Uneori, presiunea atinge cote incredibile. Știu femei ok, cu joburi bune, cărora le era groază să își sune părinții să întrebe ce mai fac, că ăia mereu le făceau să plângă la telefon, din cauză că nu erau căsătorite. Le ziceam să nu mai sune un timp și ziceau că atunci sunau în disperare părinții, până răspundeau. Apoi, tot ei se mirau și criticau când ele se căsătoreau cu primul care le cerea, erau nefericite și, după un timp, divorțau. Atunci, refrenul se schimba în: “trebuia să găsești unul mai bun” sau “trebuia să ții de căsătorie, că și eu am îndurat cu tac-tu/mă-ta, dar nu am plecat”. Groaznic si toxic.
La mine punctul maxim al bătăii de cap a fost la 29 ani. După o cină în familie de sâmbătă în care m-au zăpăcit, m-am dus cu amicii la disco cu scop de dans, calmare și eventual agățat. Dar dau de fostul care îmi reproșează că mă țin după el, la disco la mine în cartier. Trebuia să îl înjur direct, dar pe vremea aia încercam să mă port “ca o doamnă”, așa că i-am zis vreo două politicos și m-am dus să mă anesteziez cu un Long Island Ice Tea.
Cu mintea mea de acum, îi dădeam JET direct și nu-mi chinuiam ficatul pentru tâmpiți. Dar, după Long Island, mi-a venit o idee genială.
În lunea aia, mi-am luat părinții la serviciu si i-am lăsat în sala de divorțuri niște ore, până mi-am făcut treaba la alte săli. Ei locuiau lângă o biserică populară și vedeau mereu nunți drăguțe, alaiuri fericite, etc. Acum au văzut și partea urâtă, divorțuri și partaje, unde ajung 50% din alaiurile vesele de nuntă. Și-au găsit acolo și niște vecini de vârsta lor care i-au întrebat conspirativ: “Și voi?!”. Lol.
De atunci, m-au lăsat în pace. După pandemie, publicul va putea din nou asista la ședințe de judecată publice, sunt foarte instructive unele. Iar colegele mele au evoluat de la “vai, nu te mai măriți?!” la “ce deșteaptă ai fost că nu ai făcut-o”. Le raspund că nu am fost deșteaptă sau proastă. Dacă dau de unul să îl iubesc cu adevărat, îl iau, dacă nu, nu, sunt ok și singură.
Excelent. Să iei părinții care îți știu binele mai bine decât ți-l știi tu și să-i duci să se uite cum se țigănesc în partaje divorțații. EXCELENT.
“…unde ajung 50% din alaiurile vesele de nuntă”. 50 la sula. de unde ati luat procentajul asta, din american, din suedia?