Nu, chiar nu mă interesează casa lui Selly

La cafeluţa de dimineaţă, îmi place să citesc relaxat ştirile. Mai ales că e o zi caldă şi calmă de weekend, şi e cazul să ne bucurăm de vara indiană.

Printre ştiri cât de cât relevante, mă pocneşte brusc peste ochi una care îmi dă bube. Şi îmi dă bube nu doar din cauza irelevanţei. Îmi dă bube pentru că ştiu genul de ştire, am fost obligată s-o scriu şi eu pe când lucram sub patronatul altora, şi ştiu şi genul de public pe care îl vizează.

Ştirea de tip: “Uite ce are-n casă X”.

Scopul: fast, opulenţă, etalare de avuţie şi “valuare”.

Genul de public vizat: frustraţii de toate tipurile, genul care se uită la casele altora fie cu invidie, şi ulterior găsesc diverse explicaţii fantasmagorice despre cum alţii au dat în cap sau au supt p să aibă, şi noi, oameni săraki şi kinstiţi, locuim în garsonieră confort 3 pe Strada Tunsu Petre, sau dacă nu, se uită la casele altora cu o sete nestinsă de a cârcoti, a remarca mobila care nu e colecţie 2021, ci doar 2020, faptul că n-ai şters praful, faptul că n-ai schimbat cearşaful de alaltăieri şi faptul că fumezi în bucătărie.

Bunică-mea avea plăcerea asta, pe când eram copil. Mă duceam în vizită la unii şi la alţii. La întoarcere, pe bunică-mea începea s-o penetreze grija:

-Dar ce aveau în casă?

Aveam gen 6, sau 7, sau 9 ani. Habar nu aveam de termeni ca “feminism”, “progresism” şi alte etichete pe care mi le vor pune labagiii la o dată ulterioară. Dar eram feministă şi progresistă fără să ştiu de ele. Reacţia mea viscerală era: “De ce plm te priveşte?”

Dacă te duci în vizită la X, te duci să te bucuri de companie, de jucării (la 6 ani), de jucării (la 26 de ani, lol), de un vin bun şi ce mai are de ronţăit, sau de o cafea bună, dacă e vizită de lucru, şi în nici un caz în inspecţie CTC şi audit. Sau dacă te duci pentru asta, eşti o scuză penibilă de om şi meriţi să stai în garsonieră confort 3 pe Tunsu Petre.

Numai că aveam genul de familie unde acest răspuns s-ar fi taxat cu două perechi de palme şi cu eticheta de obrăznicie. Aşa că am parat cu şmecherie.

De câte ori mă întreba cum aveau în casă, începeam să aberez despre televizor cât casa poporului, video, casetofon, mobilă de lux, covor din lână (citisem eu într-un roman despre cum casa cuiva era decorată cu covor din lână şi reţinusem că e semn de mare opulenţă) şi să savurez diabolic cum bunică-mea murea lent pe interior de invidie.

Faptul că nu am invidiat niciodată pe nimeni mi-a scutit în primul rând mie o droaie de emoţii negative. Văd obiectele ca pe simple unelte cu care îţi rezolvi nevoi şi probleme, şi dacă am nevoie să dau cu mopul prin casă, aleg cel mai simplu mop, destul de lung să fie uşor de utilizat, şi nu mopul încrustat cu jvarovschi şi diamante cât capul de bebeluş.

Genul ăsta de nevoie de a etala opulenţă şi valoare l-am şi parodiat în #cf, în decorul care o înconjoară pe “ea”.

***

Şi în ceea ce îi priveşte pe youtuberi, momentul în care încep: “vaai, hai să facem un tur al casei mele”, ştiu că sunt în pană de idei de vloguri. Când nu mai ai ce arăta creativ, începi să-ţi arăţi casa. Tristuţ.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. Cristi R. says:

    Când vrei să ții pe linia de plutire un canal YouTube sau un site contează, printre altele, frecvența postărilor. Astfel, când îți impui un anumit ritm, este absolut firesc ca uneori să rămâi fără inspirație și să postezi și articole mai necreative. Însă creativ sau necreativ, Sely are marele merit că a reușit să creeze un brand, un cuvânt cheie pe care se bat mulți, știindu-se că aduce trafic. Iar ăștia mulți (vrând sau nevrând) îi cresc implicit și mai mult notorietatea. Tristut cu adevărat pentru el ar fi ca în loc să-și arate casa, să încerce să atragă trafic folosind taguri ca “trollywood” sau “Lorena Lupu”, și apoi să se folosească de prilej ca să-ți mai tragă și o smetie peste bot. Nu știu ce istorie ai cu acest personaj, dar acest articol pare cam ranchiunos. Poate că ai moștenit totuși ceva de la bunica pe care nu o sufereai.

    • Lorena Lupu says:

      Să compari futerea de grijă a bunică-mii cu critica mea OBIECTIVĂ legată de cât de neinspirat e să îţi etalezi casa spune despre tine că eşti prost de scheaună pământul sub tine şi, spre tristeţea generală, mai şi alegi să semnalizezi.

      • Cristi R. says:

        Dacă scopul omului a fost ca videoul să facă doar cât mai multe vizualizări, atunci mie nu mi se pare deloc neinspirat. Futerea de grijă e futere de grijă, deci pe tine de ce te fuge grija despre cum alege omul să-și facă trafic? Dacă el nu-și arăta casa, ție nu-ți venea ideea să scrii acest articol. În loc să-i mulțumești că ți-a dat ceva de ciugulit, l-ai atacat complet gratuit. Mi-e greu să cred că îl considerai pe Selly vreun valoros om de cultură care te-a dezamăgit subit, așadar nu pot decât să te consider ranchiunoasă și ipocrită. Chiar mă întrebam de ce niște articole atât de bine scrise au atât de puține comentarii, iar acum am și răspunsul: ești autosuficientă, ipocrită și obraznică. Sictir!

  2. Den says:

    Să te intereseze ce au alții-n casă mi se pare țățismul suprem. Mi-am amintit de frustrata aia care avea o obsesie patologică în legătura cu casele oamenilor, de făcea 134455 de postări pe oră cu unde-și țin oamenii electrocasnicele și paturile și cum cutiile puse pe dulap sunt de paria societății. Meanwhile se arăta dezgustată de ,,țărăneți” (lol, the irony)

    Btw, I can relate la partea cu bunica, fix la fel e și a mea și aceleași reacții le aveam și eu pe la 6 ani când o auzeam zicând câte ceva despre casa cuiva. :))

    • Lorena Lupu says:

      Dadada, cum se văicărea de “ţărăneţi” când futerea ei de grijă o definea drept ţăranca supremă.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: