Nu mimăm orgasme, ne pare rău

Azi, iubită parohie, vom vorbi despre un subiect care mă tot bâzâie pe creier de ceva vreme, şi anume: pretenţia ca, în pofida stresului cotidian, femeia să fie perpetuu zâmbitoare şi într-un mood de “am cea mai plăcută zi a vieţii mele”.

Dacă un bărbat e morocănos, toată lumea se grăbeşte să-l scuze: Hai, lasă-l şi pe el, are o zi proastă. Are voie să aibă o zi proastă. Are semnătură şi parafă de la Dumnezeu personal că are dreptul la zilele lui proaste.

Dacă o femeie e nervoasă, toată lumea are ceva de comentat răutăcios. Chiar dacă femeia nu îşi revarsă nervozitatea pe cei din jur. Chiar dacă se poartă politicos şi rezervat, stoarce din ea un bine, mulţumesc când o întrebi ce mai face şi chiar te întreabă ce mai faci tu.

Deci, chiar dacă femeia îşi vede liniştită de treabă, sau îşi postează statusurile nemulţumite pe propriul perete, simplul fapt că are o zi în care nu e poster la pastă de dinţi e de natură să genereze o grămadă de reacţii tâmpite.

Da’ du-te, dragă, în vacanţă. 

Prezumţia că omul n-are nici o treabă şi că poate pleca aşa de nebun în lume e de o lipsă de respect atroce. De asemenea, pretenţia că-i spui omului ce să facă, din propriii lui bani munciţi cu greu, e de o lipsă de respect atroce. (Dacă, desigur, nu te oferi tu să plăteşti vacanţa.)

Şi poate că există momente extrem de proaste şi de tensionate inclusiv în vacanţă.

Prezumţia că nu poţi avea o problemă, în calitate de femeie, şi că nu îţi poţi asuma public că ai o problemă este… ei, bine, este o problemă în sine, Şi o mie de vacanţe nu o vor rezolva.

Da’ ce, dragă, eşti nefutută? 

Poate că e o uimire pentru mulţi, dar când oamenii au responsabilităţi în viaţă, foarte multe nemulţumiri şi foarte multe stări de stres au absolut zero legătură cu viaţa sexuală. Sau cu absenţa ei. Când ceva nu se leagă profesional, poţi să ai acasă un penis de diamant, şi să faci sex de zece ori consecutiv, tot o să fii cu mintea la treaba care nu se leagă profesional.

Iar când ai de luat bani şi se tot amână…

Cred că forma realistă a acestei întrebări ar trebui să fie: Da’ ce, dragă, eşti neplătită?

Da, când sunt neplătită de obicei am o proastă dispoziţie accentuată, şi există cauzalitate.

Bă, ce acritură eşti! 

Te-ai califica să-mi spui că sunt acritură dacă aş proceda ca proştii: vin cu stare naşpa din altă parte şi o descarc pe tine, nevinovat. Lucru pe care nu îl fac niciodată. Pentru că era exact ce făcea mama, când eram eu copil: venea nervoasă de la muncă şi se descărca pe mine.

Eu sunt nervosul politicos, care cel mult se scuză că nu poate purta acum o conversaţie, că are o zi nasoală. Şi exact atunci simt idioţii să te pedepsească tot pe tine că ai o zi nasoală. De parcă era alegerea ta să ai o zi nasoală, nu un cumul de factori independenţi de voinţa ta.

De câte ori simţiţi nevoia să agasaţi suplimentar şi să jigniţi o femeie care v-a spus frumos că are o zi nasoală şi că vrea lăsată în pace (dar aţi respecta un bărbat în aceeaşi situaţie) aveţi o pulă karmică direct în ficaţi de la Lorena Lupu.

Şi dacă tu alegi să mă iriţi în plus când eu deja sunt iritată din altă parte şi ţi-am spus frumos că am o zi nasoală, nu faci decât să inviţi parada de morţi de mamă. Pe care eu, om decent, mi-o defilam de una singură în colţul meu, fără să te rănesc cu nimic.

Ştii că faci riduri? 

Să moară mă-ta dacă ridurile au fost vreodată prima preocupare a unei femei nervoase. Ideea asta, că aspectul e mai important decât confortul interior, ar merita bocanci în cap până prind toţi proştii, de ambele sexe (da, nenumărate femei care agasează similar femei prost dispuse care nu le-au întrebat şi nu le-au cerut nimic) ideea că o femeie e în primul rând un om, cu zile bune şi proaste, cu realizări şi eşecuri, cu satisfacţii şi nemulţumiri, şi abia după aceea o imagine de pus în ramă.

Glume idioate. 

Nope, un om nervos nu e amuzat. Nu, un om nervos nu e interesat să dovedească exact în minutul ăla un simţ al umorului. Da, un om nervos are dreptul să fie nervos şi să aibă o problemă.

Ignoră. 

Sfatul ăsta cu ignoratul mă face să văd roşu. Cei care citiţi acest blog ştiţi deja.

Aş lua fiecare individ care mi-a zis vreodată să ignor, i-aş lega de un gard, şi aş pune o sută de câini violenţi legaţi în aşa fel, încât să fie la zece centimetri de persoana lui şi totuşi să nu-l ajungă, să-l latre îndârjit. Apoi i-aş zice: Hai, ignoră. De ce nu poţi? Pari cam tulburat. Cum era cu ignoratul?

Vai, dar ce posacă e Cutăreasca! 

Ai tu idee ce are Cutăreasca acasă? Care sunt problemele ei? Cu ce se chinuie? Ce are de tras? Nu. Atunci nu rata o fenomenală ocazie de a tăcea adânc.

Se răzbună Cutăreasca pe tine pentru probleme din altă parte? Nasol.

Alege să îşi vadă de ale ei, dar bagi tu băţul prin gard de prost/proastă ce eşti? Păi futu-ţi morţii mă-tii de prost/proastă, învaţă să respecţi nevoile altora.

Un bărbat indispus are şi el o zi nasoală, că e om.

OK, o femeie la fel.

Dacă ai cu ce s-o ajuţi, bine. Dacă nu, optează pentru lăsarea pur şi simplu în pace.

Că dacă se forţează să pară veselă când nu este, tot tu: Vaaai, da’ ce falsă e Cutăreasca!

***

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Raluca says:

    Touché! Citindu-ti (si) aceasta postare, am avut un orgasm intelectual. Multumesc.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger