Poșta redacției: Femeia ca marfă

De obicei, la poșta redacției tratăm mailuri în care cititorul nostru mult iubit pune probleme pe tapet. Dar azi vom trata un comentariu. Un comentariu care m-a întristat, pentru că l-a dat o femeie. O femeie deșteaptă, o susținătoare constantă a acestui site, un om de la care aveam pretenții.

Am scris nu demult un text despre disperarea feminină legată de dating. Cum multe femei trag de câte un gigel vizibil dezinteresat, căruia au impresia că, dacă îi dovedesc repetat cât de speciale sunt ele, îl vor convinge că merită luate de neveste. Ceea ce nu funcționează niciodată așa, pentru că prioritățile gigelului sunt altele, și dacă aveai datele care să-l excite, erai deja acolo de la sine.

Și cum altele, dimpotrivă, vor “să găsească şi ele pe unul”, drept care, se înjosesc acceptând diverse compromisuri din frică de singurătate.

Acestea sunt principalele două teme ale doamnelor din poşta redacţiei. Şi punctam esenţialul: ladies, educaţia tradiţională e o minciună şi un gaslighting. Nu vă mai priviţi pe voi înşivă ca pe o marfă cu termen de expirare. Valoraţi mult mai mult decât atenţia pe care un gigel e dispus sau nu să v-o acorde.

A comentat această cititoare care, repet, e o tipă inteligentă, o carieristă, un om stăpân pe viaţa lui:

<<Realitatea e că, cu cât te înjoseşti mai mult “să te ia şi pe tine cineva”, cu atât vei fi tratată mai prost, pentru că, dacă merge şi aşa, de ce să-şi bată capul? Dacă o marfă costă la magazin 5 lei, nimeni nu va spune “Uite aici încă 10 din bunătatea inimii mele”.>>

Curat market failure due to stupid/unrealistic pricing… dar ma tem ca in domeniul asta cliseele bunicilor sunt valabile si astazi, marfa asta este perisabila, are o valoare dimineata si alta seara, spre inchidere, cand peste jumatate din clienti si-au facut deja cumparaturile. Nicio superprocesata cu E-uri nu se compara cu prospatura, trebuie sa fim realisti. Dating for mating is a young people market, fiindca principalul scop inca este (pentru majoritatea) reproducerea si cresterea puilor vii in conditii optime, iar fertilitatea expira.

De acord cu tine, unele femei fac uriase discounturi nenecesare, semnalizand real sau aiurea groaznice defecte ascuse, de oricine ar crede ca-s lemons, dar… sunt destule care au marfa de 5 lei si pun pret 15 lei, pana se vestejeste si, mai rau, se strica adesea complet, pe taraba, mai ales ca dau liber la testari, cumparatorii faliti mai aratosi pot sa muste cat vor. Fiecare dintre astea din urma are cel putin 2-3 ofertanti care le-ar lua marfa la ora 9 dimineata daca ar accepta cei 5 lei pe care-i merita ea si-i are cumparatorul in buzunar (assortative mating), apoi mai are macar inca unul care intreaba de pret la ora 12, caruia ii raspund ca nu au nici cea mai mica intentie sa vanda sub 20 de lei, ca laptuca ei vintage is soooo much better now…acum este totul sau nimic (adica nimic), iar dupa ora 17, cand nimeni nu o mai intreaba cu cat da marfa, incepe sa tipe prin piata ca toti cumparatorii sunt oricum faliti si toate deal-urile facute de altele sunt proaste. Ceea ce este corect doar daca chiar crezi ca realitatea trebuie sa se conformeze filmelor Disney si pozelor Hallmark, ma rog, Instagram si Facebook, nimic nou sub soare, in principiu, ci doar in proportie, astea din urma prostesc omul cu o eficienta fara precedent.

***
Clişeele bunicilor văd femeia doar ca pe o marfă. Care în tinereţe valorează 20 de lei, pe bază de frăgezime şi ţâţe mari şi tari, iar la bătrâneţe valorează 10 lei sau 5, pe bază de fleşcăială şi ţâţe lăsate.
Ce mi se pare mie extrem de insultător? Ipoteza că aceasta ar fi singura valoare a existenţei femeii.
Păi, dacă asta e cu adevărat singura valoare, singurele femei care o exploatează corect sunt lucrătoarele sexuale. Nu iroseşti capitalul pe unul şi acelaşi client, care de obicei prezintă simptome de saturaţie după câteva luni, sau în caz special, câţiva ani, ci închiriezi cu ora şi exploatezi perioada celor 20 de lei, apoi la bătrâneţe trăieşti din ce ai acumulat.
Realitatea, însă, e că nu eşti o marfă şi nu ai de ce să te tratezi ca atare. Eşti un om liber. Un om liber cu un spirit, un intelect, cu nişte aptitudini şi cu nişte cunoştinţe acumulate prin educaţie, respectiv prin experienţă profesională.
Nu mai trăim în perioada când fetiţele nu beneficiau de şcoală, şi nu aveau dreptul la un loc de muncă, deci, nu mai suntem constrânse şi reduse la statut de marfă pe care o alege unul. Faptul că încă ne considerăm ca atare mi se pare extrem de trist şi extrem de deprimant. Pentru că, nota bene, acest comentariu nu a fost dat de un trolete nef*** din mezozoic, care vânează atenţie, taman pentru că în sinea lui ştie că nu are foarte multe de oferit. Acest comentariu a fost dat de o femeie. Care alege să se lase manipulată de această mitologie, vinovată pentru atâtea căsătorii dezastruoase şi atâtea vieţi feminine ratate.
Nu aş vrea să fiu femeia din 80% din căsătoriile pe care le-am văzut. Aş prefera să mă fi călugărit la 18 ani. 
Apoi: cine plm suntem noi să decidem că valoarea cutăreascăi e de 5 lei? Pentru cutăreasca, corpul şi viaţa ei sunt singurele pe care le are. Evident că pentru ea nu valorează 5 lei, şi nici nu ar fi psihologic sănătos să te consideri tu pe tine praful de pe tobă.
Şi de multe ori, femeile din căsătorii fericite nu sunt cele pe care am da noi sume luxury. Am tot văzut femei nu foarte frumoase, nici foarte zvelte, nici foarte fotomodele, măritate şi fericite cu bărbaţi superbi, care le tratau ca pe nişte dive. Dacă aceste femei acceptau oferta de 5 lei a lui Gogu, nu ar fi fost libere să întâlnească oferta premium din vieţile lor prezente.
De ce să îndemni femei să se desconsidere şi să se mulţumească cu situaţii mediocre?
Am spus-o şi o repet: o singurătate fericită şi asumată e oricând preferabilă unei relaţii dezechilibrate, care nu te împlineşte. Un om singur e liber să facă tot ce vrea, atâta timp cât nu dăunează altora şi nu încalcă legi.
Nici o superprocesată cu E-uri nu se compară cu o prospătură, zici tu.
Iar eu zic: depinde din ce punct de vedere.
Strict fizic, poate că nu. Deşiii… frumuseţea matură e mai spicy, mai texturată, mai expresivă, mai cu jvânc. Mie una îmi plac femeile pe la 30 de ani.
Iar din punct de vedere intelectual: come on. Dacă e o tipă care a folosit deceniul ăla să înveţe continuu lucruri noi, să se educe, să îşi descopere potenţialul, îţi zic eu: BATE O PROSPĂTURĂ LA ORICE ORĂ DIN ZI ŞI DIN NOAPTE.
Idem, din punct de vedere al orientării prin situaţii de viaţă. O prospătură de multe ori n-are habar de capul ei. Nu ştie să descifreze context şi nuanţă. Pune o vulpe bătrână să se uite la un om şi ţi-l citeşte până la pietrele de la rinichi.
Poate că nişte Gigei ar f**-o mai cu foc pe Lorena de la 18 ani decât pe Lorena de acum. SINCER, E IRELEVANT PENTRU MINE. Nu aş da relaxarea, echilibrul, stabilitatea emoţională, tot ce ştiu acum pentru bagajul de traume, nesiguranţe şi frică de la 18 ani pentru nimic în lume.
Că aveam ţâţe mai mişto? Cui plm îi pasă? Gigeilor? Mi se rupe şi mi se îndoaie de gigei. Oricum, cititorimea stabilă a acestui blog e formată majoritar din femei. Oamenii pe care m-am bazat în momente dificile din viaţă au fost majoritatea femei. Oamenii care nu au încercat să mă ducă de nas şi să mă tragă pe sfoară au fost majoritatea femei. Despre ce vorbim?
*
Dintre o pereche de ţâţe ca două mere şi un intelect matur şi aşezat, I’ll take the second anytime, thank you. Pentru primele, s-a inventat sutienul cu push up. Pentru personalitate, nu există filtru de Instagram.
*
Ca să tragem concluzii: miza e viaţa ta. Preţuieşte-o cum se cuvine şi nu te mai da pe mărunţiş, că după aceea, tot tu suferi. Şi doar pentru că tu o crezi pe Geta un om de 5 lei, nu înseamnă că Geta e cu adevărat un om de 5 lei, sau că ar trebui să accepte oferte de 5 lei. Până la urmă, ca să citez o piesă clasică de blues: If I Can’t Sell It, I’ll Keep Sitting On It.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Sykophantes says:

    Orice decizie e ok atata vreme cat e asumata. Eu am citit comentariul din alt unghi, acela al persoanelor care nu-si asuma decizia si devin bitter in momentul in care optiunile se restrang. Din aceasta directie comentariul mi s-a parut valoros.

  2. Lavinia says:

    Eu am niste valori si limite personale, principii morale si etice, si scopul meu in viata e sa traiesc autentic, in acord cu aceste valori si limite. Cu unele chestii pot sa fiu mai flexibila, cu altele nu. Tot ce aleg sa fac in viata trebuie sa se alinieze acestor valori, principii si limite. Nu conteaza ca e vorba de loc de munca, de prieteni sau iubiti.

    Nu pot sa pun in pret pe asta. Este identitatea mea ca individ. Valoarea e inestimabila, ca nu-s la piata, sa ma dau pe cat isi permite cineva sa plateasca, pentru ca eu sunt tot ce am. Dar daca e sa fac o comparatie cu comertul, atunci Eu ma consider un bun de lux: nu ai nevoie neaparata de mine, daca nu iti permiti sa ma ai, atunci nu ma ai.

    Daca ma abat de la asta, nu mai raman cu nimic in viata. Niciun un barbat din lume nu merita ca eu sa nu fiu eu, sa nu traiesc autentic, sa fiu bulversata emotional.

  3. Radu says:

    Si mie mi se pare varos comentariul initial pentru ANUMITE persoane.

    Oamenii cu duble standarde neasumate sunt cei mai jigniti de comparatia cu o piata(care e destul de buna, doar ca functioneaza in ambele sensuri), pentru ca nu pot trece peste faptul ca sunt cantariti cu acelasi cantar “superficial” cu care-i cantaresc pe altii.

    Sfatul cu ora 17 e bun doar pentru femeile/barbatii care sunt atrasi, si nu pot face compromisuri legate de atractivitatea fizica a celuilalt.
    Daca sufletul e tot ce conteaza, vei gasi si la 80 de ani oameni cu suflet frumos, chiar si in manastire.

  4. Gabi says:

    Eu sunt de acord cu doamna din comentariu, iaca și de ce:
    Tu continui să faci o confuzie uriașă, pentru că nu separi niște lucruri care trebuie separate.

    Valoarea ta ca om NU este aceeași cu valoarea ta ca bărbat/femeie. (Scuze că sună manelistic, nu știu cum s-o spun altfel să fie scurt și clar). Iar tu dai de înțeles că ar fi. Motivez în rândurile următoare.
    Valoarea ta ca om depinde de foarte mulți factori: de sufletul tău, de profesie, de educație, de talent, de modul în care te manifești în societate, de felul de prieten care ești etc…
    Valoarea ta ca bărbat/femeie, deci strict din pv romantic, depinde numai de cât de dezirabil/ă ești pentru sexul opus, în general, și pentru categoria către care țintești în particular. Pentru că degeaba te consideri o scumpete dacă nimeni dintre cei pe care-i vrei tu nu te vrea pe tine. Dacă Gogu, chel, gras și bețiv notoriu, e singurul care s-ar însura cu tine, atunci aia e valoarea ta ca femeie. Dacă țața Lelea, grasă și proastă, e singura care vrea să se mărite cu tine, aia e valoarea ta ca bărbat. E la fel de valabil pentru ambele sexe, nu sunt femeile neapărat mai bătute de soartă aici.

    Așadar contează puțin spre deloc că ție una îți plac femeile de 30 de ani. Tu nu ești bărbat cu care Mărioara să vrea să se mărite! Iar argumentul doamnei se referă strict la relaționarea dintre sexe, deci e irelevant că Gigeii nu citesc aici blogul (iar amesteci lucruri care nu au deloc legătură) și că ție nu-ți pasă de ei. Ea a formulat argumentul din perspectiva unei femei care vrea să se mărite, să facă niște copii și dorește să-și joace cărțile cele mai bune pentru a obține cel mai bun partener posibil. Iar pentru a obține cel mai bun partener, trebui să țină seama și de preferințele lor, că au și ei preferințe!

    Iar preferințele lor, în majoritate covârșitoare, sunt femei tinere, frumoase și o atitudine feminină. Din acest motiv faptul că o femeie trecută de 30 (sau poate chiar mai mult, cum se vehiculează) AR ”BATE O PROSPĂTURĂ LA ORICE ORĂ DIN ZI ŞI DIN NOAPTE” este o iluzie, o minciună care ni se bagă be gât de tendințele moderne, pentru că sună bine și reconfortant. Trebuie să subliniez, mă refer la relații, nu la altceva. Aia de 30 o bate pe aia de 20 la serviciu, la educație și orice altceva, dar NU la atras bărbatul liber, inteligent, educat – anume acela care își permite să aleagă ce femeie vrea, cu care să se însoare.

    Din acest motiv are dreptate bunica, suntem marfă cu termen de expirare, pentru că suntem cu toții/toate la mila clientului, adică a sexului opus. Suntem ”marfă” indiferent dacă vrem sau nu, indiferent de sex, indiferent de educație sau locul de muncă, atâta vreme cât vrem să ne ”vindem”. Iar majoritatea vrem, deoarece pentru majoritatea oamenilor copiii sunt țelul suprem.
    Cât depre ipoteza că asta ar fi singura valoare a femeii sau a bărbatului, nimeni nu face această ipoteză. Te bați cu un argument pe care nu l-a făcut nimeni…

    • Lorena Lupu says:

      Aberezi. Poate la bărbați nu face nimeni acest argument. Dar ca femeie, ești pistonată toată viața că singura valoare e cea de femeie. Drept care, cu cât ajungi să te doară în pulă de valoarea ta de femeie, cu atât ești mai calmă.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: