Am rubeolă zilele astea, deci stau în izolare, să n-o dau şi altora, mai ales că ştiu că e extrem de periculoasă pentru femei gravide, şi când ieşi din casă, nu ştii care e şi care nu, aşa că e mai scurt să stai încuiat. Dar episoadele cu curieri care sâcâie cliente s-au cam înmulţit lately, şi atunci, prefer să dau o fugă la supermarketul din colţ, cu mască pe faţă ca în 2020. Aleg ultima jumătate de oră dinainte de închidere, să fiu sigură că nu e coadă şi că nu o dau vreunui prost care se înghesuie în mine.
Ieri seară aveam nevoie de lămâi, grepfrut şi mâncare pentru motan. Şi, cum am ieşit din bloc, pe stradă, exact într-o băltoacă formată pe trotuar, l-am văzut. Era un pui mic de pisică mort, înţepenit, alb cu gri.
Nu avea urme de violenţă, probabil că fusese abandonat de către unul dintre mulţii cretini care nu-şi sterilizează animalele pe considerente de “nu e creştineşte, maică”. Bine că e creştineşte să arunci în stradă un pui născut cu vreo două săptămâni în urmă. Bine că e creştineşte să traumatizezi şi animalul mamă, şi să expui unei morţi oribile puiul. Dacă nu murea de frig, sigur îl înhăţau numeroasele ciori din Titan, îl călca o maşină sau îl devora vreun câine. E atât de inuman, atât de crud, atât de sadic să arunci pui de animale în drum. Mai ales acum, când e atât de simplu să dai un google cu sterilizări gratis Bucureşti, sau suni la vreo asociaţie şi te milogeşti că eşti sărac şi n-ai după ce bea apă, şi îţi sterilizează ei gratuit animalul, numai să nu umpli Bucureştiul de pui nedoriţi.
Am vreo trei cunoscuţi în listă care au găsit câte o recoltă de pui de pisică vii. Evident, când îi găseşti vii, nu ai inimă să-i laşi în drum şi îţi faci de lucru: veterinar, formulă pentru pui, hrănire la două ore, vaccinuri, caca moale din orice, şi aşa mai departe. Şi stresul găsirii de familie responsabilă, când adăposturile sunt deja pline şi toată lumea care vrea animale de companie le are deja. Îi voi ajuta cu share-uri când vor fi pregătiţi, evident.
Toate acestea ar putea fi atât de simplu evitate dacă toată lumea ar steriliza animalele cărora nu-şi permite să le ţină puii.
Nu m-am băgat în scandalul câinilor care au sfâşiat-o pe tipa care făcea jogging, pe de o parte pentru că nu e vina animalelor că au ajuns pe stradă, şi pe de alta, pentru că în 2020 m-am pomenit într-o situaţie de o obrăznicie şi un misecuvenism incalificabile. După ce ani în şir susţinusem necondiţionat campaniile unor ONG-uri dedicate protecţiei animalelor, tipele de acolo ajunseseră la concluzia că Lorena Lupu e sluga lor moca sau ceva. Şi când m-am pozat cu o persoană pe care n-o agreau, mi-au făcut un circ absolut abominabil, au asmuţit o turmă de alte proaste cu care n-aveam nici o treabă să se isterizeze şi alea la mine, m-au jignit în fel şi chip şi m-au reclamat la Facebook într-un mod care mi-a adus doi ani de restricţie pe pagină. Din aia dură, ca în poveştile revistelor care au rămas complet fără trafic de pe o zi pe alta. Şi au fost doi ani de efort sinistru. A trebuit să ameninţ Facebook cu o citaţie în instanţă, pe care am uploadat-o în conversaţie cu support, să vadă că nu glumesc, să-mi revină pagina la normal. Abia prin septembrie 2022 am reînceput să am traficul de dinainte de blockuri.
Long story short, ONG-istele pe care le servisem gratis iar şi iar s-au apucat nu doar să îmi dea ordine cu cine să mă împrietenesc şi cu cine nu, dar s-au şi răzbunat josnic şi ticălos, şi, din acest motiv, eu nu mă mai bag în isterii ONG-iste pe tema animalelor. Punct. De cum începe un scandal pe subiect, count me out completely. Dacă îţi imaginezi că, dacă te ajut de câteva ori gratuit, capeţi dreptul să-mi spui ce să fac cu viaţa şi cu interacţiunile mele sociale, mă pierzi definitiv de colaborator. Dar voi ajuta şi promova mai departe ONG-uri care lucrează constructiv, rezolvând probleme, în loc să ţipe tare pe social media, şi persoane fizice care salvează animale de pe drum. Pentru că iubesc în continuare animalele. Îmi displace doar atitudinea de câştigători la belciuge a unora dintre cei care se ocupă de ele.
Şi o problemă pe care o putem rezolva noi toţi împreună e stoparea abandonului.
Toţi cei care aveţi animale acasă şi nu vreţi sau nu vă permiteţi să creşteţi pui, duceţi-le la sterilizat. Şi gata. Nu înţeleg creştineala asta selectivă, care se referă doar la uterul animalului adult, dar nu la puii pe care-i produce.
Puii nu au ce să caute pe stradă. Nu au ce să caute în cutii de carton. Nu au ce să caute în containere de gunoi. Nu au ce să caute în saci legaţi sau în pungi înnodate. Nu au de ce să îndure morţi teribile pe frig. Sau să îi împovăreze fizic şi financiar pe aceiaşi câţiva care nu au inimă să-i lase acolo.
Dacă ştii un idiot care nu-şi sterilizează nici de-al dracu’ animalul de companie, trimite-i acest articol. Să înţeleagă că nu au de ce să se chinuie puii ăia nevinovaţi şi alte persoane, doar pentru că el / ea e prost / proastă.
***
Salut, ai ajuns cu lectura până aici? OK. E perioada aia a anului când avem de plătit hostingul şi restul cheltuielilor legate de site. În măsura în care textele de aici sunt interesante pentru tine, donaţia ta e necesară şi apreciată. Dacă donaţia este de 30 de euro sau peste, îmi poţi propune un subiect pentru un clip pe TikTok. Dacă donaţia este de 50 de euro sau peste, îmi poţi propune subiectul tău pentru un articol nonpublicitar. Donaţii, aici. PayPal.Me.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.
Acest subiect dureros care arde in mine ca o rana mereu deschisă. Nu e nici un fel de creștineala. Este multă prostie, nesimțire si cruzime. Locuiesc intr un sat ff aproape de un oras mare. Lumea are vile si masini scumpe, dar nu are educație sau timp sau chef sa aiba grija de animale. Stau langa cimitir si langa camp, mereu gasesc “surprize”. Dupa fiecare perioadă de gestație înflorește satul cu mii de pisici care sfârșesc tragic dupa cum ai povestit. Am sterilizat din banii noștri 7 căței si 10 pisici, si altele dupa cum am putut cand s au ivit campanii. Am hranit cand si cum am putut cu zecile. Suntem cu portbagajul plin de boabe pt catei sau pisici, din păcate nu le putem oferi o viață decenta, ci uneori, doar mancare si apa. Nu mi a raspuns nimeni niciodată pozitiv cand am rugat sa ia in grija un animalut pe care l am găsit si pe care am vrut sa l ajut ori l am luat acasa. Toata lumea plina de dragoste si empatie are anunturi pe fb cum doneaza ei dragii “acești minunați puiuți, vai din păcate avem deja două si nu ii mai putem ține”, fara sa le treaca prin cap ca ar putea sa sterilizeze amărâtele ființe. Asociatiile din zona sunt un fel de purgatoriu pt bietele animale, iar institutiile absente sau degeaba. Nu i pasa nimănui ca animalele mor in chinuri, de foame, de sete, de frig, calcate de mașini ori chinuite de oameni. E o lume tristă…