Zilele trecute, mi-a scris Ramona, o prietenă de la Cluj. Mi-a atras atenţia asupra nominalizărilor UNITER. Printre ele, Andriy Zholdak, în categoria cel mai bun regizor.
Eu nu am văzut un spectacol al lui Andriy Zholdak din studenţie. Dar ţin minte, cele pe care le-am văzut atunci m-au umplut de silă şi dezgust. Excesul de nuditate nemotivată, grotescă şi gratuită – şi subliniez, sora voastră nu a fost niciodată genul pudic. A fost doar genul care face diferenţa între artă şi p***grafie, iar dacă vorbim despre artă, nuditatea trebuie cucerită şi trebuie să aibă valoare estetică şi emoţională, altfel, nu vorbim decât de p***grafie cu pretenţii.
(Şi da, umplu termenul cu mulţi *** din pudibonderia lui google, nu din a mea.)
Nu îmi pot imagina un tânăr actor care se pregăteşte de admitere cu ochii plini de vise, cu nelipsitul monolog din Caragiale şi cu gândul: o să joc în spectacole în care nu voi avea identitate şi mă voi tăvăli gol în vopsea şi-n balegă de cal să satisfac habar n-am ce fetişuri bizare are regizorul meu.
Dar când am fost eu studentă, teatrul românesc era un fel de sectă dubioasă în care regizorul era patriarh absolut, iar actorul, o simplă figurină 100% maleabilă, că dacă nu, nu aveai talent, nu valorai nimic şi ce rahat cauţi în meseria asta.
Am încercat să spun că mi se pare bizar ce face Zholdak pe scenă, dar mi s-a comunicat clar că sunt o proastă cu băşini în cap, că da, te dezbraci şi te tăvăleşti în rahat dacă se pogoară Zholdak cu privirea pe tine, ba chiar mulţumeşti pentru oportunitate.
Atunci n-am mai spus nimic, că oricum eram oaia neagră a grupei, şi am stabilit cu mine că alţii se pot tăvăli în rahat cât vrea muşchiul lor, dar eu nu mă voi duce la un casting al lui Zholdak ever.
***
Acum când, nu spunem câţi ani mai târziu pentru că nu-i aşa, o actriţă are forever 20 de ani, lol, îmi scriu colegi actori că lumea teatrală din România s-a prins că Zholdak e un “prădător” şi un narcisist abuziv, oaia neagră de altădată se simte în mod pervers răzbunată. Dar am şi o uriaşă satisfacţie. Pentru că, în sfârşit, artistul român nu mai acceptă să se tăvălească în rahat pentru că i-o spune un regizor celebru. În sfârşit, vorbim despre demnitatea necesară pentru condiţia de artist.
Dar prietena mea Ramona mi-a explicat mai multe. E vorba despre un lung abuz care aproape că a lăsat o actriţă paralizată. Iată situaţia descrisă pe larg. Şi subliniez: din cum arătau spectacolele lui Zholdak vizionate de mine de mult, ca nişte reuşite exemple de dezumanizare şi robotizare a unor interpreţi, îndrăznesc să presupun că nu e prima dată. Numai că Teatrul Maghiar din Cluj e genul de teatru de prestigiu unde nu poţi chiar să urinezi pe actori după pofta inimii, pentru că există demnitatea de care vorbeam mai sus.
Pentru cine vrea un sumar al articolului linkuit: Zholdak repeta la Teatrul Maghiar spectacolul Rosmersholm. Cu multă teroare verbală şi fizică, ţipete, urlete, zbierete, răgete şi urlete. Genul de repetiţie din care sora voastră îşi dă demisia în primele două săptămâni; nu de alta, dar să iei un regizor şi să-l baţi până scuipă sânge e în continuare ilegal şi atunci, mai bine pleci cât ai cazierul nepătat. Glumesc, n-aş da în nimeni. Dar nici nu voi permite cuiva să urle la mine vreodată.
La un moment dat, actorii stresaţi de mult prea multă teroare psihologică au pierdut firul acţiunii şi protagonistul şi-a scăpat partenera pe spate. Se întâmplă când urlă un dement la tine din sală, te face tâmpit, prost şi idiot, iar tu nu mai înţelegi de ce. Artista căzută pe jos striga că nu se poate mişca, Zholdak răgea şi-şi făcea numărul de narcisism şi psihoză în continuare. A ordonat ca actriţa să fie ridicată, deşi regula de prevenţie în cazul pacienţilor suspectaţi că şi-au fisurat coloana vertebrală e să-i laşi nemişcaţi şi să chemi salvarea cât de repede, riscul fiind acela de paralizie.
În acest caz, salvarea a fost chemată abia după 20 de minute. 20 de minute care, în cazul unei coloane vertebrale fisurate, ar fi semnat condamnarea interpretei la scaun cu rotile.
Cam acesta e nivelul de preocupare al lui Zholdak pentru integritatea fizică – să nici nu vorbim de cea emoţională – a interpreţilor săi.
În cele din urmă, a venit salvarea, lovitura nu afectase coloana vertebrală şi artista s-a recuperat, dar violenţa fizică şi emoţională a continuat chiar şi în timpul premierei.
Da, spectacolul a fost unul bun.
Dar există nenumărate spectacole bune la Teatrul Maghiar din Cluj, obţinute fără teroare fizică şi emoţională, iar dacă un om nu le poate crea fără să-şi abuzeze interpreţii cu setea de sânge şi panică a unui sadic, atunci acel om nu are ce să caute în ipostaza de regizor, şi mai mult de atât, nu are de ce să fie nominalizat pentru cel mai bun regizor.
Dacă nu-ţi poţi stimula actorii să creeze şi să dea naştere unor noi personaje prin forţa imaginaţiei tale şi stimulând-o pe a lor, propunând acţiuni şi direcţii care să le definească noua identitate, nu ai ce să cauţi în ipostaza de regizor şi, mai mult de atât, nu ai de ce să fii nominalizat pentru cel mai bun regizor.
Dacă rişti ca actorul tău să-şi rupă coloana pentru că ai stârnit un accident de muncă prin crizele tale psihotice şi nevrotice, nu ai ce să cauţi în ipostaza de regizor şi, mai mult de atât, nu ai de ce să fii nominalizat pentru cel mai bun regizor.
Dacă n-ai o problemă ca el/ea să ajungă în scaun cu rotile pentru că eşti un idiot crizat, nu ai ce să cauţi în ipostaza de regizor şi, mai mult de atât, nu ai de ce să fii nominalizat pentru cel mai bun regizor.
Acum, vă rog pe aceia dintre voi care vă puteţi pune în ipostaza omului căzut pe spate, chircit de durere, care nu se poate mişca, şi căruia un nebun refuză să-i cheme salvarea din pur sadism să semnaţi această petiţie care cere retragerea nominalizării lui Andriy Zholdak la categoria “cel mai bun regizor”.
Un regizor BUN e acela e BUN în primul rând cu artiştii săi. Şi care-i ajută să ajungă la rol prin arta bunătăţii.
Unul care îşi descarcă pe actori frustrări de individ neîmplinit şi de sadic neasumat trebuie trimis pe şantier. Măcar cimentul nu simte nimic.
Petiţia se găseşte aici.
***
Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.
Sh*t They Say