O întâlnire romantică

De când o cunoscuse pe Anastasia pe Tinder, Sebastian era alt om.
Să trecem peste faptul că Anastasia era frumoasă. Frumoase erau multe. Una mai unică şi mai specială ca alta.
În schimb, Anastasia înţelegea.
Înţelegea cât e de greu să nu-i pese nimănui de tine. Îi scria că e în aceeaşi situaţie, deşi Sebastian nu pricepea cum o femeie atât de frumoasă poate să se vaiete de nepăsarea altora. În fond, dacă eşti frumoasă, toată lumea vrea să ţi-o tragă, şi ce alte aspiraţii poate avea o femeie în viaţă, nu-i aşa?
Înţelegea cât e de greu să-ţi cauţi de lucru în zilele noastre. Toţi angajatorii au pretenţii absurde, toate joburile sunt grele, urâte, nasoale şi lipsite de carismă. În fond, îi mărturisea ea lui Sebastian, şi ea visa că într-o zi, o să apară pe neaşteptate o imensă sumă de bani şi viaţa ei va deveni brusc lină şi relaxată, ca o briză de munte.
Înţelegea că e greu să-ţi afişezi adevărata identitate, să nu te vadă pe net un potenţial angajator şi să refuze să lucreze cu tine pentru că a găsit o poză cu tine beat în Vamă, şi acceptase fără rezerve că, deşi îşi spunea Gore Dotatu, în realitate era un bărbat minunat, cu un sistem solid de valori, demn de respect.
Dimpotrivă, îi mărturisise Anastasia, ei îi plăceau dotaţii. Suferea de un caz agravant de mariaj fără satisfacţii şi voia doar mister adică domn, şi mister, adică taină. Nu dotarea declarată era problema, ci eventuala predispoziţie pentru a pălăvrăgi aiurea.
De aceea, deciseseră de comun acord să-şi rămână străini, şi să nu caute să afle nimic concret unul despre celălalt. El voia sex şi atât, ea voia sex şi atât, dar printre discuţiile porcoase şi umede, îşi deşertau şi frustrările, iar acest lucru contribuia copios la fericirea amândurora.
Într-o noapte, după un sexting hardcore care îl lăsase cu frescă pe tavan, Sebastian îi scrise Anastasiei:
-Hai să ne vedem mâine seară!
-OK, dar… eu sunt un pic mai plinuţă decât în poze.
“Aha, deci e obeză. Okkk”.
-E ok, toate sunteţi plinuţe. Tu compensezi cu feminitate, dragă.
“Măcar eşti versată şi n-o să-mi faci pe mimoza.”
-Deci, nu te deranjează că…
-NU!
“Poate dacă aş fi cu un model 90 -60 – 90, m-ar deranja, dar aşa”.
-Unde ne vedem?
“La mine acasă nu se poate, că e haosul universului. La ea acasă e soţu-su. Hai că vorbesc cu Alex să-mi împrumute garsoniera.”
-Aleea Biruinţei, Nr. 18, Bl. 30, Sc. A, etaj 7, apartamentul 213.
-Alex, tu eşti, băi, porcule? O arzi no name cu mine, gioarsă distrusă şi nenorocită de om!!!???
“Aoleu, nu!”
-Nu, nu, nu sunt Alex. Sunt un prieten bun. Habar n-am avut că aţi avut conflicte.
-Alex a fost dragostea extraconjugală a vieţii mele. Împreună am făcut cel mai glorios sex. Nu există colţişor în garsoniera aia pe care să nu-l fi profanat cu fluidele noastre amestecate. Apoi, Alex m-a părăsit pentru slaba cu care e acum.
Subit, Sebastian avu o idee.
-Şi nu e răzbunarea perfectă să-i fuţi cel mai bun prieten, la el acasă?
-Ba ştii că da?
-Bine, iubita. Mâine seara la şapte, ne vedem acolo.
-Da!

***

La ora şapte fix, Sebastian tocmai îşi termina de ciufulit boem barba, când, soneria ascuţită ca sirena poliţiei, singurul lucru pe care-l ura în garsoniera lui Alex, sună.
Deschise val vârtej uşa:
-Mamă!?
-Fiule?
-Tu ce dracu’ cauţi aici?
-De unde dracu’ îl ştii tu pe Alex? ripostă concomitent maică-sa.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.