă decât banul pe Facebook, dar ce nu facem noi de dragul unei metafore reușite.

Apoi, a dat prima caniculă a anotimpului.

Vasile ajunse acasă după o zi lungă de muncă. Deschise ușa și păși pe mocheta groasă, neagră.

“Dar stai”, percută creierul lui, “eu nu aveam covor pe jos”.

Ei, acum ai. Şi o să tot ai cât durează sezonul de năpârlire primăvară – vară 2019.

Vasile nu apucă să se mire prea lung, că apăru şi bestia căţărătoare. Care se urcă prompt până în braţele lui Vasile, începu să-şi frece întreaga existenţă de faţa lui, şi să zbârnâie ca o râşniţă de cafea comunistă.

După un astfel de episod de iubire între specii, Vasile simţi că nu poate respira. Că are dop de păr în nas. Se uită în oglindă şi sări în sus speriat.

De nicăieri, îi răsărise o barbă de călugăr ortodox. Care i se întindea responsabil pe toată lungimea pieptului, ca orice barbă ortodoxă care se respectă.

Vasile îşi luă buretele de baie, îl umezi, şi îşi îndepărtă de pe faţă un pumn întreg de păr, în timp de fiara se lingea conştiincios.

“Ooo, nu face asta. Pfff, prea târziu. Anticipez sunet specific de vomitat în 3, 2, 1… pfchhh.”

Eternul ghem de păr. Care în restul anului era aşa, o dată la câteva zile, dar în perioada primei canicule era ca sexul în luna de miere: cât mai des şi cât mai fioros.

Vasile luă o cană, extrase din ea fire de păr rebele pe care un vânticel şăgalnic le adusese până sus pe masa din bucătărie, o clăti temeinic, îşi făcu o cafea şi se apucă să dea cu aspiratorul.

Deşi ştia că o face doar ca să bifeze activitate. În exact jumătate de oră, covorul de păr negru va fi exact unde fusese şi anume: pe tot parchetul, mese, scaune, dulapuri. Şi desigur, în anusul lui Vasile.

În schimb, dacă n-ar fi făcut-o, nivelul părului ar fi crescut treptat la Vasile în garsonieră şi ar fi sufocat orice formă de viaţă şi operă.

După ce termină de adunat grosul, Vasile se uită enigmatic la bestia care profita de podeaua goală să se frece cu labele-n sus şi să lase al doilea strat de păr.

-Fă, animalo. Vreau să ştiu şi eu ceva, aşa pentru cultura mea generoasă. Exişti şi un tu, pe acolo, pe undeva, sub toate straturile astea interminabile de blană?

-Prrrr, răspunse extrem de relaxată creatura.

-Data viitoare adopt un sfinx, conchise resemnat Vasile.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.