Pe Cetin îl foote grija din nou

Anumite bloguri sunt în declin vizibil. Fie că bloagărul a îmbătrânit urât şi acru, fie că Facebook nu mai trimite trafic dacă nu plăteşti, cert e că blogul merge în prăpastie. Şi pe măsură ce cade în gol, apar subiectele disperate, jenante şi trase de păr.

Azi, bloagărul Cetin nu încape de nişte femei de 40 de ani.

Ce-i făceau numitele femei de 40 de ani lui Cetin, o să întrebaţi voi. Îl hărţuiau aiurea, cum mă pisălogea pe mine cu mesaje private noaptea trecută un loser, înainte să mă satur şi să-i dau block? Căutau să-l şcolească ce să facă şi cum să trăiască neîntrebate, cum mă freacă pe mine la icre alţi x loseri, din cauza cărora lista mea de block e mai lungă decât drumul până la Predeal într-o dimineaţă de sâmbătă?

Nu, prietenii mei.

Numitele femei de patruzeci de ani îşi vedeau liniştite de treaba lor. Îşi permiseseră în schimb să se ducă la pet shop, să cumpere mâncare de pisici şi să nu aibă verighetă, concomitent. Omaga, vă daţi seama oroarea şi nesimţirea? Cum să-ţi permiţi să cumperi, pe propriii tăi bani, mâncare de pisici, şi să nu ai verighetă?

Omaga, cum să-ţi permiţi, într-o lume a gunoaielor umane torturate de grijă, precum Cetin, să preferi o viaţă calmă, liniştită, singuratică, alături de un animal blând şi jucăuş, în loc să-ţi doreşti foarte tare să aduni şosete şi cutii de bere după Gigel, care după câteva luni va considera că e datoria ta să faci asta şi nu-ţi va zice nici măcar merci?

Eu personal o să ajung în câţiva ani femeia pe care o descrie dobitocul ăsta la el în articol, şi chiar ard de curiozitate să-mi explice cineva de ce se presupune că e o problemă să locuieşti singur cu un pet, dacă aşa te simţi tu fericit. Sau să folosesc femininul, că bărbaţii singuri nu sunt subiectul unor astfel de denigrări. Care e problema în a prefera locuitul singur? De ce morţii tăi te apasă grija dacă Eva, DIN BANII EI, preferă să stea singură. De ce morţii tăi ţi se pare că e cazul s-o vorbeşti de rău pe Eva pentru că preferă să stea singură. Şi de ce ai impresia că istoricul amoros al Evei care preferă să stea singură ar trebui să fie treaba ta, chiar în condiţiile în care niciuna dintre cele trei femei nu te-a oprit să te întrebe: Şi totuşi, ce crezi despre trecutul meu amoros?

Evident, speculaţiile sunt penibile, cam pe măsura creieraşului ocupat doar de vânt de toamnă şi tărâţe vag ponosite al lui Cetin:

Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc cum, probabil cu doar 10 ani în urmă, toate 3 erau Ah, e prea pitic, ah, e prea gras, nu câștigă suficient, îl știe Ioana de la accounting și eu nu vreau să fiu șogoriță cu Ioana și tot așa.

Aşa, şi?

Da, dacă nu mă interesează Ionică, nu mă interesează şi punct. Nu există viaţă mai tristă şi mai penibilă decât singurătatea în doi. Varianta în care, la patruzeci de ani, trăieşti singur şi liniştit, e preferabilă de o mie de ori aceleia în care trăieşti cu o persoană căreia ai ajuns să-i urăşti din rărunchi tusea specifică, fiecare clişeu pe care-l spune şi faptul că trebuie să-i faci ciorbă în ziua respectivă.

Pentru că aşa arată rutina într-o relaţie, Cetin, băiatule. Urâtă, stresantă şi toxică până-n rărunchi. În timp ce locuitul de unul singur, după cum descoperă oricine îl încearcă, e o formă de libertate.

Apoi, e foarte trist că un moş ca Cetin a ajuns la o vârstă atât de înaintată fără să izbutească să distingă CAUZA REALĂ a unui refuz de PRETEXT.

Cauza reală: acest tip nu are nimic interesant de oferit şi nu mă văd petrecându-mi restul vieţii alături de el.
Pretext: e prea scund, e prea gras, are nasul mare etc.

Când un tip e, la nivel profund uman, ceea ce-ţi trebuie, amănuntele de genul ăsta CHIAR NU contează. Când le citezi, e semn că încerci să-l îndepărtezi pe om fără să dai la temelie. Pentru că “nu văd nimic demn de admiraţie sau respect în tine” sună prea brutal.

Pe de altă parte, remarcăm că unicul spectru de speculaţii sunt refuzurile fără bază reală. Deşi, între noi fie vorba, singura bază reală de care e nevoie e: “nu mă interesezi”. Şi punct.

Dar dacă tipele alea de 40 şi ceva şi-au dedicat tinereţea şi energia vreunui dorel, să-l ridice, să-l susţină, şi el pe la 38 le-a părăsit pentru nişte fetişcane de 20?
Dar dacă tipele alea de 40 şi ceva au iubit cu pasiune pe unul, şi ăla a ales să nu le pună verigheta, pentru că oricum, dăduseră deja totul şi fără?
Dar dacă tipele alea de 40 şi ceva erau lesbiene, sau poate asexuale?

Indiferent de scenariu: DE CE MORŢII TĂI E PROBLEMA TA CĂ UN OM DE PE STRADĂ, PE CARE NU-L CUNOŞTI, CARE NU-ŢI DATOREAZĂ NIMIC, NU ARE VERIGHETĂ?
De ce ţi se pare că are vreo responsabilitate faţă de tine să aibă verighetă?

Eu, una, nu voi avea verighetă niciodată. Nici acum, nici la 40, nici la 60, nici la 100. Voi prefera întotdeauna locuitul de unul singur, pentru că îmi dă un nivel mai mare de libertate în a-mi organiza treburile. Şi voi avea întotdeauna pisică, pentru că e un animal minunat.

Iar dacă unor proşti oarecare de pe drum nu le va conveni asta; ei bine: e problema lor personală şi sunt rugaţi să nu lase grija să-i footă fără alifie, că fac fisură anală.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Următorul spectacol al trupei mele de pamflet ZZ Bottom are loc pe 9 august, la Paque Bistro (Bd. Pache Protopopescu, Nr. 60). Ora 20.00.