Lecția de generozitate

Ieri, o prietenă a avut o mică revoltă parentală. I-a spus fiicei din dotare să cumpere dulciuri și să le ducă copiilor, pentru sărbătorile de iarnă. Și fata a dat riposta care i-a făcut mamei inima terci: Eu de ce să dau și să nu primesc?

Și se întreba prietena mea unde a  greșit ca mamă, și ce se mai poate face, dacă se mai poate face ceva.

*

Părinții care își doresc să insufle generozitate copiilor sunt, de obicei, bine intenționați. Numai că ei nu țin cont de trei lucruri: a) vârsta copilului, b) starea lui emoțională în momentul X și c) relația lui cu persoanele cărora refuză să le dea. Că poate copilul e bullied hardcore la şcoală, poate că ai lui colegi sunt nişte javre, şi nu ai de ce să vrei să fii generos cu ăştia.

Da, cu mulţi oameni, atitudinea corectă este “Eu de ce să dau şi să nu primesc”, aşa că, cel puţin din acest punct de vedere, kudos copilei.

Și aș adăuga un timid d), care știu că nu e cazul în familia prietenei mele, dar a fost în a mea: cazul în care copilul însuși e extrem de nesatisfăcut de ceea ce primește: dulciuri puține, haine rămase moștenire de la cei mai mari etc., dar i se predică o generozitate pe care nimeni n-o exercită asupra lui.

Maică-mea făcea totul moca pentru toată lumea. Făcea proiecte moca în plus pentru muncă, ajuta la matematică moca toți repetenții blocului, împărțea moca tot ce avea, în timp ce eu umblam cu un carton gros într-una dintre cizme, că aveam gaură în talpă.

“Eu nu sunt materialistă”, adora maică-mea să se laude.

“Păcat”, îi răspundeam eu în gând, pentru că riscam o palmă de-mi săreau mucii, dacă i-aş fi contestat oral complexul Maicii Tereza.

Şi în avion, ţi se spune că în caz de urgenţă să îţi pui întâi masca ţie, şi apoi altora. Poate că acel copil care nu are chef să dea e emoţional în punctul în care trebuie să-şi pună masca întâi lui, şi nu e nimic în neregulă cu asta.

*

Aveam o tanti extrem de simpatică la curăţenie. O femeie încă frumoasă, veselă, glumeaţă. Într-o zi, a venit cu nepoţica de 4 ani, un copil adorabil şi cârlionţat. În pauza de cafea, tanti a scos o ciocolăţică şi i-a dat-o nepoatei. Pe la jumătate, s-a trezit în ea spiritul didactic şi pedagogic:

-Da’ dă-i şi lu’ Lorena.

-Nu vreau! a ripostat copilul, uns de ciocolată până la urechi şi vizibil ofensat de ipoteză.

-Aşa te-am învăţat eu să fii egoistă şi numai pentru tine?

Am empatizat cu copilul. Înţeleg plăcerea unui baton de ciocolată pe care vrei să-l devorezi integral, şi pe la jumătate, se trezeşte cineva să-ţi limiteze porţia. De asemenea, era deja într-un punct de disconfort: casă în care nu fusese niciodată, om pe care-l vedea prima oară în viaţa lui. Foarte prost moment pentru lecţioara de generozitate, şi mai ales, umilitor de faţă cu un terţ.

-Mulţumesc, nu-mi plac dulciurile, am intervenit eu să salvez secunda.

Copilul, vizibil uşurat, a continuat să-şi devoreze batonul, în timp ce eu am luat-o deoparte pe bunică.

-Nu vă supăraţi că vă spun, dar nu aşa o faceţi să vrea să dăruiască.

I-am povestit pe scurt partea cu complexul Maicii Tereza şi cartonul din cizme, i-am povestit că lecţioarele de faţă cu străini sunt îngrozitoare pentru un copil, şi i-am spus că generozitatea e  o deprindere care vine într-un moment de confort mintal şi emoţional.

-Şi atunci cum o fac să nu fie egoistă?

-Poate cu discuţii calme între patru ochi, dar nu în momentul în care iniţiem presiunea: dă-i lui X. Ci aşa, filozofăm despre generozitate, apoi întrebăm copilul dacă şi-ar dori să fie generos, şi ce ar fi dispus să facă. Să vină iniţiativa de la el.

Peste două săptămâni, când a venit la curăţenie, tanti mi-a raportat fericită că au fost să ducă jucării la o familie săracă din vecini, după ce i-a spus fetiţei o poveste lungă şi rupătoare de ficaţi despre copilaşii care se culcă şi nu au un ursuleţ pe care să-l strângă în braţe. Şi că iniţiativa a  fost a nepoatei.

*

Generozitatea impusă cu sila devine, din punctul de vedere al celui forţat la generozitate, o simplă formă de japcă. Mai bine îi explicăm cum funcţionează principiul şi-l lăsăm să aleagă el sau ea cu cine să fie generos şi în ce mod.

***

Îţi place Poşta redacţiei? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Morbo says:

    Amuzanți părinții care vor să-și pregătească copiii pt basme, nu pt lumea reala

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger