Menage a trois

Ne extindem, dragi tovarăşi. E plăcerea mea să vi-l introduc pe cel de-al treilea glumeţ care vă va întreţine pe acest blog, ză big and mighty aritsch. Care arată aşa:

Şi iată ce păreri are despre lume, viaţă şi mămăligă:

Secţia veselă: Dragă aritsch, de unde te-am adunat pentru blogul nostru?
Aritsch: Ne-am cunoscut în zorii social mediei, când ne hiperventilam la auzul aceloraşi triluri antifolk.
Secţia veselă: Ha?
Aritsch: Nu mă întrebai de unde ne cunoaştem?
Secţia veselă: Ba da, dar exprimarea ta ambiguă mă face să înţeleg că sau eu sau tu eram foarte beţi pe atunci.
Aritsch: Bună ziua, sunt de pe internet!
Secţia veselă: A, bun, aşa e mai clar. Cât bei într-o săptămână normală?
Aritsch: Nu prea am săptămâni normale, dar când mai păţesc le spăl cu 2-3 (baxuri de, n. r.) beri, ca să treacă.
Secţia veselă: Ok. Cât este de importantă muzica clasică pentru tine?
Aritsch: Este motivul pentru care mă trezesc dimineaţa. Şi rog vecinul s-o dea mai încet
Secţia Veselă: Serios? Vecinul tău dă Mozart la tot cartierul?
Aritsch: Da, iar de la ăla de deasupra ascult Handel în fiecare dimineaţă.
Secţia Veselă: Oh, ce viaţă. Să fii făcută sandviş între Mozart şi Handel. Unii au pur şi simplu noroc în viaţă! E adevărat că ai avut o poveste de dragoste cu Colin Farrell, după cum au scris tabloidele?
Aritsch: mai degrabă o epigramă, ştii cum e cu beţivii ăştia…
Secţia Veselă: O epigramă? Ce este aceea?
Aritsch: Este scurtă, o termini din 4 răsuflări, iar finalul este o glumă.
Secţia Veselă: Deci nu se deosebeste cu nimic de sexul oral. Cânţi la vreun instrument de suflat?
Aritsch: M-am chinuit câţiva ani din tinereţe încercând să învăţ muzicuţă. N-am reuşit mai mult de câteva mugete anemice, în schimb câştig detaşat orice concurs de mâncat porumb – viteză.
Secţia Veselă: Îţi place mămăliga?
Aritsch: Îmi place că e singura mâncare din lume pe care cineva s-a gândit vreodată s-o taie cu aţa. Oare şi aţa se poate tăia cu mămăligă?
Secţia Veselă: Da, am un prieten croitor care a cumpărat recent un nou set de mămăligi pentru a-şi ajusta aţa. Ce sporturi practici?
Aritsch: Săritul gardului ca să-mi adun pisicile din grădină atunci când cad ca blegele de la geam.
Secţia Veselă: Aoleu! Dar ce consumă pisicile tale?
Aritsch: Timp, bani, atenţie, iubire, vlagă şi uneori dorinţa mea de a trăi.
Secţia Veselă: Ce nehalite, frate! Şi ce dau la schimb?
Aritsch: La schimb se asigură că nu adorm niciodată fără guler de pisici, că nu mă trezesc niciodată fără pisici pe faţă, că nu am niciodată pielea intactă şi că în orice relaţie aş avea există doza necesară de gelozie şi “da’ cu mine de ce nu eşti aşa afectuoasăăăăă??!”
Secţia Veselă: Oh, well, oamenii ăştia care nu pricep că nu au nici o şansă în faţa unei pisici catifelate. Să încheiem în registrul grav: Ce planuri de viitor ai?
Aritsch: Un aritsch adevărat îşi ţine planurile ascunse. Căcat, nu le mai găsesc.

Ladies and gentlemen, meet & greet the one and only aritsch. Va posta cât de curând, acum are puţină treabă, îşi împodobeşte ţepii cu cristale Jvarovschi.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. bogdan says:

    Când era melodia asta în vogă, Lorena, prin ’88, tu ziceai: ”Uite, mamă, trec soldații!” 🙂

  2. bogdan says:

    Mai erau atunci în vogă ”Prințișorul” și ”Cenușăreasa”, cântate de aceeași formație. P-astea două le fredonam cu camarazii, uitasem de preclasică 🙂 …

  3. garcea says:

    cu ocazia asta a vazut si bogdan o masca de gaze..

  4. animal00 says:

    “Vă dedic prima manea atestată oficial pe teritoriul României de azi”
    mrrrrr….glumim radem dar nu mintim poporu.

    noroc cu precizarea cu sexu ariciului ca ma si gandeam dece ar face sex un arici mascul cu colinu. pana la urma am inteles ca aricii e si ei oameni

  5. bogdan says:

    Mulțumesc pentru melodie, am ascultat-o de vreo 5 ori. M-a distrat enorm. Ai avut mână bună, ai ales kitschul cel mai drăguț al lui Azur.

    Că tort vorbim de kitsch-uri, pe vremea lui Ceașcă, în ultima perioadă, erau pe piață niște ape de colonie cu un miros pregnant, noi adolescenții le spuneam ”rânjetul fiarei”. Când am lucrat doi ani în afara Bucureștiului, treceam pe lângă Cora, pe lângă un loc unde veneau basarabenii cu astfel de ape de colonie, cu denumiri gen ”Samurai”, ”Diplomat”, cu același miros pregnant, uneori dulceag, care îți dădea o senzație de leșin. Am cumpărat și eu trei butelci și mi-am ornat un timp biroul cu ele, împreună cu niște brichete cu chipul lui Che Guevara pe ele, le-am explicat colegilor că și kitsch-ul, în anumite condiții, când are un caracter amuzant, poate fi o formă de artă, e adevărat, o formă involuntară de artă.

    În perioada mea corporatistă m-am învățat cu parfumuri originale, scumpe și bune, un parfum bun nu e niciodată ieftin.

    Da, să înțeleg că le-ai oripilat pe comunistele de la ”Femeia”. Poți să-mi dai un exemplu de ceva ce ai fi vrut să spui pe șleau și tantile nu te-au lăsat?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger