Cutremurătoarea dramă a familiei Soloviov

Îmi beam eu cafeluţa de dimineaţă şi savuram ştirile – sau invers, savuram cafeluţa şi beam ştirile – când am dat de una din zona de entertainment. Una care chiar mi-a oferit entertainment.

Dar pentru a vă prezenta contextul, să facem cunoştinţă cu personajele.

Vladimir Soloviov e personalitate TV în Rusia. Un fel de portavoce a lui Putin. Un promotor al “operaţiunii speciale” din Ucraina, al ideilor tradiţionaliste şi extremiste, al “make Russia great again”, al mobilizării populaţiei pentru a merge pe front, în ceea ce el numeşte “războiul sfânt împotriva Ucrainei” şi aşa mai departe.

Mai am şi eu în secţiunea de comentarii specimene de genul. Care aberează cum ei nu vor avea copii gay, cum îi vor educa să nu fie gay (ca şi cum ar funcţiona aşa, lol), cum, dacă vor arăta tendinţe gay, îi vor bate până fac “bărbaţi” din ei (asta deja e nasol, cineva să notifice protecţia copilului), şi alte tâmpenii similare.

Ei bine, Vladimir Soloviov are doi fii. Iar cel mai mic, Daniel, este – gasp! – gay. Şi nu, nu e genul de gay pe care îl trimiţi la sală şi păcăleşti lumea că e straight. E genul excentric şi flamboaiant, căruia îi place periodic să iasă în oraş “in full drag”, care-şi pictează unghiile şi ocazional se machiază, şi pe care nu ştim prin ce metode o fi încercat Soloviov să-l “îndrepte”, dar aparent nimic n-a funcţionat.

Dacă stăm să ne gândim, e o dramă.

Să contribui direct cu narativa de homofobie şi transfobie pentru a transforma Rusia într-un loc unde, ca persoană queer, poţi fi bătut, umilit, insultat, hărţuit, concediat abuziv, ba chiar şi omorât fără ca situaţia ta să fie luată în serios. Apoi, pentru că Dumnezeu are simţul umorului, să ai un copil care, prin orientarea lui, să fie ţinta directă a regimului de teroare pe care l-ai impus.

Abia genul ăsta de situaţii îmi confirmă că există un Dumnezeu.

Şi că tâmpenia aia cu “să apărăm familia de curcubeu” nu are nici o soluţie pentru situaţiile când curcubeul vine din interiorul casei.

Buuun.

Lui Soloviov i-a fost clar că ăsta e fi-su şi n-are ce să-i facă, respectiv, dacă îl ţine în Rusia, îl expune ameninţărilor tuturor găştilor de derbedei. Şi l-a trimis la Londra.

La Londra, ăla mic s-a simţit ca peştele în apă şi s-a integrat prompt: are o relaţie stabilă cu un domn generos, are un contract cu o agenţie de modelling şi mâine-poimâine îl vedem participant la RuPaul’s Drag Race.

Cred că o face şi cu un fel de sfidare, pentru că numai el ştie câte tactici o fi încercat ta-su “să facă bărbat din el” şi oricum, să fii queer şi să tot auzi retorică antiqueer în jur e o experienţă de natură să stârnească spiritul de frondă şi de “maisxxgeţivoipxla” şi în cei mai paşnici şi răbdători cetăţeni.

Până acum, faza cu fi-su gay al lui Soloviov era un fel de secret ştiut de toată lumea în Rusia, aşa cum, de exemplu, în România lui Ceauşescu, se ştia de anumite personalităţi că sunt gay, dar toată lumea mima naivitatea.

În schimb, când treaba a devenit groasă şi stufoasă – Soloviov apare seară de seară la televizor să insiste cu mobilizarea pentru Ucraina şi să-i insulte pe ruşii care nu vor să se înroleze, respectiv să-i spurce cu furie proletară pe cei care au fugit peste hotare să evite recrutarea pe front – nişte domni care CHIAR NU aveau chef să-şi lase oasele într-un război nedrept şi abuziv: “păi, bine, de ce mimăm noi că nu ştim că fi-su ăstuia e cum e şi e unde e?”

Şi l-au expus. Păi bine, tu ne trimiţi pe front, dar pe fi-tu îl ţii în siguranţă în celălalt capăt al Europei, băi, duble-standarde?

Acum, pentru un bărbat ca Soloviov, o astfel de lovitură de imagine e mai mult decât poate suporta. Omul e genul “monstru sacru al televiziunii”, cu aroganţa şi narcisismul aferente, un fel de buric al pământului convins că fără el n-ar fi existat TV. “Bărbat tradiţional” încăpăţânat şi agresiv, care nu admite nici mort că nu are dreptate, că e prins cu mâţa în sac şi că în mod real, situaţia îl depăşeşte din toate punctele de vedere.

Şi atunci, a făcut o criză de nervi în direct, în care a acuzat pe toţi cei care l-au expus că ar fi “bestii”, “trădători plătiţi de ucraineni” şi “jigodii mincinoase”, a promis că “vor plăti scump” (aşa cum a plătit şi Mexicul pentru vestitul zid al lui Donald Trump) şi a pretins că, în prezent, fiul său nu e model şi locuieşte la Moscova.

Ce nu înţeleg: dacă fi-tu e în acelaşi oraş cu tine, de ce nu-l chemi în emisiune, să dovedeşti?

Dar genul lui Soloviov crede că e de ajuns să ţipe mai tare, şi nimeni nu-i va contesta adevărul.

Evident că Soloviov nu e genul de om care să înţeleagă şi să înveţe ceva din situaţia în care se află în prezent. Evident că va continua să facă propagandă pentru război, evident că-i va jigni în continuare pe tinerii care aleg să nu participe – şi evident că treaba va merge ca până acum.

Probabil cu nişte telefoane lui Daniel să trăiască într-un mod mai rezervat. Dacă Daniel încă primeşte bani de la taică-su, posibil să-l asculte. Dacă deja trăieşte din bani de modelling şi din generozitatea lui iubi, posibil să-l înfrunte şi să chiar apară la RuPaul’s Drag Race.

Interesant e faptul că nici fiul mai mare al lui Soloviov nu e înrolat în război, deşi el trăieşte confirmat la Moscova. Ca dovadă că socoteala de acasă nu se potriveşte cu discursul din târg.

Iar eu adooooooooooooooooooooooooor să văd indivizi ca Soloviov făcând crize de nervi. Spumiţele lui mi-au îndulcit cafeaua. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.