La poștă

Ieri, mă duc la un oficiu poștal din București. Un singur ghișeu deschis, coadă de bătrânei veniți după pensii. Pașnici, împăcați cu soarta, după o viață de stat la cozi. Întreb:

-Nu vă supărați și iertați nesimțirea, se poate deschide un al doilea ghișeu, să nu ne uite Dumnezeu aici?

-Nu! se zborșește o tanti care completa de zor catastife. Zici că o întrebasem dacă acceptă să facă amor și pe bonuri de masă.

Ok. Aveam de ridicat un colet. Unii încă n-au aflat de existența curierului, în 2019.

Bine, acum mănânc cacao cu lapte; încurajez să mi se trimită stuff la poștă, pentru că de câte ori are un curier să-mi aducă ceva, de obicei eu sunt la dracu în praznic, în colțul opus al orașului, și dacă sun firma de curierat și stabilim o oră a doua zi, nici de-al naibii livrarea nu vine la ora aia. Cum mi-a explicat un curier o dată: Eu fac orașul roată, dragă, nu-s dus – întors, că nu-s bilet de avion.

Dar divaghez. Deci, eram eu la oficiul poștal și așteptam ca proasta la coadă, numărându-mi punctele mici și roșii care ar fi fost perișori, dacă eu eram feminizdă de social media.

Când, deodată, tanti care urmează la rând zice:

-Aș vrea să trimit un colet la adre…

-N-avem formular de colet.

-Cum adică n-aveți formular de colet? Pe 17 decembrie?

-Ni s-au terminat.

-Păi, dar eu vreau să trimit colet!

Și se isterizează tipul de la ghișeu.

-N-ați înțeles că nu putem?? Doar v-am spus! se zborșește el.

Zici că eram eu, ușuind un Mr. Laba-laba în mesaje private.

-Cum să nu puteți, nu sunteți poștă?

-N-avem formular, v-am zis foarte clar!

-Și ceva, nu știu, pe calculator nu se poate? insistă femeia.

-Nu, doamnă. Nu avem și nu avem. Mergeți la oficiul poștal x!

-Sigur, acum mă puneți și să mă plimb.

-Luați autobuzul, două stații. Următorul.

-Dar, domnule, nu aveți cum să nu mă serviți. Vreau să vorbesc cu diriginta.

Și doamna cu catastife, pe un ton mai puțin țâfnos:

-Eu sunt. Doamnă, ni s-a terminat formularele. Veniți mâine și cerem. Rezolvăm. Acum nu avem cum să ne dăm peste cap să ne facem formular pentru dumneavoastră.

-Sigur nu mă plimb degeaba și mâine.

-Sigur. Mâine o să fie.

Se deschide ușa și intră o altă doamnă, cu o cutie imensă în brațe.

-Ați venit degeaba, n-au formulare, doamnă.

-Ba eu am adus formular, zâmbește noua venită.

Acum, am o întrebare pentru onorații cititori: de unde fac rost de un certificat de deces în alb, în caz că mor mâine și n-au ăia formular? Să nu se dea ăia peste cap să se facă certificate de deces pentru mine.

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Laura says:

    Atâta vreme cat lumea folosește serviciile postei, posta o sa existe. Nici o subvenție acordată pe pile nu o sa justifice existența unei societati in faliment.
    Pentru companiile de curierat exista si alte opțiuni: lăsat coletul la vecina, la magazinul de la parter, dar si ridicat coletul de la sediul lor. Nici unui curier nu ii convine sa se întoarcă a doua si a treia zi la aceeași adresa pentru ca nu este plătit la stop, deci cu cat scapă mai repede de colet cu atât mai bine.
    Curierilor li se aloca rute cu timpi la stop, câteodată pe softuri unde nu ai flexibilitatea de a aloca timpi diferiți, iar calculul se face automat, înregistrează ca plan si abaterile de la plan se înregistrează la nivel de țara, raportate la regiune si la centrală daca companie globală.
    In concluzie (pentru ca pot sa vb mult si bine despre subiect- am făcut ani de zile route design in inginerie industrială) feedbackul clientului este important atât pentru posta (reducere de venituri) cat si pentru firmele de curierat (creștere plângeri clienți), ceea ce ii va obliga sa caute alte soluții de retail pentru livrarea B2C decât la sediul postei.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading