Religia şi bacalaureatul

Aş vrea să încep prin a spune că nu am nimic împotriva ideii de religie în general. Pot înţelege că o forţă superioară pozitivă îi poate ajuta pe oameni din multe situaţi dificile şi le poate da încredere în ziua de mâine. Pot înţelege că oamenii blocaţi în vieţi care nu-i mulţumesc şi care îi umplu de frustrări zilnice găsesc în ideea acelui prieten mai mare şi mai bun sensul şi forţa de care au nevoie pentru a merge înainte. Iar acest lucru e ok.

Problema mea cu toate religiile vechi e dată de alte aspecte, pe care le-am enumerat deja:

a) discriminarea la adresa femeilor.

Femeile nu pot fi episcopi, nu pot fi popi, nu pot fi imami şi aşa mai departe. Toate “sfintele scrieri” sunt pline până la refuz de directive misogine, cum că femeia nu poate să înveţe pe alţii şi că femeia e necurată când menstruează – chit că întreaga omenire există azi FIX PENTRU CĂ femeia menstruează, şi multe alte mizerii şi idioţenii peste care nu pot trece cu vederea. Ideea că fiica oricui dintre voi trebuie să zică la bac că da, trebuie să fie supusă bărbatului şi da, e murdară după naştere, mi se pare absolut sinistră şi inadmisibilă.

b) apologia sărăciei

Practic, nu trebuie să vrei nimic pentru tine în viaţa asta, că primeşti totul în viaţa cealaltă.

Aha, dar asta nu-i împiedică pe popi să-i jecmănească financiar pe enoriaşi în toate modurile posibile. Dacă nu v-a murit o rudă apropiată şi nu au inventat o droaie de chichiţe, fiecare de 50 – 100 – 200 de lei, nu puteţi spune că aţi avut de a face cu BOR. Păi n-am înţeles, mie îmi spui că a vrea bani e egoism şi vanitate, dar tu nu poţi flutura o cădelniţă fără să sară banul?

Realitatea e că viaţa e plăcută, atunci când e confortabilă. Şi poţi să ţi-o faci confortabilă, dacă iei decizii bune. Dar multe dintre aceste decizii sunt dezaprobate activ de biserică, pentru că, dacă oamenilor le merge bine şi sunt mulţumiţi, nu mai au de ce să dispere şi să bocească, şi să arunce cu bani în preot.

Sărăcia e minunată, dar hai să facem cruciade, să jefuim şi să aducem bisericii noi averi. Sărăcia e minunată, dar hai să ardem ereticii pe rug şi să le confiscăm bunurile.

Da, Lorena, dar azi nu mai ardem pe nimeni pe rug.

Ştiţi de ce nu mai ardem pe nimeni pe rug? Taman datorită faptului că a apărut statul secular, laic, iar religia organizată a fost trimisă la incintă. De unde se chinuie tare să iasă şi să acapareze iar puterea în stat.

c) Pretenţia superiorităţii

Respect omul credincios, cât timp îşi ţine credinţa pentru el şi nu caută să mă frece cu ea la icre. Dar nu. În cele mai multe cazuri, omul religios ţi se urcă în cap şi se apucă să te frece agasant şi insistent la cap cu care e “rostul tău” şi “datoria ta”, că el le ştie pe toate şi te învaţă şi pe tine.

Cu mai mulţi ani în urmă, sora voastră era începătoare pe net şi nu se familiarizase cu magia unui block la vremea lui. Drept care, i se oploşeau pe cap diverşi fanatici cu predici lungi şi infinit de iritante. Insist, partea cea mai iritantă era că un oarecare de pe net avea impresia că îţi dictează ţie “rostul tău”, “datoria ta” şi “binele tău”.

Ia hai marş de-aici, vezi-ţi de rostul, datoria şi binele tău şi lasă-mă pe mine să mi le decid pe ale mele.

Evident că, fără block, nu se întâmpla asta, pentru RELIGIA ÎI OFEREA FANATICULUI TEMEI SĂ HĂRŢUIASCĂ NECUNOSCUŢI.

Fără ea, ar fi existat întrebarea legitimă: Pe baza a ce plm ai tu pretenţia să-mi spui mie ce să fac?

Şi răspunsul: Pe baza a nimic, pentru că nu te cunosc şi nu-mi datorezi nimic.

Intră în ecuaţie religia şi răspunsul devine: Pe baza credinţei care mă face pe mine superior şi pe tine inferior.

OK, ia hai marş în superioritatea mă-tii. Îmi îmbrăţişez inferioritatea din acest punct de vedere şi aleg să-mi văd de viaţa mea pe coordonatele MELE, nu ale tale.

“Dar nu, că uite, profetul nu ştiu care zice că…”

Block. Când o să vreau să aflu ce zice profetul nu ştiu care, dau eu un google.

d) Persecuţia celor diferiţi

De ereticii care ardeau pe rug am zis. Şi puteai fi eretic pentru absolut orice motiv stupid li se năzărea lor că eşti eretic. E plină istoria de crime la adresa unor oameni care, pur şi simplu, refuzau să fie marionetele bisericii.

Apoi: până în 1054, a fost o singură biserică creştină. După marea schismă, când s-a rupt lanţul de iubire şi-a-nceput a rugini, catolicii şi ortodocşii s-au apucat să se urască reciproc şi să se killerească precum în jocuri video, chit că se închinau aceluiaşi Dumnezeu, dar hei, calculau Paştele în mod diferit şi nu ai cum să laşi în viaţă un om care calculează altfel Paştele.

Şi staţi să vedeţi peste şase secole când a venit Reforma şi au apărut varii forme de protestatari, câtă friptură de om s-a făcut prin pieţe, pentru că unii credeau în sanctitatea icoanelor şi alţii nu.

Singurul motiv pentru care azi nu mai e aşa e SEPARAREA PUTERILOR ÎN STAT ŞI APARIŢIA STATULUI SECULAR / LAIC.

Amuzant cum necredincioşii au fost cei care au scos în afara legii pedeapsa cu moartea, pe care sfânta şi milostiva biserică a practicat-o inclusiv pentru delicte de opinie secole în şir.

În concluzie, nu, religia nu are de ce să devină materie obligatorie pentru bac. Facultativă? Whatever. E dreptul fiecăruia să înveţe ce vrea. Atâta timp cât nu încearcă să ne transforme şi pe noi în oile Domnului.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.