Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost.
Scrisorica de azi zice așa:
Am un ataşament prin definiţie evitant.
Bună, Lorena,
Subiectul emailului este o trimitere la această melodie, care explică o bună parte din problema cu care vin către tine. Nu o s-o lungesc: sunt evitantă, în special în relațiile amoroase. Lucru rar în rândul femeilor heterosexuale, se poate spune că sunt a woman in a male-dominated field. Dar e groaznic. Mă simt ca un om foarte rău pentru că nu am încredere până la capăt în nimeni: nici în familie, nici în prieteni, cu atât mai puțin în bărbați. Indiferent dacă am fost îndrăgostită bocnă sau dornică doar de o distracție, am ținut partenerul la distanța respectuoasă de un braț.
Am în sfârșit o relație stabilă și chiar și în această relație am făcut cu maximă teamă și amânare mișcări importante, precum a-i face cunoștință cu ai mei sau cu cercul meu de prieteni. Am și sentimentul că nimeni nu mă poate iubi cu adevărat, așa că încerc mereu să fiu amuzantă și fermecătoare, chiar și când mi-e lehamite de orice. Și după tot eu mă supăr, absolut prostește, că nu mă vede nimeni așa cum sunt, deși a fi văzută așa cum sunt e cel mai terifiant lucru pe care îl pot trăi. Tu cum ai gestiona problemele de atașament în locul meu?
Mulțumesc, îți sunt recunoscătoare!
X.
******
Dragă X.,
Preferam s-o lungeşti cu detalii specifice, pentru că acestea îmi oferă o imagine mai clară a situaţiei şi nu obligă să bat câmpii cu generalităţi, ceea ce urăsc să fac. Dar asta e, în cazul de faţă jucăm cu cărţile care ni s-au distribuit şi pot spune doar atât:
În contextul în care trăim, ataşamentul evitant în cazul femeilor mi se pare un semn de sănătate mintală şi de înţelegere a realităţii. Statisticile spun că, săptămânal, o femeie este ucisă şi o dată pe oră, o femeie este bătută de partener, iubit sau soţ. Netul e plin de „școli de masculinitate” ca aceea a lui Andrew Tate, care trainuiesc bărbații să mintă, să manipuleze și să folosească femei.
Cum Dumnezeu să nu devii evitant când vezi toate astea? Se numește adaptare la situație.
Și după cum se vede, chiar și evitantă fiind, ai nimerit un bărbat dispus să îți demonstreze că te place cu adevărat și să te ia în serios, în timp ce disperatele atârnă după fiecare iubi nou și dau totul din prima, apoi ăla se plictisește și nu le mai sună. Deci, nu consider că a fi evitantă e o problemă, ci o calitate. Te ajută să selectezi clientela și să rămâi cu ăla care știe că gotta put in the work.
Legat de a doua problemă, să fii fermecător și amuzant în public mi se pare chestiune de civilizație. Nu vrei să fii tăntiț ciufut de la ghișeu care strică ziua celorlalți și pare perpetuu nefu. Problemele de acasă se rezolvă acasă, în oraș și la muncă purtăm mască socială, că nu o interesează pe Rodica de la contabilitate ce necazuri avem, ci dimpotrivă, mai mult îi dăm subiect de bârfă.
Iar dramele astea cu „dar oare mă iubesc oamenii așa cum sunt” se pot rezolva cu psiholog, dacă îți place să vorbești mult despre tine, sau cu asumarea faptului că oamenii au problemele lor și, de multe ori, nu suntem atât de importanți pe cât ne credem, și nu prea e relevant să avem serviciu de fani la ușă în fiecare dimineață. Cine ne iubește, bine, cine nu, sănătate și virtute, esențial e să te iubești tu pe tine și să-ți găsești un hobby care să te ajute să nu te gândești toată ziua la tine însuți, că obiectiv e pierdere de vreme.
Sper că am fost utilă,
Lorena.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say