Oameni cărora le şterg instant cererile de prietenie

Nu o s-o ard arogant, că trebuie să fii cel mai select om de pe planetă, să ai penisul învelit cu aur şi minimum o licenţă în epistemologie, sau să fi băut minimum un Campari cu mine să ne împrietenim. Nope, când resping add-uri nu e pentru că mă cred specială, ci pentru că te cred pe tine oribil.
Aşadar, tipurile de oameni cărora le marchez instant cererea de prietenie ca spam sunt:

1. Oameni care te încep direct cu opt-zece comentarii.

Păi tu-ţi dai seama ce limbariţă o să fie pe ăsta dacă îl şi bagi în lista de prieteni? O să se transforme instant în Adjunctul autoasumat (vezi aici.) O să aibă impresia că peretele tău e tarlaua lu’ taică-su, o să se bage în seamă cu toţi comentatorii tăi şi o să împartă dreptate de parcă ar fi locţiitorul lui Dumnezeu.

2. Oamenii care te iau cu “Uăi, pisi, ce bunăciune eşti, pentru tine aş face şi aş drege, ce te-aş fute / ce nu te-aş fute!”

Ce, mă? Eu sunt un om pe care nu l-ai văzut în viaţa ta. Sau l-ai văzut pe scenă. Sau într-o lansare de carte.
Ştiu că românul meltean are impresia că ajunge să-i bage unei femei – orice femeie şi oricât de îndepărtată – trei glume despre pula lui mare şi sublim funcţională, eventual să-i şi trimită fotografie cu minionul roz, dar NU. Sunt pe Facebook să-mi promovez cărţile şi showurile, nu pizda.

3. Oameni care sar direct la sfaturi.

Urăsc sfaturile. Şi să le dau, şi să le primesc. Când le dau, am mereu impresia că ălălalt economiseşte banii pe psiholog. Iar când le primesc nesolicitate, i-aş da foc ăluia care mi le dă. Mai ales că cel mai frecvent ăla care le dă nu doar că n-are nici o calificare, dar de obicei e şi genul de retardat care n-a înţeles importanţa testului Cetefutegrija. (vedeţi aici.)
Adică se bagă în probleme care nu-l privesc exact ca musca-n cour de la cheval şi o mai şi face pe tonul ăla agresiv – superior pentru care, jur, aş introduce drept de legitimă apărare.
“Acuzat, de ce l-ai ucis pe Pamfilică cu 456 împunsături de cuţit?”
“Pentru că se răţoia la mine că nu mă pricep la aşchierea căcatului, fără să aibă vreo calificare în domeniu şi fără să-l privească direct.”
“Achitat!”

4. Oameni care n-au poze cu ei deloc.

Mi se pare că-s conturi false ale lui Vadim Tudor.

5. Oamenii care au o singură poză cu ei, aia de profil.

Un cont de om normal e vizibil din avion. Mariţa cu mă-sa, Mariţa cu ta-su, Mariţa selfie la Ateneu, Mariţa cu Mircea Badea în braţe, Mariţa făcând sex pe plajă. Un cont cu o singură poză de om şi restul flori de câmp, ozeneuri şi minioni e dovada că Vadim Tudor a ciordit poza cuiva din alt colţ de planetă şi şi-a făcut nişte conturi false mai puţin evidente în falsitatea lor ca acelea de la punctul 4.

6. Trollii.

Nu pentru că nu recunosc trolajul, ci pentru că îi cunosc efectul invaziv şi parazitar. Trollul vrea să cerşească atenţie nejustificat. Să se dea interesant. Nope, nu pe tarlaua mea.

7. Oamenii care mă tot freacă la cap cu cum mă urăşte X sau Y.

X şi Y sunt cumva în lista mea de block? Hint: mă doare-n cur de sentimentele lor. Şi refuz să primesc vibe-ul negativ din partea unor rataţi, prin intermediar. Logic că mă urăsc o grămadă de cretini; e parte din şarmul meu. De-aia ne-a dat Dumnezeu şi Zuckerberg block: să uităm că există. Unicul lucru la care mai are Dumnezeu de lucrat e funcţia block în viaţa reală.
Pentru că problema nu e la mine. Eu n-am nimic cu X şi cu Y; de obicei ei îmi fac câte o măgărie, apoi tot ei mă molfăie de partea dorsală.
Eu nu fac decât să constat că-s idioţi, să le zic două de morţi de mamă şi să-i blochez. În secunda a doua am uitat de existenţa lor şi-mi văd de ale mele. Nu eu propag negativismul şi ura.
X şi Y îşi petrec luni în şir fremătând în obsesii şi proiectând peste mine prostia densă şi neagră din capul lor. Prostie cu care eu NU vreau să am de-a face. Aluzie fină: de-aia le-am dat block.

8. Oamenii care abuzează de mesageria mea privată.

Nu, nu mă interesează să discutăm privat un articol de pe blog. Nu, nu vreau o părere de 567 de paragrafe despre asta. E timpul meu şi nu te înscăunezi peste el de parcă ţi s-ar cuveni. Ai secţiune de comentarii şi dacă ai o părere despre subiect, o scrii acolo. Nu, nu era o scrisoare secretă pentru tine, era un articol. Public.

Da, blogul e gratis. Deja e o ofertă care vine moca. Timpul meu privat nu e. Dacă îmi faci o donaţie pe Paypal de cel puţin 25 de euro şi specifici contul de pe care ai făcut-o, da, stau să frecăm privat o temă pe care n-am nici un interes s-o discut one on one cu 5000 de Facebook friends şi 5000 de followerşi în parte.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

21 Responses

  1. jademan says:

    Dacă ai putea șterge fragmentele alea de text de su’ titlurile textelor cu legătură, ce drăguț ar fi! 🙂
    Da’ și mai drăguț ar fi dac-ai vrea! 😀

  2. Joker says:

    Atitudinea celui din ilustratia articolului imi aminteste de CTP
    😀

  3. Conturi false ale lui Vadim. :))))))))
    Cireașa textului!

  4. George says:

    eu sunt asa de ingramadit, incat pana acum (si e ceva vreme de-atunci), n-am inteles prea bine care-i treaba cu prietenia in viata reala.
    asadar subiectu’ cu “prietenii” virtuali de pe conturile de socializare m-a depasit in asa hal, incat mi-am sters contu’ cu tot cu mutra. probabil mi-a fost frica sa nu ma loveasca “epidemia prieteniei” cu necunoscuti.
    ce sa-i faci, batran si neadataptat si e tot mai scumpa fiola de enanthat. :)))

  5. Alexandra D says:

    Contul meu de Facebook presupune o poza cu je si restul cu ” mai nimic” . Nu-mi fac selfie si urasc cand cineva isi posteaza pozele facute cu mine pe Facebook fara sa-mi cerut acordul in prealabil.

  6. andrei says:

    Ce naspa e sa fii inclus intr-o tipologie. 🙁

  7. andrei says:

    Te simti tare si diferit si vine Lorena si te aduce cu picioarele pe pamant

  8. Alex Florea says:

    Permite-mi sa te provoc sa scrii un articol in antiteza cu asta: oameni carora le accept (instant sau nu) cererile de prietenie.
    Ideal mai lung si mai detaliat decat “toti care nu se incadreaza in cele 8 categorii amintite anterior”.
    Ca sa-l citez pe Dragos Bucur: “ce zici? Te bagi?”

  9. vmo says:

    dar dacă avem penisul învelit in plapuma?

  10. nelutu says:

    doamna lorena lupu, as fi dispus sa fac o donatie de 175 de euro in contul dumneavoastra de paypal. ar fi de ajuns sa discutam despre anime-uri timp de 24 de ore? fac un studiu

  11. Lorena Lupu says:

    Alex Florea: Comenzile de articole sunt ceva mai scumpe. 🙂

    Neluţu: Scuze, nu stăpânesc subiectul atât de bine încât să fac o şedinţă de 24 de ore pe marginea lui.

  12. Alex Florea says:

    Lorena, e o provocare, nu o cerere. O accepti sau nu, este evident alegerea ta. Pura curiozitate insa ma impinge sa intreb: cat merge daru’? 🙂 Putem continua pe mail daca preferi…il stii.

  13. prophet says:

    ma incadrez perfect :)) am o singura poza (cu mine 😛 ) la profil, si culmea…nu-s vadim :)) ma intreb insa care-i rostul zecilor de selfie-uri cu tine insuti (in baie,in masina,cand halesti un kebeb,etc) plus alte cateva zeci de poze cu toate neamurile tale (unele intalnite o singura data) ca sa nu mai vorbim de sutele de check-in-uri…..sa inteleg ca daca nu am toate astea la un rahat de profil inseamna ca nu-s din turma? no shit!

  14. cristina mihai says:

    Mai sunt aia care iti confera “laicul in gradina”, vorba Simonei Tache. Adica, uite, mi-ai placut, esti o tipa super ……………….(pe linia punctata se continua rumegusul verbal), da’, stii, pentru ca ai zis/scris nu’s ce chestie, uite, nu imi mai placi, deci iti iau laicul meu inestimabil…. saaaaaaaamd…

  15. victor says:

    cine dracu sa-ti dea tie 25 de euro?

  1. August 30, 2015

    […] prezentare si cu scrisul deosebit de alert si plin de umor, cu mentiune speciala pentru articolul https://lorenalupu.com/blog/?p=9740 Nu m-a mai amuzat de mult ceva asa de […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger