Primită de aici
1. Oamenii mizerabili care fac pe sfinţii, şi vezi după atitudinea lor că pretenţiile de sfinţenie nu îi împiedică să îşi continue ticăloşiile
2. Păianjenii şi alte insecte
3. Apa prea adâncă – mi-e o frică instinctuală de înec
4. Puiuţii mici de animale fără stăpân care se încurcă printre picioarele trecătorilor, implorând din priviri să fie adoptaţi – şi mulţimea care trece indiferentă pe lângă ei
5. Copilele care cerşesc în metrou, ţinând în braţe bebeluşi pe care e evident că i-au născut la 12 – 13 ani – iar la 20 arată ca nişte babe
6. Prietenele care, după măritiş, se îngraşă subit 15 kilograme
7. Ştirile despre asistente maternale care ucid copii de 4 ani, bebeluşi arşi la maternitate şi copii violaţi de propriii lor membri de familie
8. Filmuleţele despre cum unii maltratează animale şi le jupoaie de vii doar pentru ca nişte pi*de de bani gata să poarte “blănuri naturale”. Pardon! Nu filmele – ci realitatea care le-a inspirat
9. Gândul că motanul meu Pulică o să moară înaintea mea
10. Gândul că, eventual, aş muri eu înaintea lui, şi poate că nu s-ar găsi nimeni să-l adopte şi să-i ofere un trai frumos – şi poate familia mea l-ar abandona.
11. Gândul că, poate, într-o bună zi, dadatroll va înceta să comenteze pe blogul meu
12. Gândul că în centrul Bucureştiului se fură palmieri, ziua în amiaza mare
13. Gândul că, poate, într-o bună zi, Ileana Lucaciu va scrie ceva de bine despre mine.
Dau leapşa Simonei R şi lui Dreaming Jewel – două tipe cu umor. Îmi doresc în cel mai mare secret să trataţi leapşa fără exces de patetism – dar, în fond, e alegerea voastră.
Sper ca “11” e continuarea lui “9” si nu a lui “10”:)
😀 corect – stai să corectez.
dar acum trebuie sa-mi stergi si comentariul, pt ca nu mai are sens…
era interesanta si varianta initiala, un gand matern la adresa lui dadatroll . 🙂 Pe Pulica stim cat il iubesti.
Uneori ma faci sa plang, uite la 4. as incepe acuma o fantana arteziana, insa sunt la serviciu. Ieri am vazut un pui de pisoi roscat si cred ca matza aia neagra era ma-sa. Oricum, mi s-a strans inima ca nu am investigat daca sigur are ce ii trebe ala mic de la oamenii din bloc plus un culcus (in zona noastra pisoii sunt ingrijiti de locatari). Azi ma duc sa ma uit din nou. Ma simt mizerabil daca vad asa ceva si nu ajut pe loc. Mizerabil mizerabil mizerabil.
La 8, nu am cuvinte. Vorba lui Sharon Stone intr-un film prost de-al ei: “Some people deserve to die”.
:))) Vazut, citit, ras ( eu nu stiam ca au inceput sa se fure palmierii) si ma pregatesc de leapsa. Ajung la birou si dupa ce ispravesc urgentele, promit ca iti raspund. Si asa nu aveam ce sa scriu, ca am umblat pe la sindrofii, in loc sa mai stau prin Fere.
Serios, facem o actiune de aia ca mergem la o receptie eleganta cu pi*** cu blanuri naturale, luam cateva bidoane de vopsea rosie si le aruncam pe femeile alea si le murdarim de rosu?! Ne bagam? Am vazut o actiunea de asta in State si intr-adevar, e o idee beton, bad taste, dar beton!
Toti ne-avem rostu’ pe lumea asta…chiar si paianjenii…:P Daca ei n-ar exista…Ar fi o teama-n minus la Lorena! 😛 Da’ un mic zambet? Te inspaimanta? 😛 Daca nu, ia vino si pe la mine, pe blog! Iti promit ca eu n-am paianjeni! 😛 Sa ai o zi frumoasa! 🙂
Andrei Lupu: nu neapărat. uite: dragă posteritate, din zăpăceală, am inversat punctele 10 şi 11.
Danuta: O, da. De asta are dadatroll nevoie! de gânduri materne din partea mea. 😉
Zâna Carabină: Da, maltratarea copiilor şi a animalelor sunt subiecte teribil de actuale şi de dureroase. Ce putem face?
simonarrr: hai nu mă-nnebuni! 😛 A fost ştire pe mediafax şi agerpres: un tip dintr-un taxi s-a oprit în centrul Bucureştiului, a scos bustul din maşină, a înhăţat palmierul şi dus a fost. Sub privirile uluite ale asistenţei.
zâna: draga mea, am deja un proces pe rol – că l-am “jignit” pe autorul cugetărilor “what’s up bitch” şi “sictir scârbo”. Stai să îi iau banii, să am cu ce plăti amenzile aferente acţiunii propuse de tine. 😛
Octav: Şi gândacii de bucătărie, moliile, puricii şi urechelniţele ce rost au?
Referitor la zâmbete: da, falsul unor zâmbete mă înfricoşează.
Nu ma prind la 6 dar as face ceva(voluntariat nu crima) pentru 7.
Zano, de ce? Ca sa fie nevoite sa-si cumpere altele? Arunca vopsea pe moftul ala imbecil, arunca pe banii lor, arunca pe maimutele care le asigura siguranta.
Lorena, el te-a dat in judecata sau tu l-ai dat pe el?
Enfin, daca nu facem actiunea cu vopsea rosie, nu-i nimic, gasesc eu o cale sa le f** (la figurat) pe toate pitzipoancele cu blana naturala, dorinta mea cea mai mare este sa bat intr-o zi pe cineva (am avut o copilarie grea). Pentru un cacat de haina lunga au murit 50 de shinshile. Stiati? Animalele alea dulci dulci blanoase cu manutze mici, ca Pikachu. Nu va uitati la Pokemon?!!!
Sictir, criminalelor, sictir scarbelor!!!
smochina: nu te prinzi la 6?
explicaţie pe larg: dacă ştii o tipă din frageda tinereţe – când era suplă şi frumoasă – şi o revezi enormă, cu bărbie dublă şi circumferinţa triplă, crede-mă că ţi se rupe inima. Sau cel puţin mie – am fost şi eu supraponderală în copilărie, şi garantez că mă simţeam infect.
zâna: mi-a spus să aştept citaţia zilele astea. iar eu abia o aştept. dacă tot vin la cluj, vă citez pe toate ca martore cum am încercat să-l fac timp de trei luni să mă lase în pace – întâi cu binişorul, apoi prin violenţă.
voi, fetele, sunteţi tare ciudate; unele sună îşi sună mătuşa cu o lună înainte, ceva de genul “tre să merg undeva, am nevoie de blană în ziua de …, să n-o dai altcuiva atunci”, altele au cele mai rele intenţii 🙁 ; ceea-i ciudat, la urma urmei, dacă mă gândesc câţi porci drăgălaşi au murit din cauza mea …
păi şi bărbaţii nu sunt ciudaţi? unii sunt nişte ticăloşi impertinenţi şi unşi cu toate alifiile, iar alţii dau dovadă de un umor fantastic şi o loialitate înduioşătoare?
soluţia: să nu generalizăm. 😉
nu pot vorbi în numele tuturor fetelor, doar în al meu – şi în numele meu spun aşa: dacă un obiect pe care mi-l doresc ar presupune suferinţa şi moartea altei făpturi, prefer să renunţ la el.
(Oricum, la un eveniment poţi face impresie şi într-un sacou bine croit, pe când blana are ceva ţopesc.)
Draga Valer, te rog separa gloata de femei obsedate de shopping de fetele ca lumea, da?
Unu la mana, eu nu imprumut haine, cu atat mai putin haine de blana din moment ce sunt impotriva casapirii animalelor. Si ma pish pe el shopping si femininate isterica fara creier, ca numai alea dau banii pe haine de blana si pe cochetarie de-a valma.
Una este sa mananci carne sa supravietuiesti si alta este sa omori animalutze dragutze (pe cale de disparitie mai ales) ca sa fii cochet. In ziua de azi s-ar putea fara amandoua.
Ati auzit de geanta Hermes Birkin? Cea mai scumpa geanta din lume? Facuta din ta-raaam, piele de crocodil de apa sarata, aia e creme de la creme . Victoria Beckham (pe care as omori-o in chinuri) are o colectie de genti de astea de 70 000 euro.
BTW gentile sunt urate cu spume. Dar mor animale? Mor.
Lorena: eu sper sa va impacati si sa il scuzi ca te-a jignit, nu ar fi trebuit sa se ajunga la asa ceva:-(
off-topic
am nevoie de ajutorul tău ca să trişez 🙂
cum ai traduce cât mai frumos titlul lui “Un Lun Dun” al lui Mieville?
îl scoate Tritonicul şi a pus întrebarea pe blog
Zână: Mărturisesc că uneori şi mie îmi place să fac shopping: sunt înnebunită după şaluri şi eşarfe pufoase, geluri de duş parfumate, şampoane fine, muzică şi cărţi.
Vizavi de respectivul: dă-mi adresa de mail să îţi arăt nişte mo(n)stre de.
la 13 » am gugălit să văd ce zice Ileana Lucaciu despre tine şi am văzut că principalul tău defect e că nu te aude bine. nu tre să te superi, doamna are o nemulţumire profesională: Revoluţia a prins-o redactor la Săptămâna.
Valer: “Dez-Londra”? “Non-Londra”, “Dis-Londra” 😛 (dar nu cedez dreptul asupra acestor titluri decât dacă Tritonicul menţionează sub traducător: idee titlu în română: Lorena Lupu. 😛
Premiul poţi să îl ţii tu.
radugo: meri dumneata pe postarea anterioară – unde a dat link cineva la o filmare amatoristică, din public – şi judge for yourself.
Pai, draga Lorena, atunci n-ar avea de ce sa te infricoseze! 😛 La mine pe blog nu se zambeste fals 😉 Si cine incearca asa…eh, oricum comment-urile se modereaza 😛 😉
Octav: Bravo!
Pe mine ma inspaimanta ca romanii ar putea fi prostiti in continuare de clasa politica, ma mai inspaimanta nepasarea noastra fata de absolut TOT.
vrei şi tu leapşa? 😛
Fara legatura cu lucrurile inspaimantatoare: comentez rar aici, pentru ca prefer sa citesc ce scrieti in loc sa ma apuc de scos fraze din putzul gandirii.
Am venit cu laude calde precum placintele bunicii, in cos de nuiele acoperit cu prosop din panza de casa:
1. Aveti un blog dinamic si bine scris; dinamic – nu neaparat fiindca scrieti/publicati des/mult, ci pentru tonul (si/sau tonusul) pe care-l aveti in scris, pentru felul in care va curg frazele pe foaia virtuala si degetele pe taste, pentru ca “imi place cum suna”.
2. Imi plac temele abordate, sau mai bine spus felul in care abordati voi temele.
3. Imi place sa gasesc noutati/comentarii/idei despre divesre activitati culturale la care domnita Lorena participa activ (ma refer la teatru si nu-i cazul sa promita ca dupa data de zece ale lunii se va indeparta de subiectul cu pricina, pentru ca noua/adica mie ne/imi face placere sa aflu noutati din teatru).
4. Sunteti destul de ingaduitoare cu multi comentatori de pe-aici, eu nu reusesc sa fiu buna si-i trec brusc la spam, nu pentru ca mi-ar dauna cultului personalitatii, ci pentru ca ma deranjeaza vizual aberatiile dumnealor. Cred ca – blogul vostru fiind, puteti face cu el fix ce doriti.
5. Mi-am imbogatit lista de bloguri pe care le citesc, clicuind aici in blogroll-ul vostru. De fiecare data cand gasesc un blog fain scris de oameni destepti bucuria descoperirii e inzecita, pentru ca de obicei in lista de link-uri voi gasi alte bloguri pe masura.
pe mine draga mea ma inspaimanta ca intr-o zi yahoo messenger si blogul vor trebui platite….ma gandesc de mult timp la asta si mi-e frica…si vorbesc cat se poate de serios si de patetic…iti dai seama cum ni s-ar da viata peste cap????? 🙁
adinahuţanu: şi totuşi, unii ne acuză că le cenzurăm părerile civilizate, cum ar fi: “minţi obosite şi bolnave”, “penibile”, “babe isterice” şi “idioate”. Apoi, după ce le comunicăm impresiile noastre despre ei, ne dau în judecată pentru insultă.
Beatrix: sau poate că am plăti şi gata. 🙂
mă înspăimântă teribil şerpii, inadaptabilitatea rromilor şi efectele ei, neputinţa de a schimba anumite lucruri cum ar fi (aşa cum ai spus şi tu Lorena) infanticidul dar şi matricidul şi alte oribilităţi pe care le văd ca fiind fapte ce nu ar trebui să fi apărut vreodată în vreo familie. mă înspăimântă şi mă dor primitivismul (moral şi nu numai) care predomină în acest colţ al lumii şi din nou, sentimentul de neputinţă pe care îl am în momentele în care îl remarc şi zvâcnesc de dorinţa de a putea schimba ceva la nivel macro. mă mai înspăimântă monotonia. şi frecventa inevitabilitate a sentimentului de dependenţă.
dacă blogurile ar trebui să fie plătite, poate că noi, cititorii de bloguri am iniţia un proiect prin care să strângem fonduri pentru subzistenţa acelor jurnale virtuale care ne sunt pe plac. 😀
da 😆
@ zânei
tre să te contrazic, măcar d.p.d.v. estetic; respectiva blană, sau mai corect spus Blana e sofisticată, e cu totul altfel; sau cel puţin aşa pare într-un dulap unde are ca vecini mai multe geci şi un cojoc, astrahan în cel mai bun caz; nu mă prea pricep eu la chestiile astea de îmbrăcat, dar inspiră cumva calitate şi scumpete, zău ca pare picată din altă lume
are şi o poveste romantică: demult, demult în vremuri imemoriale (cam pe când Nemira scotea Dune) un şef bine-remunerat şi soţ iubitor a fost în delegaţie în Ucraina; întors cu blană frumoasă, deosebită şi înfiorător de scumpă, cadou surpriză pentru nevastă; până la aniversare ascuns cadoul în casa unui angajat loial (taică-meu); juma’ de bloc se perindă să vadă cadoul secret; de cealaltă parte: nevastă neserioasă, călcat pe alături, dramă conjugală, paşte, dumnezei, spart diferite chestii prin casă, deliciul urbei, divorţ; nu mult după soţul dezamăgit emigrează în Canada; taică-meu se interesează ce să facă cu respectivul articol “fă ce vrei, nu mai mi-adu aminte”; de atunci Blana a dus o viaţă liniştită la noi în dulap, fiind scoasă/împrumutată doar de câteva ori pe an la ocazii deosebite;
a făcut să se învineţească de ciudă cucoane cu blănuri mai modeste, autohtone; a stricat cheful altora mai sperioase care pe tot timpul petrecerii mergeau să verifice dacă nu cumva s-a furat; a contribuit la armonia socială: unele familii au căutat să fie în bune relaţii cu noi gândind că cine ştie când vor avea nevoie să o împrumute
soră-mea şi-a adus colege de liceu să se pozeze în ea – e drept că şi fete care nu arătau prea grozav de obicei reuşeau astfel să semene cu nişte prinţese rusoaice
mi-i greu să asociez toată încântarea / invidia produse de Blană cu ţopismul; aş zice mai degrabă că plăcerea de a purta blănuri ţine de bunul-simţ burghez (fete cât se poate de ca lumea), iar lupta împotriva lor e o modă elitistă
de gustibus …
iar sarmale, cârnaţi, grătar, lebăr, şniţele înăbuşite, ostropel, ciorbă de gâscă – ştiam că se mănâncă de plăcere, nu de foame 🙂
la subiectul asta verticalii ar raspunde ca ii inspaimanta lupu 🙂
Hehe, dumnealor-cautatorii-si-culegatorii-de-epitete merita ignorati direct. Sunt multi care-si absorb doza de satisfactie personala zilnica doar in acest fel: “cautand-o cu lumanarea”. Vrea omul epitete, vrea interactivitate, vrea dialog porcos si nesimtit, vrea sa se simta viu, bagat in seama, pentru ca altfel i-ar fi greu sa-si dea seama de propria existenta. Ce tristete, dragii mosului!
Despre actionarea in justitie… nu stiu, aici simt deja cum mi se imprastie neuronii fiecare pe unde apuca, mi se pare ca daca-n Marele Web nu exista spitale de nebuni, atunci trebuie sa ne ferim singuri de asemenea exponate de muzeu…
Succes cu procesul, sa speram ca nebunii n-au unchi judecatori!
pe mine ma doare cand sunt folosite animalele pt blana lor, dar mai tare ma doare cand sunt ucise gratuit, de ex, caine otravit sau inecat pt ca latra si deranjeaza sau are purici sau manca puii din curte sau mai stiu eu ce. Ma doare cand vad copii necajiti. ma doare cand vad nedreptate pe lume.
:-)) Who’s afraid of…
Valer, uita-te in arborele genealogic al familiei tale si te rog vezi daca nu esti turc. Nu de alta, insa nu cred ca intelegi: oricat de frumoasa ar fi blana naturala si ce povesti nordice s-ar lega de ea, blana este produsul suferintei unor animale nevinovate. Nu ma astept ca buna-mea sau tanti Frosa de la 2 sa priceapa teoria asta a organizatiilor ecologice, dar am nadejdea ca oamenii inteligenti si de bun simt pricep ca animalele nu cred ca au picat in lumea asta ca sa le mancam si sa ne imbracam cu ele. Asta au facut oamenii pragmatici, insa in ziua de azi exista n tipuri de textile cu care se te acoperi si n tipuri de blana artificiala draguta care arata bine si tine cald. Nu ma apuc sa fac teoria celor n tipuri de mancaruri vegetariene de la care nu faci cancer si alte mizerii toxice, dar las asta pt data viitoare.
Ce ma mai inspaimanta:
-homofobia.
-mentalitatea romaneasca.
-corporatiile si consumerismul (stiati ca HP concediaza jumate din angajati?)
-magda ciumac.
A, cat despre oamenii care fac pe sfintii, astia imi repugna. Fac alergie la ei. Tin predici despre cat sunt de corecti si dupa aia isi dau arama pe fatza. Am un coleg care a avut o aventura cu o eleva. Mi-a spus mai intai ca a fost acuzat pe nedrept, ca sa ma invite intr-o zi la cafea la el, m-am dus, l-am gasit citind scrisori de la aia si mi-a explicat ca de fapt a fost iubirea vietii lui. El avea atunci 57 de ani si ea 18. Apoi, un caz in care o tipa nu suporta sa-i zic nici macar un cuvintel urat, dupa care aflam ca are aventuri cu diversi domni banosi. Oameni care se spovedesc la biserica azi, iar maine iti fac rau. Asta e!
Andhra: nu cred că ar fi nevoie. oricum, scriu pe blog din plăcere – şi e normal să îmi plătesc singură plăcerile.
yoda: ok, atunci ia-o.
valer: îţi înţeleg punctul de vedere, dar crede-mă – mi se pare întristător să moară nu ştiu câte animăluţe nevinovate doar ca să arăt eu ca o prinţesă rusoaică. prefer să arăt normal.
îţi înţeleg şi apetitul pentru carne – dar ştii că şi carnea în exces dăunează. oricum, porcii nu sunt specii pe cale de dispariţie 😛
claudiu: lol! oricum, comunicarea a evoluat de la “băi, fato” la “domnişoară” – îţi dai seama cât efort?
adina huţanu: eu am intrat în joc pentru că sper altceva. să demonstrez cu probe şi martori hărţuirea, şi să creez un precedent de condamnare pe motive de hărţuire virtuală. şi asta le va putea ajuta pe colegele noastre bloggeriţe să scape mai uşor de diverşi domni certaţi cu statutul de “gentleman”.
o smochină: ok, văd că, în cazul tău am atins fără să vreau un punct sensibil. îmi pare rău pentru asta – dar nici nu pot să neg că, atunci când am văzut-o pe fosta mignonă delicată şi fină ca o păpuşă japoneză cum a devenit un burduf de osânză, mi s-a făcut inima cât un purice. a fost o traumă, crede-mă!
zâna: ce înseamnă “mentalitate românească”? eu de exemplu mă consider româncă. ce mentalitate ar trebui să am?
cutza: nu te supăra, dar:
1. în materie de “iubirea vieţii omului” chiar nu cred că ai dreptul să judeci. eu, în locul tău, aş fi apreciat că omul şi-a deschis sufletul în faţa mea.
2. de ce să îi zici un cuvinţel urât tipei respective? de ce te priveşte pe tine ce face ea în pat şi cu cine?
3. dacă oamenii îţi fac rău – înţeleg. dar nici 1) nici 2) nu îţi făceau rău ţie – ci lor înşişi. corect?
corect. Dar eu am vrut sa spun altceva: ca acesti oameni se pretind morali,dau altora lectii, dar ei sunt noncaractere. Nu pt ce fac in pat, ci pt aia ca se duc si-i barfesc si le fac rau celor care vor sa isi vada de treaba. In rest, e treaba lor ce fac cata vreme ma lasa in pace. Nu doar pe mine, vorbesc la modul general.
A, iar tipa de care spuneam nu suporta vulgaritatile spuse de altii, ii judeca pe altii, dar facea diverse prostii, adica stii tu, deosebirea dintre vorba si fapta.
aaa, ok. aşa da – adică să-şi trăiască viaţa cum vor, şi să te lase şi pe tine s-o trăieşti pe a ta cum vrei.
Si tipul de 57 de ani chiar mi-a facut rau, dar nu vreau sa vb despre.
daca e nevoie eu cu multa sinceritate pot semna in apararea ta orice, virtual sau cu manuta mea proprie.. te-am suparat si eu, din greseala, si m-ai trimis la plimbare dar fara sa ma jignesti mai mult decat am facut-o eu, stiu cum esti, se vede clar!
acuma fara niciun pupincurism nimic, nu sunt si nu am fost eu omul ala, pur si simplu am ramas masca cand am citit discutia de pe blogul lui dadatrol.. trei ?barbati? impotriva ta!? eu am vazut prea tarziu iar dadatroll avea rating, frumos.. nu e placut sa vezi o femeie prada frustrarilor unora, nu pentru mine..
da, exact, ai inteles bine acuma
claudiu: mulţumesc. adresa ta de mail e cea reală?
cutza: ok.
ce-i rau in a iubi? de ce sa nu iubesti pe cineva mai tanar sau pe cineva mai batran?
asta spuneam şi eu. că dacă ţi se întâmplă, ţi se întâmplă.
apoi, cutza a explicat că ea de fapt nu le reproşa faptul că iubeau, ci faptul că predicau apă şi beau vin.
da
perfect. luăm legătura de îndată ce va fi nevoie.
Ca Gramo are suces.
OK, OK, nu numai aia. Si ca Teo dela Cafe Deko are suces, teai prins frate, ha ah ahh hahah.